Jurnal
Primavara Mea
1 min lectură·
Mediu
Fierbe incet natura stravezie de afara, zbatandu-se intr-o moarte prematura. O muzica lina, funebra, invaluie atmosfera aburinda de mireasma imbatatoare a mortii. O simti cum se ridica din fiecare ungher, din fiecare crapatura a pamantului. Ah! Ce minunata e primavara, dezveleste toata mortaciunea toamnei intr-un spectacol al renasterii, un ciclu ce se repeta la nesfarsit, monoton, enervant, care cade pe fruntile noastre asemenea unei picaturi chinezesti. E deja terifiant sa vezi agonia naturii care se lupta sa se trezeasca la viata… e uimitoare viata, o renastere spasmodica dupa o moarte inceata. Pentru ce atata chin? Ce stie o lume intreaga si noi nu stim? Nu mai conteaza…
042995
0
Această legătură a anotimpurilor, antagonia esențelor primăverii și toamnei, însă asemănarea cruntă a proceselor-am remarcat-o și eu. Un alt semn că moartea și viața se înfrățesc, căzând deseori sub aceeași mantie.
Am o serie de observații care sper să-ți fie de folos-legate de forma în care ai turnat ideile tale:
\'aburanda\'..aburindă
\'desveleste\'...dezvelește(ori e licență poetică?:))
\'asemeni\'...asemenea
\'spasmatica\'...spasmodică
Sper să nu te deranjeze această listă-intențiile sunt pozitive.
Ah, și încă ceva...bănuiești tu rostul chinului.:)
Toate cele bune!
Mădălina