Poezie
În căutarea fericirii
3 min lectură·
Mediu
Îți bat la ușă, ești acasă ?
Tot bat de nu mai știu cât timp !
Cobor să te mai strig din stradă,
Geamul închis lucește stins.
Abandonez și mă retrag,
Mă voi intoarce iarăși mâine.
În drum spre casă, într-un gang,
Mă ia la întrebări un câine.
Și-a fixat ochii într-ai mei
Și horcăie isterizat.
Arunc un ochi la colții săi...
Mă-ntreb cum de l-oi fi lezat ?
Îmi dă târcoale, nu mă lasă.
Eu vreau să trec, atâta tot.
Dacă știam îmi luam de-acasă
Niște salam sau poate-un os.
Dar mă cam satur de teroarea
În care sunt ținut de javră.
Simt o revoltă, întorc foaia
Și mai încolo văd o piatră.
M-aplec, o iau și-i simt puterea.
E grea și rece-n pumnul meu.
Þintesc, arunc și-i simt durerea
Schelălăită-ntr-un ecou.
Încă-l urăsc și-o-njurătură
Îmi sâsâie în urma lui.
Scârbă de javră corcitură,
Orașul meu sau codrul lui ?
Când ies din gang iar la lumină
Îl văd ferit dup-un copac.
Cu ochii săi cruzi de jivină
Parcă ar fi un pui de drac.
Nu fuge dar nici nu mai vine.
Când trec îmi pare ignorant
Și dacă nu l-aș ști mai bine
L-aș lua drept câinele savant.
Mai stau în parc, m-așez pe-o bancă
Și mă gândesc la tine iar.
Inspir fum greu dintr-o țigare.
Mă uit pe jos, văd un ziar.
În el e-un chip ce mă intrigă,
Îmi pare-a semăna cu tine.
Să îl ridic așa, pe fugă,
Nu vreau, e lume, mi-e rușine.
Aș vrea ca să mă uit mai bine
Apoi renunț, ce mai contează
Căci parcă te-am văzut pe tine
Și ieri, în cercuri mai cu vază...
Aș vrea ca să te pot uita,
Să-mi treacă vremea fără tine,
Să n-am nevoie-n preajma mea
De mângâierile-ți feline.
M-am săturat să te zăresc
Cum stai la braț cu orișicine
Dar n-am știut cum să te cresc
Să stai tot timpul și cu mine.
Unii te au, alții te pierd
Apoi ei iarăși te câștigă
Iar tu ești pururea dezmierd
Și-n lipsa-ți viața-i de obidă.
Obidă spun ? Ah, nici atât
Ci doar un șir de încercări
Lovite de prea rece vânt
Și înecate-n negre mări.
Castele de nisip sub soare,
Căderi lugubre în neant,
Ploaie de foc mistuitoare,
Decepții prinse-n sadic lanț.
De ce nu ești aici, cu mine ?
Întreb retoric, răspuns am...
De ce așa ? să-ntreb mai bine,
De ce m-am copt pe putred ram ?
Dar te voi căuta și mâine...
Sau săptămana asta, jur.
Și dacă iar mai dau de câine
O să-l cinstesc cu-n șut ...mai dur.
001.042
0