Pustiul care devoră
de Adrian Păunescu(2005)
1 min lectură
Mediu
Acest pustiu ce ne îngroapă-n el,
acest pustiu crescând din oră-n oră,
acest pustiu curat ce ne devoră
ca remușcarea după un măcel.
Acest pustiu cu dibla lui minoră,
egal cu multe, cu nimic la fel,
acest pustiu, cu-al cărui gust mă-nșel,
că el ne e Sodomă și Gomoră.
Acest pustiu se iscălește moale
pe pielea noastră ce l-a luminat,
și el rămâne scris ca un soldat
în tatuajul tâmp al mâinii sale.
Ci iată-n pragul ochiului ne bat
firimituri de lume, colosale.