"trist de cuvinte" – 20079 rezultate
0.03 secundeMeilisearchkeller victor-theodor
nascut intr-o zi de joi iarna 1996 Imi moare timpul după ce mi-am fotografiat cuvintele de abia mai respiră sub umbra îngerilor mei îl simt supărat trist cu povara febrilă oprit în gâtlejul amintirilor ce nu mă iartă ele imi ies din puhoiul viselor undeva pe frunte lângă vanitatea bățoasă ce călărește pe coama melodramei realului o viață-n tablouri ale cărei culori mi se strecoară printre degete sub povara sangvină ........................ tedik9@yahoo.com
32 poezii, 0 proze
Emilian Ilarion Bodea
Bodea Emilian Ilarion. Sunt născut în 08 august 1980 la Baia -Mare. Am absolvit Management și Tehnologie - Universitatea Politehnică Timișoara. Încă din primii ani mei ani de adolescență eram preocupat de posibilitățile unei perspective. Astfel am realizat că viitorul se poate construi foarte ușor pe unele compromisuri, dar n-aș mai fi fost eu. Am ales o cale mai puțin sclipitoare, așa am aflat mai multe despre demnitate. N-am ales un profil uman, jurnalistic, avocățesc (de și puteam) pentru a-mi păstra liniștea și o oarecare curățire ce-o așteptam. Însă obișnuiesc să fiu autodidact. De multă vreme îmi dădusem seama că mi se potrivesc din ce în ce mai mult cuvintele :``Noi doi suntem la fel. Nici ca alți oameni, nici ca alte păsări`` - film Paulie. Așa am început să simt cum sensul vieții mele este o pasiunea pentru poezie, poate un sens prea trist uneori, dar destul. Am publicat în revista ``Singur``...
8 poezii, 0 proze
cemeteryum
Cuvintele sunt de prisos aici, sunt doar o prelungire a eternei depresii a unui suflet pierdut in aceasta realitate moarta si fara mila. Sunt doar un tanar de 19 ani satul de tot si de toti, inconjurat de prosti si de inculti, fortat sa-i suport zi de zi pana la refuz si pana la o eventuala migrena care ma acompaniaza trista in intunericul noptii. Imi place sa-mi exteriorizez sentimentele prin poezie, careia incerc sa-i ofer o tenta cat mai intunecata, cat mai trista si cat mai neagra! Binenteles, imi place muzica rock, sunt fan In Flames si imi place sa scriu poezii ascultand Cradle of Filth si Dimmu Borgir dar nu numai.
1 poezii, 0 proze
GETA NEDELCUU
Autobiografie Ne-am născut în zi de vară, Eu și a mea surioară Două gemene frumoase Și foarte gălăgioase. Părinții erau săraci Viață grea... n-ai ce să faci... Foarte greu ei ne-au crescut, Dar ne-au iubit foarte mult! Gingașe ca două flori, Eram ale lor comori. Răsfățate și iubite Și cu mult drag îngrijite. Doar că, într-o zi de vară, Nori negrii se adunară Prevestind parcă ceva, Groaznic, că se va-ntâmpla. Ca un prunc neprihănit, La șase luni a murit Scumpa, surioara mea, Pornind tristă spre o stea. Câtă jale, ce durere! Dar, Domnul le-a dat putere Și după un an jumate Mama, mai naște-un frate. N-a ținut mult voia bună, Că-a murit la... doar o lună. Altă tristă-înmormântare, Altă mare supărare... Domnul nu i-a părăsit, Ruga lor le-a îndeplinit Și, după doi ani... în fine, De la spital mama vine, Cu draga mea surioară Frumoasă .. din cale-afară! Bună, cuminte, deșteaptă Urcă treaptă, după treaptă; În viață, în căsnicie, Mamă bună și soție! Azi, suntem la casa noastră, Prin strădania...
25 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
din Prefață lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea: Sânt pentru ca Este Harry White de Danciu s-a născut într-o lume a lacrimei terestre, satul Trestia din Maramureș. Acolo unde copilăria nu se pierde niciodată pe ulițele satului pline de praf, în luna când florile se rup din mugure prevestind învierea lui Isus. S-a risipit în parfumul universului, cu o chitară adesea sub braț, trecănd trist pe străzile întunecate ale unui oraș din România. Un steag, o mașină de tors, o lampă de mină, o piatră de la Chiuzbaia și alte câteva obiecte rustice, reprezintă pentru el zestrea româneascăa printre străaini. Dacă ar fi judecat după acestea, nu poate fi considerat un om bogat; în rest își trăieste viața pentru a putea răspunde la căteva întrebări esențiale pe care și le-a pus. Imaginea lui este mereu aceiași din vremea când a fost învățător în lumea copilăriei sale, pentru că nu există nicăieri pe pămănt un tablou mai frumos decăt acel al întoarcerii Învățătorului. Cartea de față (Sânt pentru ca Este)...
0 poezii, 0 proze
Florian
M-am nascut cand altii nu au mai dorit acest lucru.Adica, acum 28 de ani.Voi muri cand nu voi dori eu.Intre timp, inginer, romantic, cerebral, indragostit de ce este catalogat ca fiind "urat".
3 poezii, 0 proze
Cîrcotă Ramona Sînziana
Cîrcotă Ramona Sînziana. Data si locul nașterii:24.06.1991.Tg-jiu Domiciliul:Strada Revolutiei,bl8,scara1,apartament5 Număr de telefon:0731758762 E-mail:emo_punk_girl2000@yahoo.com Studii:elevă la Colegiul Național Tudor Vladimirescu in clasa a-XI-a Aptitudini:Pasionată de pictură,literatură,și psihologie.
16 poezii, 0 proze
Iolanda Badaluta
"Ce trist amor Sa vrai, Sa stai, Cu cei ce mor" .............. "Ce fără rost Trăind, Gândind, De n-ai fi fost"
29 poezii, 0 proze
radu valentin
In loc de scurta biografie, cititi va rog dedicatia pe care mi-a dat-o (fara ca eu sa fiu de fata) scriitorul Tudor Octavian la cartea sa intitulata Oameni normali : D-lui Valentin Radu, in slava optimistilor din noi, intr-un veac murdar, obositor si trist . De din jale Tudor Octavian
1 poezii, 0 proze
Calota Ion
Prima data am scris poezii pentru ca eram trist si nu ma regaseam in lumea in care traiam ,un personaj aproape halucinogen care nu se acomoda cu "normalitatea" si ritmul vietii celorlalti. Apoi am scris poezii pentru ca m-am indragostit ,brusc si dureros de puternic, si ,suferind cumplit de timiditate, impingeam spre toate zarile mesagerii versurilor pe care le scrisesem in aerul in care tocmai trecuse ireala mea iubita. Mai apoi ,am mai scris poezii . Devenisem dependent . Aerul pe care il respiram il gaseam doar in lumea virtuala a acestor poezii. Si devenisem dependent mai ales de metafora.
1 poezii, 0 proze
trist de cuvinte
de Ștefan Petrea
în inexistența carnală a visului iubesc femei de hârtie, le fardez cu vorbe obrazul alb ca o promisiune a păcii, atunci se deschide puțin mormântul cerului să intre ploi, apa de cerneală a ochiului...
VIRTUALIA III spre IV – 2004 (partea a II-a)
de Daniel Bratu
Intrați în Podul frunzelor de vers, cuminți, ne-am așezat pe scăunele, oprindu-ne suflările rebele, să-nceapă Alma unduios demers. În snop de ecusoane sprijinită hârșeala secerilor prinse-n pârg s-a...
Cristian Fara - un înger rătăcit în culoare
de Maria Prochipiuc
Universul e plin de forme și culori în care alte culori nălucesc, în care alte sunete vibrează. Dincolo de marile și eternele decoruri ale naturii pământești, cerul își boltește imensa lui cupolă și...
Mai mult septembrie
de Glad Berindei
Mai mult septembrie. Toamna care a coborât încet deasupra ochilor mei Se face că plouă. A uitat clipele când o alintam, o amăgeam, Îi cumpăram rochii de mireasă Și promiteam că voi cădea deasupra ei...
nu se vrea o cronica
de Eugenia Reiter
buuunnn. aceasta, deci, nu se vrea o cronica a celei de-a patra editii a cenaclului(era ceva cu ateliere artistice), ci mai degraba o insiruire mai mult sau mai putin exacta a evenimentelor din seara...
Despre eroi și martori
de Tudose Dragos
“Puțini au mai rămas cei ce povestesc: cei care simt nevoia nelămurită, dar obsedantă, de a-și mărturisi drama, nefericirea, singurătatea. Ei sunt martorii, martirii unei epoci.” Ernesto Sabato...
cerșetor de cuvinte...
de Teodor Dume
Fără resentimente am să-mi fac un obicei din a cerși cuvinte nerostite poate fi doar o amenințare și n-o să lipsesc din nimeni să nu mă alungați ieri am fost trist și de neînțeles pur și simplu azi o...
Ziua de mărturisit
de Eduard Burlacu
-Măi, băiete, tu ești prost... Trebuia să știi că viața pute, să nu te încrezi în toată lumea, să nu fii naiv. Dilema asta mă frământă de-o viață. Cum aș putea să mă apăr fără să renunț la ceea ce...
Identități într-o lume de turme
de Darie Ducan
În contextul colorat al globalizării, omul e supus la numeroase încercări și experimente care se dovedesc a-i fi nefavorabile pentru că își iese din sine, desigur, nu e vorba de o ieșire din trup...
sa ucidem spaima
de Nuta Craciun
din această iubire nu a rămas decât un cântec trist de lebădă să așteptăm duioșia poate veni oricând dacă nu - să amanetăm sărutările sau cuvintele de-mprumut sau să ucidem spaima din cântecul lebedei
