"un poco di joco, joco di mano" – 22526 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
CNClaudio Rutilio Namaziano
Claudio Rutilio Namaziano (latino: Claudius Rutilius Namatianus; ... – fl 414-415) è stato un poeta latino di nobile famiglia gallo-romana. Nato forse a Tolosa, fu praefectus urbi di Roma nel 414. L'anno seguente o poco dopo fu costretto a lasciare Roma per far ritorno nei suoi possedimenti in Gallia devastata dall'invasione dei Vandali. Tale viaggio - condotto per mare e con numerose soste, dato che le strade consolari erano impraticabili ed insicure dopo l'invasione dei Goti - venne descritto nel De Reditu suo, un componimento in distici elegiaci, giunto all'epoca odierna incompleto; l'opera si interrompe al sessantottesimo verso del secondo libro con l'arrivo del protagonista a Luni, ma recentemente è stato ritrovato un nuovo, breve frammento che descrive la continuazione del viaggio fino ad Albenga. L'opera è ricca di osservazioni topografiche e citazioni di classici latini e greci. Il poemetto (scoperto nel XV secolo) raggiunge i toni più commossi quando esprime il clima di...
1 poezii, 0 proze
AGAlfonso Gatto
Alfonso Gatto (Salerno, 17 luglio 1909 – Grosseto, 6 marzo 1976) è stato un poeta italiano. Nacque a Salerno il 17 luglio 1909. La sua infanzia e la sua adolescenza furono piuttosto travagliate. A Salerno, nella sua città natale, egli compì i primi studi, al liceo classico,mostrandosi portato per le materie letterarie,in particolare l'italiano,e poco portato per la matematica.Al liceo si accorge di aver dentro di sè una passione poetica e letteraria. Nel 1926 si iscrisse all'Università di Napoli che dovette tuttavia abbandonare qualche anno dopo a causa di difficoltà economiche. Alfonso Gatto come molti poeti del tempo es (Montale,Quasimodo) non si laureò mai. Si innamorò e poi sposò la figlia del suo professore di matematica, Jole, con la quale, alla sola età di 21 anni fuggì a Milano. Da quel momento la sua vita fu piuttosto irrequieta e avventurosa trascorsa in continui spostamenti e nell'esercizio di molteplici lavori....
5 poezii, 0 proze
RCRosalía de Castro
Fue bautizada con los nombres de María Rosalía Rita. Hija de madre soltera y padre desconocido (supuestamente un cura de la zona). Muy poco se sabe de su educación. Se sabe que en la escuela mostró talento de versificadora. También le gustaba el dibujo, la música y la declamación. Contrajo matrimonio con Manuel Murguía, erudito cronista de Galicia. Al año siguiente da a luz a su primera hija, Alejandra, a la que han de seguir seis hijos más. Su domicilio cambió muchas veces, entre Madrid y Simancas. Rosalía nunca disfrutó de una buena salud. Luchando siempre con la enfermedad, y a menudo con la penuria, vivió dedicada a su hogar: a sus hijos y a su marido. Nunca aspiró a la fama. De hecho, su marido fue el que la convenció de que publicara sus obras. Murió de cáncer a los cuarenta y ocho años en su casa de Padrón, que hoy es un museo. Todos sus hijos murieron antes que ella, sin poder dejar herederos. Compuso sus primeros versos a la edad de 12 años. A los 17 años ya era conocida en...
3 poezii, 0 proze
EBEfraín Bartolomé
Biografía Efraín Bartolomé nació en Ocosingo, Chiapas, en 1950. Hizo estudios de psicología y actualmente ejerce la psicoterapia como una forma de práctica poética, ya que, como él mismo afirma, su vida ha sido puesta, por vocación y elección, al servicio de la poesía. En otras palabras, ha asumido el oficio poético como un sacerdocio. En su obra se reconoce un rigor que es poco frecuente en la lírica mexicana, así como la revaloración del sentimiento: la poesía es el vehículo de las emociones, y lo que no es emoción y, más aún, conmoción, no vale la pena trasladarlo al verso. Entre los últimos meses de 1990 y los primeros seis de 1995, es decir en menos de un lustro completo, Efraín Bartolomé publicó nueve títulos de poesía en los cuales se hallan plaquettes, libros individuales y la reunión, en un solo volumen, de sus primeros cuatro poemarios. En estricto orden cronológico, entre octubre de 1990 y julio de ·1995 vieron la luz: la edición aumentada y definitiva de Ojo de jaguar...
3 poezii, 0 proze
MGManolescu Gorun
Gorun Manolescu este prof. dr. ing. şi membru asociat la Institutul de Inteligenţă Artificială „Mihai Drăgănescu” al Academiei Române. Este autorul unor cărţi din diferite domenii ale cercetării ştiinţifico-filosofice: Abordarea Herarhic structurată şi informatica (1985), Eseu despre sursele adevăratei cunoaşteri în logica budistă (2006), Dincolo de ironie şi ironism plecând de la discuţii virtuale cu unii clasici de marcă ai PoMo (2010), Fragmentarium: ficţionale (2017), Fragmentariu: cum tace un peşte (2021), Eseu despre modelul onto-informaţional-fenomenologic propus de Mihai Drăgănescu (2022) prima ediţie – carte premiată de Academia Română şi tradusă ȋn mai multe limbi (şapte) de circulaţie internaţională şi a peste 200 de articole ştiinţifice apărute în diverse publicaţii din ţară şi străinătate. Interesul cercetărilor sale se referă la inteligenţa artificială, fenomenologie, epistemologie şi intersecţia dintre cultura occidentală, cea extrem-orientală şi a altor contexte...
273 poezii, 0 proze
AGAlain Grandbois
Né le 25 mai 1900 à Saint - Casimir, Portneuf, Québec Poète, nouvelliste, mémorialiste et essayiste, Alain Grandbois a fait des études classiques au Collège de Montréal et au Séminaire de Québec, puis à l'Université Saint-Dunstan à Charlottetown, et à l'Université Laval de Québec, où il devient licencié en droit (1924). De 1924 à 1939, il séjourne à Paris et voyage en Europe grâce à un héritage. Il fréquente alors de nombreux artistes et poètes et se lie avec Pellan, Cendrars et Marcel Dugas, entre autres. Il revient à Montréal en 1939, puis s'installe dans un village près de Québec pour écrire Les Voyages de Marco Polo. Il devient ensuite le bibliographe de la Bibliothèque Saint-Sulpice de Montréal. Dès lors, il collabore à plusieurs revues dont Amérique française, Poésie 46, Liaison, Liberté et La nouvelle Revue canadienne. De 1950 à 1952, il réalise et anime une émission sur la littérature canadienne pour Radio-Canada. En 1961, il devient fonctionnaire au Musée provincial de...
30 poezii, 0 proze
CCConstantin T. Ciubotaru
CONSTANTIN T. CIUBOTARU “T” vine de la tata, pe care-l chema Toader, născut în Reusenii lui Ștefan cel Mare. Sunt un Fecioară, începând cu 7 / 09, 1938, din Udeștii Sucevei. DIPLOMAT UNIVERSITAR în specialitatea LIMBA ȘI LIT. ROMÂNÃ, Univ.AL.I .CUZA, Iași, 1965.(« LIT. » scrie pe diplomă - și cu majuscule - așa am scris și eu) 45 de ani i-am învățat pe copiii altora., i-am făcut deștepți ( O mai fac și acum pe jumătate. De normă !) Cărți semnate de mine: „Mica barbariadă. Atentat la pudoare - umor”, 1998. Ed. Euro Vida M. Videle. „Apel În Kosmos, teatru din sertar” (Teatru scurt), Ed. Euro Vida-M. Videle, 2000. „Doza de tupeu” – Pre-texte de teatru radiofonic”, Editura Eminescu, București, 2000. „Dreptul de autor”Proză,,Editura PACO, București, 2001 „La plezneală! Perle preuniversitare,” Editura MIRABILIS, București, 2003 « Pitici pe creier », roman,EDITURA AUGUSTA (ARTPRESS) Timișoara, 2005 Cărți în care semnez și eu printre alții : „Festin cu reverii nobiliare” Antologie de proză...
9 poezii, 0 proze
JGJosé Agustín Goytisolo
S-a născut în Barcelona - 13 aprilie 1928. Studiază în Barcelona și Madrid în a cărei Universitate se licențiază în drept în anul 1950. Se sinucide la 19 martie 1999, aruncându-se de la balconul casei sale. volume: Întoarcerea (Madrid 1955) Psalmii vântului (Barcelona 1958) Claritate (Valencia și Mexic 1961) *** Poeta nacido en Barcelona el 13 de abril de 1928, de familia burguesa y castellano-hablante, que se vio brutalmente sacudida por la muerte de la madre -Julia Gay- víctima de un bombardeo franquista sobre la ciudad en 1938. El hecho dramático afectó a todos los hijos, pero especialmente a José Agustín, que puso a su hija el nombre de la madre perdida, y que en uno de sus más célebres poemas (musicado y cantado por Paco Ibáñez), Palabras para Julia, une voluntariamente, en amor y deseo, a las dos mujeres. En 1993, en el tomo Elegías a Julia Gay reunió todos los poemas de tema materno, principal en su primer libro, El retorno (1955) y en otro, muy posterior, en que pretendía...
0 poezii, 0 proze
SSStelian STANCU
Născut în Izvoru, județul ARGEȘ, la 29 noiembrie 1966. Studii: Școala primară în Izvoru Liceul Economic din Pitești Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, Academia de Studii Economice din București Facultatea de Matematică, Universitatea București Facultatea de Drept, Universitatea Ecologică din Bucuresti Master în Drept, Specializarea: Științe Penale și Criminalistică Diploma de Doctor în Economie, Domeniul Cibernetică și Statistică Economică. Ocupația actuală: Profesor universitar doctor și Mediator autorizat Publicații literare: 1. Volumul de poezie “URME PE NISIP” (“Introspecție Sentimentală”), Editura PACO, București, ianuarie 2014. 2. Volumul de poezie “UN NOU ÎNCEPUT” (“Viața la timpul prezent”), Editura Rao, București, aprilie 2014. 3. Volumul de antologie “PRIVEȘTE VISÂND, IUBITO...”, Editura Editgraph, Buzău, noiembrie 2014, coautor. 4. Volumul de antologie “MAGIA SÃRBÃTORILOR DE...
632 poezii, 0 proze
Daniel Constantin
Dan Ion Constantin, după actul de botez, s-a născut la 4 februarie 1939 într-o familie franco-română de ingineri petroliști. Studii de teologie catolică și de compoziție. Numele acesta nu vă spune probabil prea multe, fiindcă e doar unul din pseudonimele lui Dan Ion Constantin (n. 1939), care apare la Florin Manolescu, în Enciclopedia exilului literar românesc la litera B: Boc Daniel (Dan Constantinescu), poet. În țară a debutat cu poeme în 1968, în "Luceafărul" (seria Ștefan Bănulescu), unde Cronicarul l-a cunoscut ca tehnoredactor și corector sub numele Dan Bocaniciu. O figură cu totul aparte în peisaj, un artist cu talente diverse - muzician, poet, eseist, desenator -, un revoltat cu o biografie "americană", cîștigîndu-și existența de la 16 ani din lecții de vioară, dar și alte mărunte slujbe, fără legătură cu înclinațiile lui (administrator pe litoral, vînzător la PECO, muncă de teren cu echipe geologice...). S-a stabilit definitiv la Paris în 1983, unde trăiește din lecții de...
1 poezii, 0 proze
un poco di joco, joco di mano
de George Gîtlan
te simt da prin fiecare por al pielii mele te respir pulsez zvâcnesc și mă desprind din mine până în tine mai e puțin atât de puțin încă puțin și explodez ca un foc de artificii în milioane de...
Domnul din provincie de Moliere
de LUMINITA SOARE
Lucette, Oronte, domnul de Pourceaugnac LUCETTE: (costumată ca o italiancă provincială, cu accentul unei italience) Oh, oh, oh,ecco, aici ești finalmente porco de canino, de ce apare tocma acuma...
de holobaca gheorghe
Liviu Ioan Stoiciu – toposul copilăriei proletare Volumul pam – param – pam, (adjudul vechi), editura Muzeul Literaturii Române, București 2006, așa după cum reiese din O mărturisire a autorului,...
La Restaurant
de Rosca Lucian
Ajunge la muncă pe la 4 după-masă, că mai e trafic, nu e parcare, trece timpu’. Până se schimbă se face 4 și-un sfert și trebuie să pregătească vesela, să verifice mesele și canapele că pe-acolo...
Tăcere
de Giuseppe Ungaretti
Cunosc un oraș care zilnic se umple de soare și totul e răpire în clipa aceea. Am plecat de-acolo într-o seară. În inimă dăinuia țârâitul de greieri. De pe puntea vaporului alb lăcuit am văzut cum...
La notte lava la mente
de Mario Luzi
La notte lava la mente. Poco dopo si è qui come sai bene, file d\'anime lungo la cornice, chi pronto al balzo, chi quasi in catene. Qualcuno sulla pagina del mare traccia un segno di vita, figge...
antenati
de Cesare Pavese
Stupefatto del mondo mi giunse un\'età che tiravo gran pugni nell\'aria e piangevo da solo. Ascoltare i discorsi di uomini e donne non sapendo rispondere, è poca allegria. Ma anche questa è...
titlu: dragostea ca o pansea
de Ioana Barac Grigore
replica la \"Mars de-aici\" (Caragea Ionut) dorul ridica aripioarele la cer au, cat te caut peste tot, dorule! fulgi cad dansand din aripele tale moi si pufoase ca niste baloanase de sapun colorate...
Spre China din Mogoșoaia-52
de viorel gongu
Somnul profund al soldatului obișnuit să adoarmă oriunde și în orice condiții m-a cuprins ca o aripă de cloșcă. Nu am visat nimic sau poate că nu îmi amintesc. Am făcut un duș înviorător și m-am...
Reclamație (2)
de Florentina-Loredana Dalian
- Să trăiți, dom’ comandant! - Săru’mâna, tataie! Nu sunt comandant, sunt subcomisarul Popescu. - Ptiu! Cum să fii, bre, sub comisar? Ce ești d-ăla? Am auzit și io la televizor că s-a-ntors lumea cu...