"trupul Ei" – 15221 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
TBTatiana Bîrsa
BIOGRAFIE Cerul ma sculptase din țărână dăruindu-mi existența Și transpunând-o pe pământ și-a lăsat în ea prezența. Născută printre "ei", știu bine...mi-e sufletul în căutare... Mereu între azi și mâine, sunt vise, așteptări și contemplare. Cu trupul printre oameni, cu gândul rar pe-aici... Eu am schițat istorii, am strâns fragmente mici... Și am pictat tablouri, și am trăit printre eroi, Inventând o altă gamă...de iubiri, trăiri ,culori. De-am învăat să pot să cred în adevăr și bine E pentru că privind la cer am căutat cerul în mine Și dacă azi mai pot distinge pământul de ceresc E pentru că încă învăț: să pot, să lupt și să trăiesc! (Tatiana Bîrsa)
4 poezii, 0 proze
ALAnolia Lorei
Adevărata mea cunoaștere e SUFLETUL și nu grămada encefalică compusă din spuse de alții sau lucruri citite, învățate pederost! ...am obosit să-mi hrănesc creierul,scurgîndu-mi sufletul,dar sper că pînă la urmă cel dintîi nu-l va lăsa pe celălalt să moară și va avea grijă de mîntuirea lui. Născută în Republica Moldova, anul 1989,ziua-13 iunie. Am început să scriu pentru a-mi elibera trupul de focul gîndurilor, ce se zbat în mine și-și cer eliberarea--ca niște roiuri de "păsări negre". Nu am o pregătire "profesională".Scriu așa cum simt și ce simt. Incepind cu sf. anului 2009, poeziile mele mai sunt publicate si-n revista "Roua stelară", multumesc realizatorilor ei, căci e o punte necesară tineretului de aici,peste hazardul societații de azi. (Nu fac artă din cuvinte... transmit mesaje... recepționate din aburii naturii, încălziți de ani... veacuri.)
48 poezii, 0 proze
ASAlexandru Sitar
"pământeștile mele zile curg asemenea unui râu strâmt și sufletul meu stăruie pe pluta vie a trupului pe care am să-l părăsesc atunci când drumul va fi fost stăbătut până la capăt. Atunci? Poate că acolo jos lumina și bezna sunt asemănătoare? ........................................................ tu iți amintești de zilele de altădata și tu te tângui, biata mea inimă! Bucureă-te mai curând de faptul că încă mai sunt zile care vor să vină! " ........................................................ Rabindranath Tagore-"Pământeșile mele zile" fragment
18 poezii, 0 proze
OCOctav Chivulescu
Cine sunt eu, dincolo de omul care îsi trăieste portia de viată alături de toti ceilalti asemenea mie, care împreună formăm câteva generatii contemporane le omenirii? M-am născut (18 Noiembrie 1963) în această dimensiune a realitătii sub forma unei mici vietăti goale, ghidate de instincte. Iar când spun “goale” mă gândesc, desigur, la bagajul gol de experiente personale. Astăzi, patruzeci si ceva de ani mai târziu, sunt, ca si voi toți de altfel, o entitate imaterială de gânduri constiente ce guvernează atât actiunile trupului meu efemer cât si suma informatiilor adunate de-a lungul vietii si memorate mai mult sau mai putin în format de experientă. Sunt o constiintă de sine. Singura noastra sansă de a accede nu la nemurire - caci ar trebui sa ne mutam in Urb Binaria - ci la o existență ceva mai îndelungată decât cea a trupurilor noastre, este cea a cultivarii gândurilor izvorâte din mintile noastre în mintile celor din jur, si a celor ce vin dupa noi. Pentru a întretine continuitatea...
19 poezii, 0 proze
LLorelei
M-am nascut intr-o minunata zi de Mai, rezultat al dragosetei pentru iubire, dintr-un muntean de pe plaiurile dulcei Bucovine si o floare de la ses, intr-un cartier din Bucuresti. Cautatoare a fascinantului si neobisnuitului, dorind libertate in miscari si gandire…..au fost elementele cu care parintii mei au inteles ca trebuie sa ma incurajeze. In timp, am invatat sa traiesc fiecare clipa, s-o pretuiesc, s-o simt. Am invatat sa traiesc frumos, sa iubesc dragostea pentru iubire, sa daruiesc din ce am, sa nu-mi pierd credinta in oameni si speranta chiar daca Lectiile de Viata pe care le-am primit au fost, uneori, destul de dure si mai am de invatat multe. Imi place sa-mi astern pe hartie gandurile, impresiile, dorintele…..ma iubesc pentru ca exist si iubesc Viata in aceasi masura. Am avut o copilarie fantastica, am invatat sa iubesc si am cunoscut natura in toata splendoarea ei, m-am contopit cu ea sub toate formele, am simtit-o cu fiecare fibra a trupului. Din 1987 lucrez in Ministerul...
14 poezii, 0 proze
AMApostu Mihaela
NU o sa insirui pe unde am fost si ce am facut. Pentru multi oameni a isi spune biografia e un lucru foarte simplu, mie mi-au luat 31 de ani ca sa pot raspunde la intrebarile, unde te-ai nascut?,cine sunt parintii tai? esti casatorit sau nu?, aveti copiii?, care e starea dvs. de sanatate?. Si inca nu am raspuns la toate intrebarile sau doar jumatati de raspuns. Cata munca si suferinta poate insemna sa aflii cine esti. Iar logoreea din scris se explica prin faptul ca eu nu vorbesc despre mine in viata de zi cu zi cu oamenii si toate cuvintele nerostite au iesit intr-o logoree in poezie, pentru ca nu am facut lucrul asta de ani de zile.... Semnele de punctuatie atat de multe, is pentru toate sentimentele, simtamintele, trairile, exprimarile care nu le-am exprimat poate nici macar la nivelul limbajului trupului. Iar cuvantul "cur" nu mi-a placut niciodata cum suna. Viata mea a fost plina de contradictii, de lucruri, intamplari pe care nu am reusit sa le inteleg, sau le dau un sens. Si...
12 poezii, 0 proze
PCPalaga Cristine
trupul...stranie mostenire,stranii mostenitori...
1 poezii, 0 proze
SSatis
Trupul este neimportant...sufletul...este aici de cand lumea:) Limbajul Universului mi'a spus asta. Am incetat a mai intelege oamenii, ma multumesc doar a iubi in fiecare secunda.
5 poezii, 0 proze
Mitoi Ion-Dorinel
Trimis din haosul credulilor,orfan la doi parinți care vroiau să își îndrepte greșelile prin fiul lor,m-am încarnat în trupul răzbunării cu sufletul iubirii.Astfel,bolnav de iubire și luptând cu răzbunarea atât de proprie unei copilării decapitate,din Biblie și Poesiile leoaicei tinere din tei,cenușa mea a crescut ... poezia.
6 poezii, 0 proze
ALBEI CORNELIU
Eu cred ca omul e asa cum ii este sufletul. De aceea imi doresc ca ceilalti sa ma vada asa cum imi este sufletul si nu trupul.
10 poezii, 0 proze
trupul Ei
de Maideia Maigan
eu spun că femeii trupul niciodată nu- i aparține e doar o încastrare reverențioasă în chihlimbarul morții când seva nu apune
[descopăr trupul ei]
de Daniel Dăian
atârnă la uscat pe un drum lăturalnic pe unde circulă doar un singur copil în vârstă care știe cu certitudine că este infectat cu viața altuia mă pipăi și descopăr un loc pe unde pierd sânge dar nu...
din trupul ei alunecau alte trupuri și încăperile furioase
de Daniel Dăian
strigau: pe aici nu se trece cu una cu două noi suntem un altfel de mărășești unde măcelul se aruncă în pielea goală a sabiei unde nimeni nu se mai oprește din umblat și umblatul din toate picioarele...
Nasc furori prin trupul ei
de Silviu Somesanu
Alunecă pe obraji, adieri de vânt. Flutură ritmic într-un murmur de frunze mai foșnitoare ca visul. Învăluie-n ispită inima dorinței dorul iubirii. Nasc furori prin trupul ei. Simt cum singurătatea...
hai să-mi povestești despre trupul ei îngăduitor
de Daniel Dăian
ai vrea? ai vrea să-mi vorbești despre acel lucru foarte puțin de povestit mai ales că plouă și apa are zece etaje înălțime cu sute de camere goale aruncate la tot pasul ca niște trupuri de animale...
Trupul pe care nu l-am avut
de Stoica Nicolae Ciprian
“Era plăcerea carnală, nimic mai mult”....îmi tot ziceam în minte. Dar eram atât de fascinat de ochii ei, de privirea ei atât de frumoasă, de felul în care se lăsa dominată de mine, de felul în care...
anotimpul ei
de Monica - Nicoleta Făgețean
solul nu avea dreptul să obosească strânsese merele preafericite de pe trena regală el credea că umerii prințesei încă ard din vară alerga de trei săptămâni fără scăpare irișii ei pe spuma rugăciunii...
Provocarea Ei
de Lucian Preda
e liberă în sine cu riduri în suras atunci când își propune să mă incite tandru la pragul din apus mă încastrez in lut ca viermele din prun multi privitori multi lași multi luptători si pași e plin...
Viața ei
de Runceanu Adrian
Era blondă, minionă, cu tocuri de zece centimetrii și fustiță de cincisprezece. Fața delicată ca un boboc de trandafir, transfigurată de o bucurie lăuntrică o făcea să pară o copilă. Doar că nu era...
Ei... pe Marte
de Farkas Andrea Eliza
Se întâmpla pe Marte: El îi dădea aer din plămânul drept ca să poată gusta aerul greu. Mâinile-i desenau teamă pe trupul ei ce aluneca, iar dor și secete stăteau de veghe să nu mai viseze. Amorțită...