"trenurile mele" – 7478 rezultate
0.02 secundeMeilisearchGenghis Khan
Genghis Khan (1162-1227) a fost un lider militar și politician mongol care a fondat Imperiul Mongol, unul dintre cele mai mari imperii din istorie. Născut într-un trib mongol din nordul Asiei, Genghis Khan a început să unifice triburile mongole sub conducerea sa în anii 1206. A condus invazii victorioase în China, Persia și Europa de Est, extinzând puterea Imperiului Mongol până la granițele sale moderne. Genghis Khan a introdus un sistem administrativ eficient și a permis libertate religioasă, creând un mediu propice pentru comerț și dezvoltare culturală. El a murit în 1227 în timpul unei campanii militare în China. Moștenirea lui Genghis Khan include extinderea și consolidarea Imperiului Mongol, dar și reputația sa ca un lider temut și fără milă.
1 poezii, 0 proze
oprea carmen
ma dilat ma contract rad cu toti dinti si buzele se transforma in uragane sub umbra felinarelor. ma ascund de mine prin mine ciudata fire fabuleaza pe goliciunea treptelor in spirala.tot ce se intampla in varful picioarelor ma infioara.ma disec si autopsia ce m a ciopartit in romburi curbate in linia stramba dar atat de dreapta a orizontului ce mi rade in fata ziua si noaptea intreaga , autopsia s-a contaminat cu depresia fetei defecte.sunt frumoasa sau urata trista sau destrabalata nimic sau toate la un loc ,strabat valurile ce sunt strajuite de plusuri , pulsari maniace sau minusuri chinuitoare , dibace si ingrozitor de nevrozate , valurile peste sau sub normal ma traverseaza precum mersul trenurilor personale rapide accelerate la suprafata caci in adancimea haotica devin toate impersonale.se vede se aude se spune dar nu se stie cu siguranta...
1 poezii, 0 proze
SIStoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
trenurile mele
de mircea lacatus
astăzi am fost în gară sa văd trenurile o bucurie mai veche când dispăream de acasă ore întregi mă găseau la capătul câmpului așteptând știam când trec trenurile de marfă știam când trec trenurile cu...
radio
de alice drogoreanu
am stat spate în spate povestisem chestii povestiseși chestii care n-au legătură cu legăturile de prea multe ori mi-a fost frică de apropierea aia aer pe aer de dezbrăcatul în fața ta pentru care te...
ce ai avut de spus a trecut
de Daniel Dăian
iar de aici de unde te privesc toți ochii aproape toate lucrurile sunt clare chiar și în subconștientul ierbii probabil că toate liniile duc la roma de drepte și paralele ce sunt însă ceea ce duce cu...
Din mărturisirile unui fals singuratic
de Zoltan Terner
Deși singur, sunt un nod al unei dense rețele de relații. Sunt un ochi al unei țesături imense întinse peste lume. Mă simt singur, deși exist prin mulți alții. Sunt în bună parte o creație a...
Detalii (la sfert... de secol)
de serban georgescu
Astă vară, pe cînd mă întorceam dintr-o scurtă vacanță la mare, lăfăit pe bancheta din vagonul aproape gol al trenului care mă ducea spre casă, în fereastra însorită pe care priveam absent, după mai...
Trenurile
de Doru Alexandru
La revedere ție, oraș căruia drumul vieții mi-a dat să-mi fii atât de drag. La revedere ție, iubită căreia las o parte din dorurile mele spre străjuire cu dragostea noastră. Am pecetuit drumul! L-am...
trenurile
de dan petrut camui
oameni ca mine străbat țara până li se spune așezați-vă soiul cuvintelor rele va rodi în curând și este puțin de folos ca durerea să vă găsească între două alegeri dorința e plină de ură și eu pentru...
dulcele plictis din trenurile de demult
de Cristina-Monica Moldoveanu
mai întâi gestul palmelor ei era o deschidere bruscă, ca și cum s-ar fi pregătit să aplaude, ca și cum ar fi tras deoparte draperia de lângă geam, într-un tren încins de soarele după-amiezii, iar ea,...
vișine
de Zburlea Ariana
areolele mele au prins vișine ce-ți împung sfârcurile și fac scandal până izvorăsc râuri de lapte rece așa a început totul ne atragem ne respingem ne topim într-o singură culoare ca două statui fără...
Iei bilete pentru Viena și ajungi la Ulan Bator
de Mircea Florin Șandru
Trenurile obosesc și sunt tot mai goale, și rătăcesc drumul O iau drept pe miriște, pe drumuri de pământ, de nisip Sau pe crusta dură a mării. Gările se mută de colo-colo și amețesc În vagoanele de...
jurnal trecut de furtună
de Florina Daniela Florea
drumurile mele sunt întotdeauna adânci eu tulbure numai astfel mă pot decanta * mă-nvârt după deget suviță, bag seama târziu, un tic de pe vremea când eram copil și mi-era teamă să spun uite că...
în tine inima ca o casă părăsită
de Laichici Violeta Daniela
fusese un timp în care zilele mele erau asemeni copiilor cerșetori inima mea o casă părăsită deasupra căreia și cerul se strângea de rușine purtam pantofii nenorocului cu mândrie crezând că o...
toate lucrurile au mersul lor
de ioana negoescu
trenurile au mersul lor. toate lucrurile au mersul lor. doar eu aștept aici cu tendoanele secționate. -Ai șters pe jos în 15, fă? - Când naiba vrei să șterg? S-a căcat ăla din 20 în tot salonul. Am...
Legea conservarii Istoriei
de qasman
Legea conservarii Istoriei Cind spuneam ca pe meleagurile noastre e prea ‘multa pizda- masii’ si asta n-am spus-o eu ci generalul Berthelot, ce venise aici sa ajute biata noastra tarisoara cind ii...
fără \"μ\"
de ioana negoescu
într-un fel am devenit contemporani cu toate plecările trenurile sunt pline de oameni care nu știu încotro se îndreaptă sau de oameni care se îndreaptă nepăsători spre niciunde la capătul liniei e...
8 Sonatine pentru oale sparte
de Darie Ducan
Sonatina I Desigur că sudoarea frunții mele O simt ca spinii. Dar valorez prea puțin cât să merit cruci, Le va rămâne copiilor mei sa facă șotron Din oasele mele albe și să sară,ultimul pătrățel...
Prin gările părăsite ca niște stafii
de Paul Gorban
stăteam în gara aceea din vârful scării rulante întindeam degetele mele un mâner așteptam pe cineva să mă ia de mână ca pe-o valiză plină cu poze să mă ducă până în tren știu că în tren toate...