Glasuri
de Alexandru A. Philippide(2005)
1 min lectură
Mediu
De unde vin ? De unde se coboara
In mine nalucirea lor adanca ?
Vor fi ramas din vremi de-odinioara ?
Se smulg din vremi neimplinite inca ?
Cate taceri s-or fi topit in ele ,
Ca sunt atat de limpezi si de pline !
Facute-s printre nalte bolti senine ,
S-alunece pe lungi priviri de stele .
Din stele chiar vor fi venind ! Sau , poate,
Vrun bastinas din alte lumi strabate ,
Cercetator, atat amar de drum
Si la fereastra mintii mele bate
Cu-o mana stravezie ca de fum . . .
O, glasuri care m-ati ales popas ,
Cand n-oi mai fi si eu decat un glas ,
Ma veti lua pe calea de apoi
Prin vamile vazduhului cu voi ,
Sau ma veti parasi in drum, stingher ,
Uitat, pierdut in vrun strain ungher
Al cosmosului fara jos si sus ,
La fel cu-atatea glasuri ce s-au dus ?