Victor Teisanu

De ce suspină mestecenii de ce înverzește crucea calvarului pe vîrful muntelui negru cu mîna la tîmpla

Eram surd și orb Doamne, eram surd și n-am auzit cum plînge piatra pentru că piatra nu plânge cu lacrimi și nici măcar nu plânge cu ochi Doamne, eram orb și n-am văzut cum se

Învins nu de labirintul monstrului ci sub povara trofeelor fără sens ale laicității singuratic navigator în oglinzi depărtate printre pereții peșterilor ca un ascet căutând

În odaia sa poetul este așezat pe cruce litere silabe și diftongi pironindu-i cele două palme tot astfel și la picioare tălpile găurite cu piroane fac să curgă în pămînt sîngele verbelor și

Poti rîde o clipa te poti cutremura un carnaval în incinta sacra a tribului soarele ca prototip al candelabrelor si o luntre minuscula între mute ninsori nocturne nimeni nu va fi crutat

Am rîvnit mai multă claritate niște contururi trase la rindeaua rațiunii altă lege guvernează însa contururile care sunt în același timp puncte fluturi morminte vino iubito la ceremonia