Adormitul din văiugă
Octombrie 1870
de Arthur Rimbaud(2005)
1 min lectură
Mediu
E-o groapă cu verdeață, în care-o apă cîntă,
De ierburi nebunește prinzînd fîșii de-argint,
Iar soarele-n amiază din mîndrul munte-mplîntă
Săgeți : e o vaiugă de raze vii mustind.
Cu capul gol, cu gura deschisă doarme-oșteanul,
Un tînăr stînd cu ceafa în fragede lăptuci;
El, palid, zace-n iarbă întins sub nor, sărmanul,
Lumina-l plouă-n patul acestei verzi văiugi.
Pricioarele ținîndu-și în gladiole, doarme
Zîmbind, precum copilul în timpul bolii calme :
Cald leagănă-l, Natură, căci frigul l-a pătruns !
În nări nici nu mai simte mireasma-ncîntătoare;
Cu mina pe piept pusă, el doarme în plin soare.
De două roșii găuri în dreapta e străpuns.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Arthur Rimbaud
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Curent
- Simbolism
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Arthur Rimbaud. “Adormitul din văiugă.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/arthur-rimbaud/poezie/adormitul-din-vaiugaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.