"toate cele făceau din mine hram" – 20371 rezultate
0.09 secundeMeilisearch
VCVirginia Elizabeta Chereches
contact: virgelitan@gmail.com Toate cele bune! Cu drag Luiza.
50 poezii, 0 proze
VTvaleria tamas
M-am nascut in acelasi loc unde se nasc si muntii, probabil din aceeasi piatra.Se spune ca oamenii sunt facuti din carne si oase , eu cred ca m-am nascut din piatra si apa, colturoasa si alunecoasa in acelasi timp, uneori ca un bolovan alb de pe coasta muntilor gata oricand sa o ia la vale.Imi place natura in forma ei salbatica, imi plac oamenii domoli si cu mult bun simt imi place lumea satului si daca m-as putea preface in ceva acela ar fi un clopot de biserica. Am trait vesnic printre oamenii pe care i-am iubit agatata de sufletele lor ca un scaiete.Am avut marele noroc de a cunoaste oameni minunati si de a fi iubita de cei care-i pretuiam.Altfel, dupa atatea zbateri un simplu inginer zootehnist, pui de bihorean pribegind pe meleaguri banatene.Mi-a placut intodeauna sa scriu ceea ce simt intr-o clipa anume ca din toate cele trecatoare ale vietii sa-mi ramana mici amintiri , cateva cuvinte pe care citindu-le sa ma bucur.
783 poezii, 0 proze
JJJózsa János
Nascut, la tara, crescut tot acolo, scoala idem, apoi oras, oras, si iar oras. Facultate pin' la urma, si alte si alte cursuri... Rezultat: inginer slab platit, ca obicei, cand credem ca viata a fost castigata la loto! Sa traiesti, tu care ma citesti, toate cele bune! Si nu am chiar aceasi natzionalitate, pe care scrie siteul, dar, cred ca n-am pierdut nimica cu aceasta!
1 poezii, 0 proze
Fuzulî
Fuzulî (1495?- 1556) Pe numele său adevărat Mehmed, Fuzulî este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai poeziei turcești din perioada Divanî. A obținut favorurile și protecția sultanilor, șahilor și padișahilor, dedicându-le mesneviuri și beituri (forme poetice folosite în poezia orientală). Bun cunoscător al limbilor arabă și persană, el se va preocupa ulterior și de științele vremii, întrega lui operă fiind supusă influenței curentului religios sufit. A scris în toate cele trei limbile (arabă, persană și turcă), dar opera de referință rămâne “Divanul” scris în turcă, editat de mai multe ori la Tebriz, Baku, Istanbul, inclusiv în noul alfabet turcesc, sub numele de “Fuzulî Divanî” (Divanul lui Fuzulî), în 1948. La fel de important este și “Leylâ vü Mecnun” (Leylâ și Mecnun), considerat unul dintre cele mai reușite mesneviuri din literatura orientală.
11 poezii, 0 proze
ABAida Boldeanu
Născută într-o banală, caldă zi de 23 iulie, când bătrânul pământ avea miliarde de ani, iar noul calendar număra 1985, când se mai adăuga incă o zi la existența tuturor, eu o începeam pe a mea! Am primit rolul principal în toate cele 22 de reprezentații ale vieții. Am avut toate momentele ce alcătuiesc garanția veșniciei fericite, diluată la infinit, nezdruncinată de acțiuni sau simțiri omenești. Iubesc tot ce e frumos, orice artă în care se pune suflet, îmi place să scriu. Nu o să renunț niciodată la asta! Prin scris, mă pot considera un om cu puteri supranaturale. Pot transforma sentimentele în ceva real, palpabil, vizibil. E minunat… Urăsc răutatea și nedreptatea. Aș vrea să aud tăcerea muților, muzica surzilor, aș vrea să pot șterge lacrimile din suflete de copil abandonate, pătrunde chemarea înțelepților. Voi rămâne spirit rătăcitor, gură mută, privire uitată în colțul unor ochi triști, pierduți printre imagini groaznice cu mine vie și clară; braț de gheață, urmă de pas, de un...
12 poezii, 0 proze
BRBucelea Radu
Scurte constatari autobiografice Mi-am inceput existenta oficiala pe coasta Marii Negre (municipiul Constanta) prin Brumarul lui 1981. In prezent ma puteti gasi ceva mai la sud, in Eforie. Folosind o logica pur obiectiva, vectoriala, imi apreciez existenta ca pe o continua cautare, adaptare, transformare, devenire. Umanizand in individual, in particular, in traire (a mea sau a altora), in sentiment (simtit, resimtit, uneori chiar nesimtit...) ma refugiez in textele prezentate aici (prin amabilitatea colectivului poezie.ro) dar si la alte coordonate on-line. Toate cele bune voua, Bucelea Radu
6 poezii, 0 proze
JCJohn Robert Colombo
Raspunsuri anticipatorii Pentru care motiv cele mai multe poeme ale mele nu au rima 1.Au rimat pina cind cineva a izgonit cuvintele care rimau. 2.Absolut toate combinatiile de rime sint de nefolosit. 3.Daca doriti rime,puteti gasi un milion de poeme rimate,in engleza(studentii si-ar afla o indeletnicire placuta insiruindu-le pe toate intr-un lant.) 4.Grecii se abtineau sa rimeze si romanii la fel. 5.Rimele se potrivesc pentru song,nu pentru poeme si-n zilele noastre e mai greu sa nu rimezi. 6.Lumea nu rimeaza,atunci de ce ar rima poemele mele? Pentru care motiv cele mai multe poeme ale mele nu au sens. 1.Cele mai multe poeme oricum nu mai au sens. 2.Arta obisnuia sa fie furibunda,facind ordine,acum e furibunda pentru a face dezordine. 3.Indatorirea poeziei nu e de a da un anumit sens,ci de a reface un anumit sens. 4.Sensul mai exista inca,dar in zilele noastre il deslusesti printre rinduri. 5.Totusi zarim lumea si ca intr-un delir,idealurile noastre. 6.Ele au un sens neobisnuit,ceea...
2 poezii, 0 proze
JRJitariuc Calin Rares
Nascut in 1978 am apucat sa gust putin si din placerile oranduirii de aur cat si din cele ale miraculoasei tranzitii.Ca scolarizare, primele 8 clase trec aproape normal cu mici incidente putin semnificative.Liceul il incep la un profil real (chimie-biologie),ca eveniment major imi pierd virginitatea la 15 ani si ajung sub un pat de unchi destul de furios. Clasa XI transfer la limbi straine, in primul trimestru sun exmatriculat din toate scolile din Romania cu drept de reinscriere anul urmator. Urmeaza un an plin de experiente literare si senzoriale deosebite, decid ca sunt prea mic si prost ca sa scriu desi o fac pe ascuns. Ma reinscriu la istorie-stiinte sociale unde termin liceul fara zgomot. Intru la regie-imagine film/TV, Universitatea Media Bucuresti. Intrerup in anul III din motive personale. Ma reinscriu anul urmator, dupa un sabbatical paroxistic termin scoala si cu voia lui Dumnezeu in 2007 februarie imi voi da si licenta. In prezent in urma unei perioade petrecute ca angajat...
3 poezii, 0 proze
Ion Neculce
ION NECULCE (1672-1745) Ion Neculce si-a scris letopisetul [Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija Voda pina la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat] dupa anul 1732, adica el apartine sec. al XVIII-lea. Opera lui insa continua sirul marilor cronicari din secolul precedent. Prin continutul ei, ca si prin forma, prin conceptia de care este patrunsa, ea nu se apropie nici de opera erudita a lui Dimitrie Cantemir, nici de compilatiile putin reusite a[le] cronicarilor din sec. al XVIII-lea. Nici unul din cronicarii nostri mari si mici ai epocii n-a stiut sa-si imbrace gindul si sentimentul intr-o haina mai aleasa a graiului stramosesc ca Ion Neculce. Letopisetul lui este dovada cea mai stralucita ca limba poporului nostru este in stare sa redea sentimentele omenesti si cele mai gingase, sa ne zugraveasca pictural orice imagine si sa ne povesteasca cu toate amanuntele intimplarile trecutului. Sinceritatea si marea pricepere a lucrurilor, durerea pentru nevoile altora, iubirea calda...
0 poezii, 0 proze
CSCella Serghi
Cella Serghi (n. 4 noiembrie S.V. 22 octombrie 1907, Constanța, d. 19 septembrie 1992, București) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română de origine evreiască, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei. (text)==Despre Cella Serghi== "Născută la 22 octombrie 1907 la Constanța, scriitoarea Cella Serghi va rămâne atașată toată viața de farmecul ținutului natal, așa cum de altfel și mărturisește : "marea e o prezență vie și o prezență de vis. Mișcarea ei necontenită, valurile care se izbeau cu disperare de stânci și toate acele schimbări de culoare, de la verdele jadului la albastru de cobalt, nisipul, aur încins, diminețile triumfătoare de la Mamaia, Cazinoul și în centru statuia...
7 poezii, 0 proze
toate cele făceau din mine hram
de Ștefan Petrea
când mă terorizai cu sărutul simțeam pe inimă cnutul ca pe o spinare de Crist simțind mai acut că Exist mă tremurai din capete până-n picioare plin de sudoare eram și toate cele făceau din mine hram
Ana
de Emma Greceanu
Dragă Ana, Nu mai știu nimic de tine de când am plecat și după cum am socotit, dacă totul a fost bine, am un nepot sau o nepoată acum. Și vreau să-ți spun, că m-am împăcat cu gândul care mă zbuciuma...
Oameni și vremuri 16
de nicolae tomescu
Ajunsese, așa cum își dorise încă de mic, inginer. Dar ce drum lung până aici! Nevoia de cunoaștere i se manifestase încă de foarte mic. Părinții, fratele mai mare și surorile nu și-au dat seama când...
Întotdeauna e loc pentru încă o șansă
de Ioan-Mircea Popovici
I. din ale mele și ale lui Picasso la prima cafea - Ce cauți? m-a întrebat, din priviri, Domnul Picasso. - Caut începuturile, dar nu cred că mai dau de ele. - Mai aruncă din cele noi. - Dar dacă...
La infinit
de Odobescu Emilia
11.02.2021 Salutare tăcuta mea amica, am revenit din nou... Ascult acum o piesă de la Akord, "Prizonieră", conţine următoarele cuvinte: tu erai cîndva eroul mare, prizonieră eram eu, ai pierdut...
Numai întrebări
de ion untaru
Droguri și comerț cu carne vie. Mereu se anihilează rețele, dar de fiecare dată, hidra reapare și mai revitalizată și mai bine organizată. Mereu sunt prinși traficanți, pești mărunți. Dar la scară...
Făbricuța de dureri de cap ( I )
de Miclăuș Silvestru
... Tata făcuse o mică afacere cu musafirii corturari ai satului, țiganii. Se târguise cu ei la masa de lângă poartă, sub duzii abia-nfrunziți, în a doua zi de după Paște... Obiectul târguit urma...
POVESTE DE CRĂCIUN
de Găureanu Marian
POVESTE DE CRĂCIUN Am răsărit la Tulcea, în, hai să-i spunem zona și nu mahalaua aflată pe dealul după care se ascunde seara soarele, aruncând bezele, la urmă făcând complice cu ochiul până la o nouă...
Iubirea ca o pălărie
de Nicolae Diaconescu
Iubirea ca o pălărie Prima persoană care m-a iubit, cine putea să fie? Habar n-am câți ani aveam, dar și azi mi-amintesc! Mama se așeza în pat, punea o pernă pe picioare și-acolo mă legăna și îmi...
Pacientul maur (2)
de rechesan gheorghe
În interiorul cubului de piatră, mărginită pe toate cele patru laturi de arcade cu ancadramente de marmură, susținute de pilaștri zvelți din andezit vioriu se întinde o curte, un patio, deschisă ca...