Punte de picior

Frunză străvezie, crudă-nmugurire, Morți de șapte ani fără pomenire. Apa mării toată-i singură de vină: Bobi de strugur verde, sete de lumină. Gândurile mele sunt un ciob din lună, Care-n valea seacă fuge ca nebună. Este grâul negru și e gol în șură, Când credeam că numai stelele se fură. Cine mi-a luat luna nici eu nu pot spune. Aburcată-n spate, ea încet apune. Lor va fi povară pe drum interzis, Însă cercul vieții va rămâne-nchis.