Poezie

Poezia nimicului

1 min lectură·21 februarie 2012

Mediu

Nimicul, contrar cu tot ce este,

Ubicuu necreat lângă contur,

Lipsește șăgalnic din real sau poveste,

În timp și în spațiu implicat în măiestre

Deveniri din nimic, lepădări de cusur.

Nimicul, anteriorul cel dintâi,

Dușman și aliat deopotrivă,

Veghează-n veci la orice căpătâi

Și nu știu cum, pentru că totuși nu-i,

Alătură, desparte și derivă.

Nimicul, abstractul cel mai sincer,

De-o transparență fără de egal,

Din gând în faptă-n stare curge liber,

El singur neștiind să fie lider

Sau chiar de multe ori fiind banal.

Nimicul, înghițindu-se pe sine,

Futil în încercări de-a suplini

Ce-a fost și-un timp nici nu mai vine,

Sfârșește-n stiluri pururi sinonime

Într-o situație ce-a încetat a fi.

Nimicul, tot ce-n clipa asta nu-i,

Suficientului paradoxal amic,

Se calcă în picioare-n pașii lui

Când uită ce-i și-atunci în față-i spui

Doar trei cuvinte: „Nu-i nimic!”

001.096

Bucelea Radu. “Poezia nimicului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bucelea-radu/poezie/14001516/poezia-nimicului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.