"tot așteptând, a-nceput să ningă" – 20499 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
MCMiriam Cristina Constantin
Sunt studentă în anul al III-lea la Facultatea de Drept și la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București. Asta după ce am absolvit Colegiul Național "Mihai Viteazul", tot din București. La liceu am înregistrat "debutul" cu o poezie nervoasă de atâta postmodernism împraștiat - nesăbuit îmi părea pe atunci- pe manualul de clasa a XI-a. Succese literare n-aș putea expune..deocamdată. Biografia asta, scrisă cu litere "mâncate" de atâta gol pe frontul literar, nu face decât să lase o impresie asupra celei care scrie, cu inconstanța unui nepoet, versuri timide, cu semne de punctuație și de ortografie. Așteptând sclipiri publicistice, Biografia Miriam Cristina Constantin rămâne în construcție...
23 poezii, 0 proze
ESElena Schipor
Lumea-i doar o piatra in care eu am reusit sa prind radacini. "..Singuratatea era cenusie si apasatoare.Sufletul tremura, o falfaire de eter in nemarginire. Timpul alerga alaturi, apa tulbure in care se ineaca toate schimbarile..."("Adam si Eva", Liviu Rebreanu) "Cand dreptatea e indoielnica, eu plec cumpana de partea milei"("Don Quijote", Cervantes) "...Suflete inflorite ieri si vestejite astazi, asemeni florilor cazute in strada, pe care la manjesc toate noroaiele, asteptand sa le zdrobeasca o roata."("Mizerabilii", Victor Hugo) "Acta non verba", "Ad augusta per angusta", "A l'oeuvre on connait l'artisan"(La Fontaine), "Dubito ergo cogito.Cogito ergo sum"(Rene Descartes), "Carpe diem"(Horatiu), "A qui bon tant d'amis? Un seul suffit quand il nous aime."(Florian), "Amicus Plato sed magis amica veritas"(Ammonius Saccas). "Vointa n-a fost de ajutor niciodata si nimanui: din tot ce facem, cel mai discutabil e lucrul la care am tinut mai mult, cel pentru care ne-am impus cele mai multe...
50 poezii, 0 proze
IMIleana Mălăncioiu
Ileana Mălăncioiu (n. 23 ianuarie 1940, Godeni, Argeș) este o poetă contemporană și o eseistă română. De asemenea publicistă, disidentă, activist civic. S-a născut la 23 ianuarie 1940, în satul Godeni (județul Argeș): "...eram a doua fată a părinților mei și n-am fost primită cu prea multă bucurie. Fusese așteptat un băiat. Tot asteptându-l, după mine, mama a mai născut încă două fete, dar nu a mai fost la fel de tristă." - mărturisește poeta. Liceul la Câmpulung Muscel, bacalaureatul în 1957. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București în 1968, cu lucrarea Locul filozofiei culturii în sitemul lui Lucian Blaga. Doctor în filosofie în 1977, cu teza Vina tragică (Tragicii Greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka). Din 1980 devine redactor la revista Viața românească.A debutat cu versuri în Luceafărul, în 1965. Lucrează, înainte de 1989, la Televiziunea Română, la revista Argeș, la Studiourile Animafilm și la revista literară Viața românească (de unde demisionează la 31...
85 poezii, 0 proze
jifcu oana maria
e greu sa scrii o biografie cand inca esti prea tanar pentru a sti exact cine esti..caci viata nu e un roman.nu admite retusuri shi paragrafe sarite...inca ma caut, in aceasta lume al carei singur echilibru este in cadere..ma descopar in fiecare zi, dar mereu sunt altfel..regasesc in mine mai multe universuri..nu stiu care e al meu cu adevarat..incerc sa colorez lumea in nuantele sufletului meu, sa nu imprumut lumini shi umbre impersonale..nu ma deranjaza norii, ii acopar cu palma, iau din cer numai seninul..dar cateodata tot cerul e acoperit de nori..shi atunci cred in ingeri..o stare de spirit lipsita de intrigile materiei, dar creeata pentru sufletul ei..asa cum zicea zarathrustra:"sunt lumina...de-as fi intuneric"..voi continua sa ma caut..cine stie?!..poate ca intr-o zi ma voi gasi, asteptandu-ma la umbra unei stele moarte cu miros de inghetata de vanilie..
9 poezii, 0 proze
John Berryman
John Berryman (1914-1972) a fost, alături de Lowell, unul dintre poeții cei mai de seamă ai Americii deceniilor \'50 și \'60. După un debut care a atras atenția - lungul poem narativ Omagiu pentru Doamna Brodstreet - evocare într-un limbaj de mare concizie și originalitate a uneia din primele poete puritane ale Statelor Unite, Berryman a evoluat spre un stil tot mai personal, care l-a impus ca una din personalitățile influente ale literaturii țării sale. Cântece de vis este opera sa majoră, care l-a preocupat în ultimii ani de viață (înainte de sinuciderea sa, de asemenea înfăptuită prin aruncarea de pe un pod). E vorba de un lung poem narativ, suită de aproape 400 de piese scurte în trei stanțe a câte șase versuri, în care eroul, uneori povestind la persoana întâi alteori, chiar în cuprinsul aceleiași poezii, acceptând să fie văzut din afară, ca simplu personaj, uneori dialogând cu sine însuși, alteori cu un interlocutor căruia i se adresează cu apelativul folosit in blues, „Domnule...
1 poezii, 0 proze
Dan Sova
Nascut intr-o familie cu pretentii intelectuale si materiale, ale caror asteptari nu trebuiau spulberate, in cele din urma am dat gres. De atunci vad lumea doar in alb si negru, amgindu-ma insa pentru a ma mentine. Cum am avut si inca am tot ce imi doresc, deja devenit banal, iar in urma socului, am scos capul de sub paturica...incepand sa scriu doar in urma impulsurilor revenite din trecut. Accept critici insa nu inseamna ca trebuie sa si raspund...ce simt scriu. Acum imi risipesc linistit viata la liceu. Nu scriu pentru nimeni, ci simt nevoia sa si impartasesc...doar un egoist trecator care nu da doi bani pe cei din jur si nici nu asteapta altceva de la ceilalti: "O secunda mai puternica decat o viata de om";"Viata omului nu e afara, ci inlauntru, in suflet..Ce-i afara e indiferent...nu exista..numai sufletul exista. Cand nu va mai fi sufletul meu, va inceta sa mai existe tot restul...restul";"Si totusi restul hotareste soarta sufletului meu..Si restul depinde de alt...
3 poezii, 0 proze
APAfrodita Popescu
„Esența și viata nu pot fi văzute. Ele sunt cuprinse în lumina cerului. Lumina cerului nu poate fi văzută. Este cuprinsa în cei doi ochi” - Secretul florii de aur Amintiri, vise, reflecții - Carl Gustav Jung “Pe o stradă îngustă roțile căruțelor a doi țărani se încurcară între ele. În loc să urmeze cearta la care te-ai fi putut aștepta, fiecare murmură cu politețe reținută niște cuvinte care sunară în genul adukan atman și însemnau: “’deranj trecător, nici un suflet (individual)”. „Căci misiunea omului ar fi, din contră, să conștientizeze ceea ce provine și i se impune din inconștient, în loc să rămână neconștient de acest conținut sau identic cu el. În ambele cazuri, ar deveni infidel menirii sale de a crea conștiință. Pe cât putem discerne, unicul sens al existenței umane este să aprindă o lumină în tenebrele ființei ca atare. Este chiar de presupus că, după cum inconștientul acționează asupra noastră tot așa e și el influențat, la rândul lui de sporirea conștiinței noastre” Petre...
58 poezii, 0 proze
NANechiti Theodora Andreea
1994. Născută în București, crescută tot aici, școala în curs, activități de dansuri, fotomodele, teatru pantomimă cu Dan Puric la Teatrul Național, teatru copii cu Marian Râlea tot la Național, baschet de vreo 2 ani și încercări creații literare singură. Am să pun tot ce am scris, așa voi/veți vedea evoluția mea literară. Mai multe în următorii ani. Mai așteptați să cresc, să se acumuleze, să am ce spune. Până atunci nu mă criticați prea aspru.
1 poezii, 0 proze
Burlacu Constantin Narcis
stau de 10 minute sa ma gandesc ce sa scriu la biografie si imi dau seama ca nu am nimic interesant de scris...e o pierdere de timp.........student la medicina...fost membru in " "...si nimic mai mult
1 poezii, 0 proze
dragoi andreea cristina
LUI EMINESCU Rasare,apune,in lacrimi de stele Un geniu din neguri de ere... Sta straja la cumpana veacului sfant Si-si cauta-n tihna un tainic mormant! E steaua singuratatii cazuta Pe sfant pamant romanesc. O raza abia aparuta, Dar stinsa in tacere pe veci! Eminescu,altarul poeziei, rostita In limba dulce si clara, Iubire si taina mereu harazite Sa bucure un popor si o tara!
1 poezii, 0 proze
tot așteptând, a-nceput să ningă
de Daniela Luminita Teleoaca
când aproape mă hotărâsem să zâmbesc am înțeles că trăirea mea nu era decât una iluzorie rezultatul unor interacțiuni de atelier accidentale inconsistente și serbede cumva diabolice anume apărute...
O zi de iarnă ca de Crăciun
de Andrei Lucian
Pe când mama făcea chiftele, aseară, văzut-am pe geam c-afară a-nceput să ningă. Am început să țopăi de bucurie și să-mi frec palmele cu drag spunându-mi, în sinea mea, că dacă va continua să ningă...
stapan peste un regat ce-a trecut
de dan stancu
deunazi ma gandeam la vise si sperante de tanar suflet, ne-ntzarcat si naiv si le-am gasit pe toate ucise de realitatea lumii, de evidentul realului persuasiv. traim intr-o lume atat de murdara sub...
Unde e furtuna?
de Georgescu Ioana
Simt acum cum metalul rece al sinelor imi racoreste ceafa.Atingerea acestora ma face sa ma cutremur pana in adancurile mele. O picatura de ploaie imi atinge fata…si apoi alta. Ma uit in sus si vad ca...
meandre-50
de viorel gongu
Meandre -50- prin grădină Ana și-a pus un nou disc. Muzica Cenaclului Flacăra se derula cu zgomotul acela de fond, al tinerilor care cântau odată cu interpreții. Din când în când Adrian Păunescu tuna...
meandre 55
de viorel gongu
meandre 55- la nuntă Mihai a ajuns acasă, a mâncat și s-a culcat, cu toate că era devreme. Mariana a venit și s-a culcat în sufragerie. Somnul zbuciumat l-a făcut ca dimineață să găsească...
vecini
de tudor lavric
La bloc Intelegi de ce am ales sa ne mutam. In casa veche eram prea mult inconjurati de moarte, de izul ei. Dupa ora doua, când in bucataria noastra veche se adunau insomniacii, verisoara Cristina...
și a fost…
de Macovei Costel
ziua de ieri a-nceput discret întinzându-se-alene, disperată că iar va trebui să-și piardă timpul așteptând să-i cadă netul într-o miercuri. da, a fost ziua cea mai lungă ascunzând în labirint, ca un...
să mai visăm
de Ion Ionescu
să mai visăm Să mai visăm un vis de-odinioară, În ceasul tainicelor clipe de-nserare, Când păsările trec acasă la culcare Și noi ne-ntânleam a nu știu câta oară. Să mai visăm la timpul ce-a trecut,...
Rupere de nori
de Cornel Alexandru
S-au rupt doi nori și ploaia a-nceput. Ploua încet, iar ultimul sărut mai dăinuia pe buza ei amară, ținându-i loc de vise, de coșmare. S-au rupt doi nori, s-au despărțit în zare și curg într-una,...