Căutare

Nimic nu vine din nimic, sau nimic nu e intamplator... Ma plimb uneori de mana cu Muza mea pe alei cu trandafiri roșii și uneori, auzind-o ce-mi spune, scriu sau compun un cantec (mai bine zis invers!), ma las purtat pe aripile visului meu cel mare care negresit va trebui sa se implineasca! Undeva, cândva...pe Calea Victoriei au trecut doua doamne frumoase la pas cu tineretea mea inca nenascuta. 6 aprilie 1920, intr-o miercuri

132 poezii, 0 proze

Boris Vian

M-am născut din întâmplare, pe 10 martie 1920, la poarta unei maternități care era închisă din cauza unei greve. Mama mea care era gravidă cu operele lui Paul Claudel (de atunci nu pot să-l suport pe Claudel) era în luna a treisprezecea și nu mai putea ajunge la Concordat. Un preot, un om sfânt care trecea pe acolo, m-a adunat de pe jos și m-a liniștit: eram, într-adevăr foarte urât (...) Din fericire, o lupoaică flămândă, care tocmai îl născuse pe Pierre Herve (asta înseamnă că am aceeași vârstă cu el, conform teoriilor lui Einstein despre simultaneitate) m-a luat sub elitra ei și m-a alăptat. Am crescut puternic și înțelept, dar am rămas în continuare foarte urât, pentru că eram împodobit cu un sistem pilos discontinuu, deși foarte dezvoltat. De fapt, fașa mea semăna foarte tare cu fața Victoriei din Samothrace.

0 poezii, 0 proze

Victor Teisanu

Victor Teișanu este poet și jurnalist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Născut la Darabani (jud. Botoșani) în 15 septembrie 1950, Victor Teișanu a debutat în 1965 în revista ieșeană Cronica. Debutul editorial are loc în 1989, în antologia Intonații, la Editura Junimea din Iași. A mai publicat volumele: Viața într-o frunză (Ed. Timpul, Iași, 1994) Neantul în doi (Ed. Axxa, Botoșani, 2006) Ceremonii de iarnă (Ed. Timpul, Iași, 2007) Fulgul și umbra (Ed. Timpul, Iași, 2008) Arta îndoielii (Ed. Timpul, Iași, 2008) Laureat al mai multor concursuri naționale de poezie și inițiator al mai multor activități culturale (Revista de cultură Hyperion, Cenaclul Literar Nicolae Labiș, Casa Memorială Acad. Dr. Leon Dănăilă), Victor Teișanu este în prezent Directorul Bibliotecii Orășenești din Darabani.

7 poezii, 0 proze

Maria Vâlcu

Trăiri, sentimente, lupte ... dacă acestea ar putea fi numite victorii, ar fi demne de a fi notate aici. Altfel ... nimicurile unei vieți mediocre.

12 poezii, 0 proze

Doru Davidovici

Carti: Caii de la Voronet (1974), Insula nevazuta (1976), Intrarea Actorilor (1977), Zeita de Oricalc (1977), Celula de Alarma (1979), Culoarea Cerului (1981), Aripi de Argint (1983), Lumi Galactice (1986), V de la Victorie (1987), Dezmintire la Mit (1991, Editie postuma) Filme: Scuturi Argintii (1974), Destinatia Mahmudia (1982) Pentru aceia dintre noi care nu l-au cunoscut...poate o sansa sa descopere un Antoine de Saint-Exupery romanesc al MIG-ului 21.

4 poezii, 0 proze

Viorica Bota

cand simti ca ceva clocoteste in tine, irumpe ca lava unui vulcan si nu mai poti suporta dogoarea nu te poti salva decat lasand sa iasa la lumina ceea ce s-a infiripat in adancuri. Asta nu inseamna neaparat o fericita eliberare deoarece poti auzi critici aspre, dar e totusi o victorie ca ti-ai invins teama de a ramane singur cu arista mistuitoare a creatiei! Viorica

4 poezii, 0 proze

Ion Iancu Vale

Sunt unul dintre cei care îl știu extrem de bine pe Ion Iancu Vale. Aș putea spune că îl cunosc ca pe propria-mi persoană. Între noi a existat întotdeauna o legătură și o încredere perfecte, totale, devenindu-i cu vremea un confident de neînlocuit. De aceea, pot afirma din capul locului că Ion Iancu Vale a fost, este și va fi un poet. Născut și nu făcut. Mai ales prin felul cum a trăit poezia. Așa i-a fost datul. Cei care nu au avut șansa unei astfel de condiții, cu greu pot înțelege în toată complexitatea lui un astfel de om. Iată ce îmi zicea în acest sens: „Datorită acestei condiții, obsedante și perpetue, bucuria și tristețea, victoriile și înfrângerile, dragostea și ura, curajul și teama, eu le-am trăit la alte cote, până la extaz. Am trăit și trăiesc încă prin și pentru poezie, cum numai prin și pentru Dumnezeu se mai poate trăi. Și nu voi regreta niciodată.” Nu a scris mult pentru că nu avea cum, datorită neastâmpărului său permanent și a unui nebunesc spirit de frondă. Din...

16 poezii, 0 proze

Pindar

Pindar (sau Pindarus) (în greacă Πίνδαρος) a fost un poet antic, născut (probabil) în anul 522 î.C. în Cynoscephalae, o localitate din Boeotia. A fost fiul lui Daiphantus și Cleodice. Se spune că ar fi murit în anul 443 î.C. la Argos, la vârsta de 79 de ani. Pindar a fost căsătorit cu Megacleia, având două fiice, Eumetis și Protomache și un fiu, Daiphantus. Dintre poeții lirici ai Greciei antice, Pindar este cel a cărui operă este cel mai bine păstrată. Încă din antichitate unii critici l-au considerat un poet important. Proveniența familiară nobilă și eroică a lui Pindar se reflectă în poemele sale. Dintre operele sale s-au păstrat complet numai odele scrise pentru comemorarea victoriilor atletice ale învingătorilor de la festivalele de la începuturile Greciei clasice, între care Jocurile Olimpice. În operele sale a preamărit personalități și evenimente notabile. Casa lui din Theba nu a fost distrusă de Alexandru cel Mare, ca recunoaștere a...

1 poezii, 0 proze

Ion Valerian

I. VALERIAN (1 august 1895, Ivești - 21 noiembrie 1980, București) Valeriu Ionescu (cu pseudonimul literar, I. Valerian) s-a născut în târgul Ivești, la 1 august 1895, având ca părinți pe Fotache Ionescu, meseriaș și funcționar în Ivești și Tecuci și pe Amalia Ionescu, casnică. Copilăria și-o petrece la Tecuci. Tot aici urmează cursurile școlii primare și gimnaziale ("D. A. Sturza", coleg cu Alexandru Lascarov-Moldoveanu și Ion Dongorozi), continuate la liceul "Vasile Alecsandri" în Galați, între anii 1907-1915. În anul 1917, conștientizează responsabilități sociale, absolvă cursurile Școlii Militare de Ofițeri de Rezervă din București și participă la operațiile de luptă de la Mărăști, în subordinea Armatei a II-a comandată de generalul Al. Averescu. Este rănit în apriga zi de victorie românească, 6 august 1917, la Mărăști, fiind avansat în mod excepțional la gradul de locotenent și decorat cu Ordinul "Coroana României" cu spade în grad de cavaler. În perioada 1917 - 1921 își reface...

1 poezii, 0 proze

victoriei

de Zburlea Ariana

pentru o clipă nu mai aud nimic te zgârii lung pe piele o tânără flutură un trandafir alb ca un drapel în marea de protestatari, cu geci identice și fulare scămoșate și noaptea se lasă transformată...

Victoriei din Samotrace

de negru voda F

Tu, inger de gips Ai primit in framantatura ta, palmele mele. Degetele`mi, ti-au modelat netezimile sternului. In aripile-ti de var am stins dorul obrajilor mei. In pieptul tau sadeam pe ascuns ochii...

Calea Victoriei

de sorin golea

se albăstriseră cerșetorii pe calea victoriei, mult frig pe sub curve cum de foame zodiile se preling desigur, de băutură nici nu cedează nici nu înving, e noapte - sufletele arcuite de dor - undeva...

Calea Victoriei II

de George Avramescu

................................................... Îți amintești de Legiune? Sunt mulți cei care au ales Infernul, pentru că Paradisul nu aveau cu cine să îl împartă. Ce erați voi, toată această...

ProzăAtelier

Ziua Victoriei- 9 Mai 1945

de Eugen Galateanu

Ah, cum mi-aș fi dorit să fiu la Moscova, de ziua Victoriei ! O mică părticică din mine, măcar, acolo, în fața tribunei oficiale. Să văd bucuria de pe chipuri pentru că războiul s-a terminat, pentru...

EseuAtelier

Ziua victoriei

de Cucu Constantin

Zilele acestea s-a sărbătorit ziua victoriei. Conform istoriei oficiale prin anii 30-40 pe Pământ au început să apară pe ici pe colo persoane și pâlcuri de oameni încărcați de ură și de dorința de a...

Atelier

Calea Victoriei

de Roman Daniel

‚E sens unic pe Calea Victoriei’ îi spuneam în glumă unui coleg de serviciu referindu-mă la reglementarea circulației rutiere pe un cunoscut bulevard bucureștean. ’Se poate spune și...

Atelier

calea victoriei

de Cristina-Monica Moldoveanu

o văd și mă opresc ca să îi dau de știre că suntem la fel, cu capul în nori eu și doamna singură de pe calea victoriei pe lângă ea trec copaci, mașini, case, chiar și oameni fără să întoarcă privirea...