Mîniile Cezarului
de Arthur Rimbaud(2005)
1 min lectură
Mediu
Bărbatul pal, de-a lungul peluzelor în floare,
Pășește-n haine negre și cu țigarea-n dinți:
La Tuileries Bărbatul cu gîndu-i dus, în zare,
- Și-n ochii-i stinși, vremelnic, apar priviri fierbinți…
Căci beat e Împăratul de zcei de ani de-orgie!
Și-a spus:”Eu Libertatea voi stinge-o în curînd
Ca pe o lumînare, așa, cu gingășie !”
Dar Libertatea-nvie ! Și el se simte-nfrînt !
E prins. – În gura mută ce nume îi tresare?
Ș ice regrete crunte în suflet îl tot rod?
Nu se va ști. Privirea-i e moartă-acum de tot.
Cu gîndu-I la Cumătrul cu ochelari, se pare…
- Privește la țigara-i – seri de Saint-Cloud acum
Parcă ar fi – cum scoate albaștri nori de fum.
Pentru…Ea