"un moft, două mofturi. perfectul poetic" – 22530 rezultate
0.03 secundeMeilisearchJules Breton
Jules Aldolphe Aimé Louis Breton, né à Courrières (Pas-de-Calais) le 1er mai 1827 et mort à Paris le 5 juillet 1906, est un peintre et poète français. Son père, Marie-Louis Breton, est maire de Courrières. Sa mère meurt alors qu\'il n’a que quatre ans. Il étudie tout d\'abord au collège Saint-Bertin à Saint-Omer où il est pensionnaire, puis au collège royal de Douai. Il fait son apprentissage auprès de Félix de Vigne à Gand et de Gustave Wappers à Anvers en Belgique, puis poursuit sa formation à Paris en suivant les cours d’Ingres et d’Horace Vernet. Il se marie en 1858 avec Élodie de Vigne, la fille de Félix de Vigne. Le couple a un enfant unique, Virginie Demont-Breton, qui naît en 1859 et qui suivra les traces de son père en devenant elle-même peintre. Elle épousera le peintre Adrien Demont. Il est inhumé à Paris au cimetière du Montparnasse non loin de son ami Leconte de Lisle. De formation académique, réaliste, puis naturaliste, Jules Breton fut l’un des premiers peintres...
1 poezii, 0 proze
Bogdan Olteanu
Născut la Tulcea, trecut prin patru clase și trei școli până la absolvirea unui liceu cu profil real, am ajuns în București în anul 2000. Marcat de diverse eșecuri și pierderi (în special de moartea tatălui meu), am continuat ceea ce începuse ca un „moft” la 17 ani: scrisul. În prezent urmez cursurile secției de Japoneză-Engleză ale Facultății de Limbi Străine din cadrul Universității București.
112 poezii, 0 proze
Dumitru Ou
eu sint ca mine.bun shi nebun.iubesk sa sufer, urask sa sufer.sint un mort in aceasta lume vie. urask viatza dupa kum urask shi moartea.le-am vazut pe ambele ku okii shi nushtiu ce sa aleg dar pina cand ramin aceasta lume plina de idiotizm din kare fak parte shi eu. un idiot intre idiotzi, cel mai idiot dintre totzi
2 poezii, 0 proze
Albert Raimond
Un demon mort cu ochi insangerati si vii...
3 poezii, 0 proze
ioana matei
m-am născut într-o poveste despre care un OM scria așa: "emoția magnifică și cea mai profundă pe care noi o putem resimți este starea inefabilă a misterului, acolo există germenul oricărei științe veritabile. Acela căruia această emoțiie îi este străină, care nu știe să se scufunde pierdut în sine de extaz, lăsandu-se cuprins de admirație, este deja un om mort. A STI CA CEEA CE NE ESTE ENIGMATIC SI DE NEPATRUNS EXISTA TOTUSI, manifestandu-se ca cea mai înaltă înțelepciune și cea mai radioasă frumusețe pe care facultățile noastre obtuze nu o percep decat sub o formă primitivă--această certitudine, acest sentiment îmbătător este în centrul oricărei stări sublime veritabile." (numele lui este Albert Einstein) și...cam atat... ________________________________________________________
1699 poezii, 0 proze
Jaufré Rudel
Jaufré Rudel de Blaia a fost un om foarte nobil și generos și prinț de Blaia. Și s-a îndrăgostit de contesa de Tripoli, fără a o fi văzut vreodată, și numai pentru vorbele bune pe care le-a auzit despre ea de la pelerinii ce se întorceau din Antiohia. Și a scris despre ea multe versuri cu melodii bune, dar cu cuvinte simple. Și pentru că voia să o vadă, s-a făcut cruciat și s-a pornit pe mare. Și pe corabie a căzut bolnav și a fost dus la Tripoli aproape mort într-un han. Și aceasta a ajuns la urechile contesei și ea a venit la el, la căpătâiul său și l-a luat în brațe. Și a știut că ea era contesa, și pe loc și-a redobândit vederea și auzul și l-a lăudat pe Dumnezeu pentru că l-a ținut în viață până a văzut-o. Și astfel a murit el în brațele sale. Iar ea l-a așezat în mormânt cu mare cinste în casa Templului. Și pe urmă, în aceeași zi, s-a călugărit pentru durerea pe care a dobândit-o prin moartea lui. Engleză Jaufre Rudel (Jaufré in modern Occitan) was the Prince of Blaye (Princes...
2 poezii, 0 proze
rechesan gheorghe
Un amator avid de cunoastere Mai mult citiți sub brazda rîndurilor...dacă aveți chef! Scîrbit de cenzura și bisericuțele de aici, la bunul plac al unor editori constipați de importanța decizională.bref, pute a mort!
161 poezii, 0 proze
Publius Ovidius Naso
mort la 1 ianuarie la Tomis (Constanta) in anul 17 a.C., dupa un chinuitor exil inceput in anul 9 a.C.
1 poezii, 0 proze
Odilon-Jean Périer
Odilon-Jean Périer est un poète belge d'expression française né à Bruxelles le 9 mars 1901 et mort à Bruxelles le 22 février 1928. De son vrai nom Jean Périer, il choisit le pseudonyme Jean-Odilon Périer pour éviter la confusion avec un acteur célèbre de son époque. Fils de banquier et petit-fils d'Albert Thys, il se destine d'abord au droit qu'il étudie à l'ULB. Poète des réalités simples et quotidiennes, il a également laissé un roman, Le Passage des anges (1926), dont le thème semble avoir été exploité dans Les Ailes du désir de Wim Wenders, et une pièce de théâtre, Les Indifférents (1925). Il meurt à l'âge de 27 ans et est enterré à Dalhem. Une fontaine a été érigée en son honneur, avenue Louise à Bruxelles. Œuvres * La Maison de verre * Le Corps fermé * La Visite * Notre mère la ville * Le Promeneur * La Vertu par le chant * Les Indifférents, 1925, théâtre * Le Passage des anges, 1926, roman * Allusion aux poètes
1 poezii, 0 proze
Mario Vargas Llosa
Mario Vargas Llosa este un scriitor peruan născut în 1936 la Arequipa (Peru) și a copilărit în Bolivia împreună cu mama și bunicii materni, închipuindu-și că tatăl lui e mort și că fusese un erou. În realitate, la cinci luni după căsătorie își părăsise soția însărcinată și avea să-și revadă fiul abia zece ani mai târziu, când Mario se va întoarce în Peru. Între 1950 și 1952 urmează cursurile unei școli militare din Lima – experiența descrisă în primul roman, Orașul și câinii (1963). În 1955 se căsătorește cu o mătușă, provocând mare scandal în familie, și divorțează de ea în 1964, pentru ca, un an mai târziu, să se căsătorească cu verișoara lui, Patricia. Între timp, lucrase în Franța ca profesor de spaniolă și ziarist. După o tinerețe în care se apropiase de comunism, ia distanță față de Fidel Castro, ba chiar îl acuză pe Gabriel Garcia Marquez, odinioară prieten, de servilism. Călătorește, predă la universități din America și Europa, devine scriitor celebru prin forța epică,...
11 poezii, 0 proze
un moft, două mofturi. perfectul poetic
de Ela Victoria Luca
se poate spune orice despre poezie a ajuns banalul nostru cel de toate zilele moftul din care înfulecăm până la saturație nu mai simțim savoare nu mai simțim nici măcar nevoia să bem apă să iubim să...
Diferența de clasă e doar un moft
de Danut Gradinaru
Două umbre rătăcite așteptau trenul în gară, cu părere diferită despre timpul de afară. Un singur drum, aceeași undă, clasa-ntâi și clasa a doua. Dar acum ce mai contează? S-a sfârșit toată damblaua....
je t\'aime moi non plus
de tania cozianu
lemă: sfârșitul vine totdeauna de două ori previzibil simetric / asta mă dezleagă de teamă / serile facem exerciții de alienare în grup restrâns primul sosești tu figuranții au mănuși de piele moale...
Situațiunea
de Ion Luca Caragiale
A fost o zi îngrozitor de fierbinte. Tocmai pe la unu după miezul nopții, parcă s-a mai potolit puțin cuptorul, parcă începe să mai poată respira omul... să respirăm. Stau în fața unui local de...
singur printre rânduri
de Deak Zoltan
singur printre rânduri ...pentru Regina sufletului meu viața-i doar o iluzie când ești rege, când fluture iubirea mai există oare? blândă, dulce, ocrotitoare suflete damnate se regăsesc șoptindu-și,...
Nu știu să trăiesc simplu
de florin otrocol
Dacă aș fi întrebat cum mi-aș descrie viața, privind mai atent spre trecut nu aș putea spune mai mult decât anostă. Nu știu a minții ca majoritatea semenilor și nici nu am suficientă aplecare pentru...
Dosar închis
de Liviu Nanu
- …și atunci am luat cuțitul în mînă, știți, am un cuțit lung și ascuțit, taie ca briciul, l-am privit în ochi și i-am spus: „Georgică, am să te tai, fir-ar citoplasma ta de jmecher, că mi-ai...
Vineri, primul pătrar
de Lucian Gheorghe
Mă uit la ceas. Patru fără cinci minute, dimineața. Am adormit pe banca acesta rece, cu capul dat pe spate și gura larg deschisă, într-o poziție rigidă ca de mort. Cred că ridicolul a dănțuit...
un moft...
de Miclăuș Silvestru
reproșez nevestei mele de ani de zile-n van că tot îmi trage-n geam perdeaua să nu-mi văd asfințitul pașnic ori norii zgomotoși cu șerpăriile în expoziție libertatea o chem să-mi stea alături la masă...
la capitală, scepticismul e un moft
de Vasile Munteanu
când mă îndoiesc de faptul că exist îmi plimb hoitul cartesian prin dallasul imgb-ist aici stau șobolanii pe sârmă și ouă primăvara vine cu duba de două orice polițist ți se pare un demostene cu o...
