"stau vertical" – 21262 rezultate
0.02 secundeMeilisearchanunturi_editoriale_evenimente
Anunturi editoriale sau de evenimente.
de Adina Ungur
Flash
Flash este semnalul, motivul sau motorul.
de alice drogoreanu
SShalom!
M-am născut odată,spre sfârșitul unui anotimp sau mai bine zis la ingânarea dintre două anotimpuri...vara si toamna....Poate a fost o zi ploioasă sau o zi calduroasă....nu mai stiu....si nici nu conteaza ....dar stiu că Dumnezeu în bunătatea LUI, atunci a scris în Cartea Vieții și numele meu.....am luat ființă într-o lume în continuuă degradare dar nu cu scopul pentru a mă degrada împreună cu ea ci cu scopul de rămîne vertical în Cuvântul Aceluia care mi-a dat viață!!!
1 poezii, 0 proze
Adraina Serban
Nascuta la Targu Mures, am apucat a inghiti praful din Bucuresti odata cu admiterea la Facultate. Nu l-am dorit sau visat, insa am ajuns a indragi acest oras pe verticala, in continua exuberanta morala si culturala, nereusind nici pana in ziua de azi sa-mi corectez greselile de scriere la tastatura. Cap de cret.
1 poezii, 0 proze
ISIoana scrie
OM, oameni, s.m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. ♢ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește. ♢ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. ♦ Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin...
38 poezii, 0 proze
Tiberiu Iliescu
Tiberiu Iliescu (n. 26 decembrie 1906, Craiova, d. este un poet român, cunoscut îndeosebi ca redactorul-șef al revistei interbelice Meridian (1934-1946) de orientare modernistă eclectică. Craioveanul Tiberiu Iliescu este un scriitor mai putin cunoscut, retinut de istoria literara drept un participant la miscarea de avangarda. Aici se afla si punctul de discordie in privinta interpretarii operei lui Iliescu. Conform recentei monografii a Xeniei Karo, Aventuri verticale, Tiberiu Iliescu este un autor care a apreciat in primul rind valoarea estetica si culturala, indiferent de locul in care aceasta se manifesta. Astfel, la revista Meridian, pe care a editat-o cu intermitente intre 1934 si 1946, scriau, e drept, Geo Bogza, Sasa Pana, Gellu Naum, apareau Marcel Iancu sau Victor Brauner, dar Tiberiu Iliescu deschidea paginile si unor elogii lui Vasile Parvan, G. Ibraileanu, O. Densusianu, personalitati fara legatura cu grupurile de avangarda, aflate uneori chiar in conflict deschis cu...
1 poezii, 0 proze
IHIon Horea
Ion Horea s-a nascut la 10 mai 1929, in comuna Petea de Campie, judetul Mures; parintii, Ioan si Ana, tarani. A debutat in Almanahul literar din Cluj, nr. 1, decembrie 1949, cu Balada insamintarii griului de toamna. „Scrisa cu patima amanuntului si aproape cu superstitia de a nu lasa neinregistrata in sentiment nici o ipostaza vegetala sau nici un obiect vegetal, poezia lui Ion Horea izbuteste in finalitatea ei sa inalte un ansamblu echilibrat si armonios, de natura apolinica, iar nu dionisiaca, asa cum ar parea la prima vedere. Patima amanuntului, cum spuneam, se structureaza lent, prin acumulari succesive de obiecte, si ea contine intr-adevar ceva din gustul ritualurilor si din feeriile dionisiace, dar tonalitatea poemelor are acea verticalitate a scoartelor oltenesti menite prin forta culorii si stilizarea riguroasa a desenului sa impodobeasca deopotriva si zidul odaii de musafiri, dar si altarul unei biserici…” (Nichita Stanescu) „Pentru Ion Horea, satul este adevarata sa Roma....
12 poezii, 0 proze
Burlacu Constantin Narcis
stau de 10 minute sa ma gandesc ce sa scriu la biografie si imi dau seama ca nu am nimic interesant de scris...e o pierdere de timp.........student la medicina...fost membru in " "...si nimic mai mult
1 poezii, 0 proze
bubby
Stau cam nashpa...
2 poezii, 0 proze
Bachin Deian
Stau,privesc,observ,compar si ma bucur !
2 poezii, 0 proze
Ciu Radu
Cum trece timpul......daca as putea sa stau pe loc, poate ca lacrimile ar inceta sa curga si as putea sa uit cat de albastru arata cerul in seara asta.
47 poezii, 0 proze
DVdiaconu valentin
sub felinarul de la colt azi stau si imi amintesc plangand, cum jurai ca ma iubesti, ca nu ma parasesti, nici gand; cu o mana sterg obrazul, alta pare sa se inchine, cand prin ochii inlacrimati te zaresc, zambind pe tine. multe amintiri placute, multe vise ce nu mor, marile iubiri trecute si cad prada sentimentelor, caci la felinarul casei tale, azi ingrop zambind trecutul, in inima mea nu mai esti nemuritoare, azi te-am plans in schimb...vreau totul 100 de ani se duc intr-o zi, e putin, e prea scurta pt a fi traita dar prea lunga pt a gusta din veninul dezamagirii, nu? Uite o vorba care ma inspira: doar oamenii mici pot ajunge mari pentru ca cei mari sunt acum ingeri!
2 poezii, 0 proze
stau vertical
de elis ioan
de ceva vreme zilele mele se numără invers. s-au oprit într-un punct fix. de acolo se întorc în moarte. nu mai știu să plâng, doar jelesc ca atunci când îți îngropi morții și arunci prima mână de...
Tu
de Roman Ionut
Sunt eu Dar tu Nu mă vezi Stau vertical Între tine Și-o mulțime De fulgi Necăzuți Între tine Și mine E o distanță De două Brațe stângi Aruncate Unul după Altul Pot să Mă apropii De tine La mai puțin...
Bl(e)a
de George Potyng
am bătătorit cărările din jurul casei cunosc toate scările și butoanele de la lift m-am certat cu un derbedeu nimfoman nihilist stau vertical și așa am să scriu b l a b l a de la discuții de tropi am...
Ca o coloană
de Marta Petreu
Singură. Singură. Singură Eu stau ca un orb închisă în mine Mă doare - deci știu că sînt vie Ce frumusețe ce frumusețe feroce crește din singurătatea mea de femeie Ce libertate îmi dă astăzi timpul...
Poeme strigate spre spume uitate
de daniel grigore-simion
1 Spre tine aparținem de anumite decupaje din carton, colorate ne imaginăm infinitul însă nu suntem în stare să golim noaptea de negură suntem vocale, consoane și inegalități poveste sau conșiință...
Acuarelă
de George Topârceanu
În pădurea de cristal Ca un alb decor de teatru, Stau copacii vertical (Trei plus douăzeci și patru). Înger trist de abanos, Înger mic S-a trezit cu fața-n jos Într-un cuib de borangic. Un luceafăr...
Umor asociativ ( de companie) după Biblia pentru copiii mari de Atropa Belladona-Mătrăguna și Filip Tănase
de Filip Tănase
Scumpă mătrăguno, ai omis fata tatii să adaugi lângă Atropa Belladona și ciumăfaia, caz în care ai fi putut avea toată gama toxică- otrăvitoare din regnul vegetal al simfoniei verzi a patriei...
experiment pe verticală
de FLOARE PETROV
timpul mă însoțește pe calea existențială, lumini mă învață pericole să ocolesc, mi-am dezvoltat cunoașterea esențială, lumea mi se pare teatru rocambolesc. urc sistematic pe spirala albastră, vreau...