"sunt copilul care are nevoie de o poveste" – 21761 rezultate
0.06 secundeMeilisearch
Delicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
EVEugenia Vasiloae
Sunt vantul care adie bland peste orasul adormit,sunt crivatul puternic ce rascoleste zapada in miezul iernii,sunt uraganul care zdrobeste totul in calea sa,sunt briza marii intr-o seara de mai...sunt copilul trist care priveste pentru ultima oara la gradina copilariei sale,sunt fata care viseaza la dragoste,sunt femeia care si-a pierdut visul si incearca sa il regaseasca...Sunt planeta al carei soare s-a stins si care pluteste in deriva...
6 poezii, 0 proze
ozanda johanes
Sunt un om absolut obisnuit, unul dintre aceia pe langa care treci fara sa-l observi. Aproape invizibil. Totdeauna am fost indragostita de ceva sau de cineva . Intai am iubit satul in care m-am nascut , un sat de munte cu oameni calzi. Acolo am invatat sa iubesc oamenii, copacii, vantul. Am iubit ca un adolescent , cu inflacarare, apoi ca un om matur, cu ratiune aproape. Acolo am scris primele poezii. Am gasit in fiecare om pe care l-am intalnit ceva care sa-mi atraga atentia , o trasatura fizica sau morala care e unica. Imi iubesc copilul ,prin care retraiesc din nou toate etapele vietii . Sunt medic si imi iubesc pacientii ; de la ei am invatat ca omul isi scoate la iveala acea parte buna mai ales cand e in suferinta. Si ca in oricare individ, oricat de rau ar fi, tot exista o farama de bunatate. Imi doresc sa pot avea in suflet tot restul vietii puterea asta de a iubi. Ceva...Sau pe cineva..
4 poezii, 0 proze
Chirica Andreea
Sunt doar un cosmar a unei copile prost inspirate , ce m-a uitat in acest canal infernal al lumii si incerc sa supravietuiesc cum pot . Am incercat ( si inca incerc) sa duc o viata normala , si am copiat toate gesturile si aclimatizarile celor din jur ; asa ca m-am casatorit si am facut un copil . Mi-am dat seama ca nu este atat de urat pe cat pare , ci doar plictisitor uneori . Dar....atata timp cat un nebun ca mine isi duce veacul intr-o astfel de lume , mereu va gasi ceva atractiv , sau ceva de care sa se lege pentru a-si infrumuseta viata . Unul dintre acele lucruri este copilul meu LUKE ..... un vis devenit realitate :X .... o utopie a unei vesnicii abstracte .
1 poezii, 0 proze
LVLeonardo da Vinci
Leonardo da Vinci (n.15 aprilie 1452, Anchiano/Vinci, Italia - d. 2 mai 1519, Cloux/Amboise, Franța) a fost un pictor, sculptor, arhitect și om de știință italian. Om de spirit universal, în același timp artist, om de știință, inventator și filozof, Leonardo încarnează spiritul universalist al Renașterii și rămâne unul dintre oamenii cei mai importanți din acea epoca. Aportul său deschizător de drumuri în artele plastice și forța lui de anticipare, neegalată vreodată în întreaga desfășurare istorică a științei, sunt caracteristice uriașei sale personalități, de care a fost permanent conștient. Leonardo a scris în însemnările sale, cu un an înaintea morții, cuvintele cu vibrație de bronz: "Io continuerò" ("Voi dăinui"). Leonardo s-a născut la 15 aprilie 1452, nu departe de Florența, în mica localitate Anchiano, fiind copilul nelegitim al țărancei Catarina și al lui Pietro, fiul notarului din orășelul Vinci. Cele mai frumoase clipe ale copilăriei și ale adolescenței, Leonardo și...
8 poezii, 0 proze
SSilv
-Despre mine sätul de "Criticä profesionistä", de la tovaräsi de "breaslä", car, "fär de gresealä gramaticala", "filtreazä" arta aci in net, dupä propria matritä, cä darä la urma urmei a cui o fi Siteul Agonia? Asa cä eu mä duc un pic, sätul si amärät si i-mi iau si versurile cu mine. Un motiv de se va cäutä intrebati-o pe dna. invätätoare Marina Nicolaev,dnä. demnä de mentalitate strict comunistä färä deschideri laterale, sustinätoarea metodei "Dacä nu bati copilu nu faci om din el"! Da unu am sä las ca umbrä a problemelor mele. Min(i)a Domnului poezie [ ] Moartea viersului - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Silv [Fabian ] 2005-09-28 | | Se pare mai existä, un derivat de Zeu, Sau poate-i chiar acela, cel mare Dumnezeu. Vestit a tot puternic, ieri i-am simtit minia, Sint sigur, protejazä, din umbrä Agonia! Scrisesem doar in grabä, un vers usor German, Si fär´de memorare-l public, gest uman. Dupä un timp, ferice, vreau sä mi-l recitesc, Sä-mi savurez creatia si sä mä...
3 poezii, 0 proze
BDBarbu Ștefănescu Delavrancea
Barbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, București; † 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, Membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. S-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, mezinul unei familii modeste. Tatăl, Ștefan „căruță-goală“, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era coborâtor din familia unor ciobani vrânceni, „strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice“, devenind căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și „staroste al cărăușilor din barieră“. Tatăl lui Delavrancea a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: „Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împropietărit la '64 ... Străbunii mei se pierd în haosul iobagilor,...
7 poezii, 0 proze
SMSinica Vranceanu Moinesti
23 de ani... si inca n-am murit, 24 de ani... si inca n-am murit, 25 de ani... si totusi n-am murit... probabil ca sunt nemuritor! 27 de ani ... oare sunt nemuritor! 27 de ani si jumatate... M-am casatorit... Cum era cu nemurirea? Aproape 28 de ani... astept un copil! Am devenit nemuritor!!! 29 de ani... copilul nu mai este... Cui dracu' ii trebuie nemurirea? 31 de ani. De ce? 32 de ani. Ceilalti... din ce in ce mai mult ceilalti.
12 poezii, 0 proze
copilu tampitzel
eu...sunt tete...just tete...iubesc jeleurile..acadelele si baietii. sunt la honterus..si zik ca e cea mai tare scoala..acolo am friends....there's my boyfriend...si va iubesc pe toti...
1 poezii, 0 proze
ovidiu
sunt...
4 poezii, 0 proze
Kkarmapaceno
sunt
2 poezii, 0 proze
sunt copilul care are nevoie de o poveste
de Mihaela Roxana Boboc
e drept uneori în mine gângurește un prunc sărutat în talpa poeziei gândul devine vrabia care se scaldă în nisip mă întreb ce aș putea adăuga cuvântului să țipe în mine... din forfota cu chip de muză...
Idei la cursul zilei în lei
de Ciprian Ciuciu
Am o idee… Ce ar fi să… Dacă am putea… Oare ar merge? Pare bună… Stai! Dar, dacă… Și tot așa… Idei după idei născute prompt și fără să sune înainte, trecute rapid pe o foaie din portmoneu sau pe o...
Chuck Palahniuk& Despre mine, cu ură
de Ioana Geacăr
Începutul romanului “Sufocare” de Chuck Palahniuk e provocator, abrupt, întotdeauna interdicția creează reacții adverse: „Dacă vrei să citești cartea asta, nu-ți bate capul. După câteva pagini o...
\"Mădălin e ca un spectator \"
de Pandele Maricica
\"Mă numesc... Slo-bo-zea-nu...\". Mădălin Slobozeanu. Are 10 ani și e autist. \"E el cu lumea lui , îmi explică mama, Sanda Slobozeanu. A trebuit să-l învăț orice, să-l iau de la zero cu toate. Nu...
De ziua mamei
de Titus Doboș
De ziua mamei În tinerețe am făcut o fotografie pe care am intitulat-o „De ziua mamei”. Ziua mamei mele este în 26 februarie, să-mi trăiască sănătoasă ! Deși, prea sănătoasă n-aș putea zice că e, a...
No soap, no history. Sorry!
de serban georgescu
(am mai avut în vedere următoarele titluri: Cloaca Maxima și Limonadă cu degetele mici de la picioarele strămoșilor mei) ”Cacă-te și dă-i cu pumnul!” – iată pe scurt ce s-a întâmplat la alegerile...
Ciclul vieții
de Remus Cretan
Ascult copilul din mine și ochii mei încep să pâlpâie. El știe când ating pe buze secundele minunii, strivind un glas ce nu poate fi înăbușit. Devin ce-am fost odată, finețea dorind să vină sculptată...
Anticamera Ra(i)ului
de Dan Mitrut
Pe masa sheletică de stejar, pe care dormea un munte de manuscrise vechi, cei trei aruncau pe rând zarurile. În colț, aproape geamăn cu zidul, un personaj stătea cu ochii închiși, absent parcă din...
suflet călător, îngroapă-mă în cer
de Dorina Șișu
- Da, din păcate, ai nevoie de ajutor. - E destul de grav? - Să spunem că nu e cancer. Să ne concetrăm asupra psihicului dumneavoastră. Ne tratăm de ulcer. Facem câteva perfuzii și urmăm un regim...