La plecarea lui Marin Sorescu
\"infractiunea de a fi\"
de Adrian Păunescu(2002)
1 min lectură
Mediu
Si-mi vine sa plâng si sa strig, Putem linistiti înopta,
Ducându-mi la frunte o mâna, Tacerea ne este deplina
Se face teribil de frig, Si noaptea aceasta e grea,
În literatura româna. Ca ni s-a mai stins o lumina.
Si, vai, incapabil am fost, Spre ceruri neutre mai strig:
S-ajung, într-o seara, la tine, Dati moartea, dati moartea afara !
În ultimul tau adapost, E noapte, e umed, e frig,
Sa-ti dau buna seara Marine. În carti, în lumina si-n tara.
Si totul era sub control Deodata, vedem îngroziti
Si vesti, parca, totusi, mai bune, Cuvinte si vieti suprapuse,
Uitasem ca, singura-n rol, Ai scris si o carte \"Tusiti\",
Doar moartea nu ni se supune. Te-ai stins, începând cu o tuse.
Si, iata, aud ca te-ai dus, În piept, simt o stare de rau
Rapus, pân\'la urma, de boala, Si ochii imi ard pentru tine
Tu, tragicul nostru surâs, Si singur e sufletul tau,
Cu opera ta geniala. Pe-un fir de paianjen, Marine.
8 decembrie 1996
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Păunescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2002
- Cuvinte
- 166
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Păunescu. “La plecarea lui Marin Sorescu.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/adrian-paunescu/poezie/la-plecarea-lui-marin-sorescuIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.