Bucelea Radu

Nimicul, contrar cu tot ce este, Ubicuu necreat lângă contur, Lipsește șăgalnic din real sau poveste, În timp și în spațiu implicat în măiestre Deveniri din nimic, lepădări de cusur. Nimicul,

Nu am atins niciodată deplinul Învățând să-mi cunosc, să-ți cunosc. Mult timp m-a vizitat chinul Încercând să-l gonesc fără rost. Am luptat curajos cu declinul Neputând să accept ce a

La iarmaroc, un copilaș, Cam pistruiat dar drăgălaș, Vata de zahăr și-a scăpat În colbul 'nalt și afânat. Tatăl îl mustră fără milă, Cu indignare și cu silă, Privind la dulcele căzut, Fiind

Îți bat la ușă, ești acasă ? Tot bat de nu mai știu cât timp ! Cobor să te mai strig din stradă, Geamul închis lucește stins. Abandonez și mă retrag, Mă voi intoarce iarăși mâine. În drum

Anii trec și nu se-ntorc, Viața curge cu un rost Mult ascuns și foarte fin, Uns cu miere și pelin, Dat prin zahăr și oțet, Anii trec purtând regret. Primăvara ia din vară, Vara se preface-n

Te-aștept din toată inima să vii, Te-am așteptat și încă te aștept Și te asigur că am mult să-ți spun Chiar și acum, când scriu acest verset. În răsărit de soare când dorm dus Cu visele-mi