"stravezie" – 3210 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
LRL. R.Claudia
....am parul de culoarea frunzei adormite, am ochii stravezii, locuiesc la malul marii, iubesc: frumosul, viata! ...sufar, citesc, scriu, lucrez, ma plimb... ma intreb daca pomii infloresc singuri sau trebuie sa fie casatoriti inainte de a lega rod, ma intreb cand a aparut sentimentul, sensibilitatea, zambetul, sarutul... oare au fost inainte de noi, dupa noi...sau odata cu noi... ma intreb cum reusesc unii sa traiasca fara ele... ma intreb daca diavolul este un strain fara chip sau este de printre noi... ma intreb daca frunzele vorbesc intre ele... ma intreb de ce pe unii oameni reusim sa-i scoatem din noroi dar nu reusim sa scoatem noroiul din ei... ...................................................... sunt corecta, punctuala....dar am un mare defect: vreau ca toti oamenii sa fie la fel..... Sunt omul care doresc dincolo de necesitatea momentului actual si stiu ce am de dat si ce am de primit. http://www.trilulilu.ro/folkforever/35b254a58ae034
13 poezii, 0 proze
MGMarcel Gafton
Marcel Gafton (1925-1987) a fost un poet și traducător român. A absolvit studiile liceale la Brăila și alege Facultatea de Drept a Universității din București pe care, însă, nu reușește s-o finalizeze. Încă din vârsta adolescenței, debutează cu poeme în Revista Fundațiilor Regale, primul său volum va apărea însă abia în 1972. Volumele sale îl impun drept un poet de „accentuat rafinament lingvistic”; Ștefan Augustin Doinaș, crede că Gafton este un mare amator de cuvinte ne-poetice cu ajutorul cărora ilustrează „un orizont de candori și miraje, de străvezimi și plutiri”, orizont moral și senzitiv deopotrivă. Marcel Gafton e „un poet fidel lui însuși, cavaler al unei poezii de interior, care gândește într-o încăpere severă” (Emil Manu) și care se impune prin poeme rafinate până la esențe. Altfel spus, acest novator al limbajului poetic este „o individualitate nu numai în cadrul generației războiului, din care face parte, dar și în cel al generațiilor ulterioare de poeți” (Ion Cristofor)....
4 poezii, 0 proze
SIsorin-lucian ionescu
Nascut in 24 dec. 1966. Absolvent al ASE Bucuresti - fac. de management general (1991) si al Universitatii de Stat Ovidius Constanta - fac. de psihologie (2005), al bursei de jurnalism Freedom House USA (1998) si leadership Buncher Program Israel (2003). Un volum de versuri si 4 de proza publicate. Fost director al ziarului Observator de Cta si fost red. sef al ziarului Telegraf Constanta si al TV Neptun. In prezent, director executiv si de programe al TV Neptun Constanta, realizator TV si director de strategie, promovare si imagine al Teatrului de Stat Constanta. Membru al juriului Festivalului International al Producatorilor de Film Independenti (IPIFF) Mamaia din 2007, in compania regizorului Alexandru Tocilescu, jurnalistului Cristian Tudor Popescu si a criticului de film Manuela Cernat.
14 poezii, 0 proze
LMLelia Mossora
Maria Diana POPESCU: LELIA MOSSORA - Penița înmuiată în relief și siguranță Lelia Mossora își continuă lucrul la cuvinte într-un mod pe cît de neașteptat pe atît de natural și de frumos întemeiat. Colina recentelor construcții lirice, împodobită cu temple și sculpturi, rămîne în picioare ca însuși sufletul poetei îndantelat de singurătate și de ruine, implorînd prin neputinciosul strigăt al lui Goethe: “O, mai oprește-ți pasul, secundă care treci" însetată de cunoaștere și de iubire pură, însetată de acel fior care umple Ființa, pînă la ceea ce s-ar numi “persecuția adorației”: „Îți mușc din carne flori de sânge/ și gura mea e cânt de lavă”. Frumoasă strategie pentru poetă! Începe cu o declarație de dragoste, pășește pe vîrfuri, se repéde în carnea iubirii, își aruncă la fel ca pe un catalog pe catedră proclamația, apoi se micșoreză pînă la starea de ecou, așteptîndu-ne să-i ascultăm acordurile lirice. E un spectacol rar truda zilnică a poetei de a transforma în podoabe fragile, în...
16 poezii, 0 proze
Sandro Penna
S-a născut la Perugia la 12 iunie 1906. Studii neregulate în orașul natal, absolvind o școală de contabili. Duce o viață boemă, practicând diverse profesii numai spre a-și menține autonomia spirituală. După ce, pentru un timp, este vânzător într-o librărie milaneză, din 1929 se mută la Roma. Colaborează la diferite reviste („Letteratura”, „Corrente”, „Frontespizio”, „Poesia”, „Botteghe oscure”, „Paragone” etc.) și publică primul volum (Poesie) în 1939 sub îndemnul lui Saba. Critici precum Solmi, Anceschi, Caretti îi semnalează originalitatea. Vor mai urma: Appunti (1950), Una strana gioia di vivere (1956); Croce e delizia (1958); L\'ombra e la luce (1975); Stranezze (1976); Il viaggiatore insonne (1977) și Confuso sogno (1980). Ultimele două sunt postume, întrucât Sandro Penna a murit la Roma la 23 ianuarie 1977. Un filon realist (sau mai exact un fir concret ce ancorează poemul în real) face din Penna un poet antiermetic în linia lui Saba dar fără filonul narativ al triestinului;...
1 poezii, 0 proze
stravezie
de silviu dachin
in liniste deplina cuvintele imi strang, le pun in asteptare sa stea in bratul stang iar dreptul il voi face prea lacrimi, prea durere, si de aceea astazi aleg sa fiu tacere. nu voi vedea niciunde,...
străvezie
de Zburlea Ariana
inima nu mai bate la fel se ia la întrecere cu diapazonul pentru câteva secunde apoi moțăie liniștită cât ai zice necaz poate de la jumătatea de pungă cu zahăr nopțile dormite ca puii de iepure prea...
stravezie aproape si i se vedea
de Emilian Galaicu-Păun
stravezie aproape si i se vedea - precum firul metalic al unei bancnote de-o suta de marci, discontinuu - coloana vertebrala. iar faptul, in cele din urma firesc cand e vorba de altcineva c-o sa...
Deveneam străvezie
de Alina Manole
îți treceai zilele prin mine deveneam străvezie mi se vedeau oasele cuvintelor drumul răscrucea locul unde ne erau interzise staționările nu eram invizibilă prin mine puteai trasa linii nordului...
Aniversare pe-o felie străvezie de moarte
de Maria Elena Chindea
să răstorn chiar și-o ceașcă de lume în mine piciorul mi-a alunecat înafara bordurii culorile comune n-au avut aderență la pielea mea de cărbune intermitent respiram sub mister uneori o apnee de novă...
Eram un râu, lucire străvezie
de Adrian Munteanu
Eram un râu, lucire străvezie, Plângând tăcut. Un ciot luat de valuri. Eram o floare dănțuind la baluri Cu-n fir de iabă-n margine de glie. Eram un păstrăv îndreptat spre maluri, Ca să-și aleagă-n...
Suspinul unui cer amăgit
de Diana Rizoiu
Străvezie noapte îmi apare Într-un cer al gândului culcat de mult Pe o mână galbenă de atâta bătaie a vieții. Scutur un covor plin de scame negre Și creez o ninsoare de foc al morții. Dulci stele îmi...
Punte de picior
de Cristina-Monica Moldoveanu
Frunză străvezie, crudă-nmugurire, Morți de șapte ani fără pomenire. Apa mării toată-i singură de vină: Bobi de strugur verde, sete de lumină. Gândurile mele sunt un ciob din lună, Care-n valea seacă...
Răsărit
de Giuseppe Ungaretti
Dunga străvezie moare în depărtatul cerc al cerului. Bocănit de tocuri bătăi de degete, clarinetul cu note stridente și marea cenușie ce tremură într-o neliniște suavă ca un porumbel. La pupă...
Nedumerire
de Sorina Moldoveanu
Un vâjâit de toamnă străvezie Inundă universul nemișcat. Pe frunze moarte cladi-se-vor oare Alte palate ale veșniciei?
Ea, cireasa
de CSF
O cireasa stravezie Unica dintre o mie, Rosie ca focul aprins, Ca iubirea de nestins. Cu un sambure in pantec Ce-i esenta dintr-un cantec, Cu o carne ce-nveleste Si eternul il pazeste. De-o inghiti...
Cuburi până mai ieri
de Monica Mihaela Pop
Din umbra străvezie a timpului rămășite ale primului „te iubesc” își întorceau rădăcinile, joc ciudat de iele, înspre mine. Saline fără fund, ochii mei izvorau în cristale lichide, croindu-și cu...
Primavara Mea
de Silviu D. T.
Fierbe incet natura stravezie de afara, zbatandu-se intr-o moarte prematura. O muzica lina, funebra, invaluie atmosfera aburinda de mireasma imbatatoare a mortii. O simti cum se ridica din fiecare...
reverii (I)
de Corneliu Traian Atanasiu
* umbre prelungi sub frunza străvezie - întorc clepsidra * picuri de rouă stau din ajun pe gonguri - răsare astrul * din senin pe drum se-așterne strat de frunze - țînc pitit sub pod
Arată-mi pasul tău de colț
de Nistor Mircea-Iulian
Întind mâna străvezie Prin lumina scunsă și caldă a serii Spre un chip ce se destramă În aripi de parfum căzut din cer. Te vad numai prin praf de stele Acele stele ce ne-au născut străbunii. Și îmi...