Hipnoză de toamnă
de Adrian Păunescu(2005)
1 min lectură
Mediu
E-o liniște plătită-atât de scump
Și e o pace de sorginte sfântă
De se aude tăinuit cum cântă
Mătasea în știuleții de porumb.
Colinele se-ntunecă de cai,
Amărăciunea toamnei reînvie
Și cade sufletul din ciocârlie
Pecetluind țâțânile din rai.
Dinspre poteci de purpură subțire
Se cântă imnul nunților de cerbi,
Cerboaice senzuale fată-n ierbi
Și reîncep legende să respire.
Orfeu, curând, va fi răpit de sterpi
Și-nchis într-un azil de patru lire.