"statuia de carne" – 6607 rezultate
0.03 secundeMeilisearchCella Serghi
Cella Serghi (n. 4 noiembrie S.V. 22 octombrie 1907, Constanța, d. 19 septembrie 1992, București) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română de origine evreiască, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei. (text)==Despre Cella Serghi== "Născută la 22 octombrie 1907 la Constanța, scriitoarea Cella Serghi va rămâne atașată toată viața de farmecul ținutului natal, așa cum de altfel și mărturisește : "marea e o prezență vie și o prezență de vis. Mișcarea ei necontenită, valurile care se izbeau cu disperare de stânci și toate acele schimbări de culoare, de la verdele jadului la albastru de cobalt, nisipul, aur încins, diminețile triumfătoare de la Mamaia, Cazinoul și în centru statuia...
7 poezii, 0 proze
roxana
Scenariu scris în graba... În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta… Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes. Noapte… În...
7 poezii, 0 proze
ciofu
M-am născut în Iasi, pe data de 30 Decembrie 1984. Era o iarnă foarte grea cu troiene cît casa. Am fost cel mai frumos cadou de sărbători fiind primul nepot al familiei. Am crescut la bunici si mi-a prins foarte bine deoarece am fost educat in spiritul religios. Am urmat Școala Generală Tomești și am fost unul dintre cei mai cunoscuti elevi datorită activităților mele. Pînă în clasa a 9-a am fost cel mai mic de statură din clasă. Diriginta imi spunea "drăgălas". După ce am luat Capacitatea am dat la "Seminar". Am intrat la Colegiul Tehnic "Gh. Asachi" pentru că seminarul nu "m-a vrut". În perioada liceului am participat la revista școlii cu diverse materiale. La începutul clasei a 12-a am facut o poznă incredibila. Am fotografiat-o pe doamna dirigintă în momentul in care îi trăgea o palmă unui coleg. Mi-a luat aparatul,dar mi l-a dat înapoi. La sfîrsitul liceului i-am dat poza de frică să nu mă lase corigent. Îmi aduc aminte de o întîmplare cu diriga cînd a cazut din maxi-taxi ....
1 poezii, 0 proze
Mircea Micu
Micu Mircea s-a născut la 31 ianuarie 1937 în comuna Vârșand, județul Arad, pe granița cu Ungaria. Tatăl a fost ofițer de Jandarmi, mort în timpul războiului, mama casnică. A copilărit și și-a făcut școala primară în satul vecin, Grăniceri, la un unchi al său după mamă. Având în familie doi intelectuali, crescuți în spiritul Școlii Ardelene, beneficiază de lecturi literare so-lide. În 1950, se mută la Arad, urmează un an cursu-rile Liceului „Moise Nicoară“, după care se înscrie la Școala Pedagogică de Învățători. După absolvire, frecventează cursurile Facultății de Filologie, vreme de trei ani. Se angajează în învățământ, la Șiria (satul lui Slavici), predând ca profesor su-plinitor. Își dă definitivatul în Surdo-pedagogie. Ocupă, rând pe rând, postul de redactor la Stația locală de radio, redactor la ziarul local din Arad. În 1965, vine în București și este angajat la Uniunea Scriitorilor, unde a ocupat diverse funcții administrative, până în 1989. A lucrat și la Asociația...
9 poezii, 0 proze
Cicu Ciprian Corneliu
Oare cine, ingrijinduse de el poate sa adauge staturii sale un cot? Qui, en prenant soin de celle-ci peut ajouter à sa stature d'un côté? Chi, avendo cura di esso può aggiungere alla sua statura di un lato? ¿Quién, teniendo cuidado de que puede añadir a su estatura un lado? Wer kann kümmert sich um sie in den Rang einer Seite sein? Who, taking care of it can add to his stature one side?
11 poezii, 0 proze
Sabo Radu Teodor
M-am născut în 1964, Locuiesc în Cluj, Str. Băișoara, nr. 9, ap. 77, am urmat, după liceu un curs post liceal de asistență socială și lucrez ca agent de pază la Stația de Ambulanță Cluj, am publicat un volum de poezii Doruri cu câteva poezii, iar pa persoană nu am putut să-mi găsesc un alt scop al vieții decât să scriu.
1 poezii, 0 proze
Charles Dickens
Charles John Huffam Dickens (n. 7 februarie 1812 – d. 9 iunie 1870) a fost un romancier englez. Se naște la 7 februarie 1812, în Portsmouth, Hampshire, ca fiu al lui John și al Elizabethei Dickens. În 1817, familia sa se mută în Chatham, Kent, în 1822 mutându-se din nou, în cartierul Camden Town, Londra. Primii ani ai vieții au fost unii foarte fericiți, petrecându-și timpul liber în compania romanelor de aventuri ale lui Tobias Smollett și Henry Fielding. Familia sa făcea parte din nobilimea de mijloc și i-a asigurat educația la o școală privată, dar totul avea să se schimbe după ce tatăl său a pierdut o sumă mare de bani în distracții și străduindu-se să-și mențină poziția socială, familia fiind trimisă la închisoarea datornicilor. La vârsta de 12 ani, Dickens este destul de matur ca să muncească zece ore pe zi în fabrica de cremă de ghete a lui Warren (aflată în apropiere de stația de cale ferată Charing Cross), pentru șase șilingi pe săptămână. Cu acești bani trebuie să-și achite...
1 poezii, 0 proze
Dante Alighieri
Dante Alighieri (*29 mai 1265, Florența - †14 septembrie 1321, Ravenna), poet și filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al "Divinei Comedii", capodoperă a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană, Sommo Poeta ("poet în cel mai înalt grad"). "Dante era de statură mijlocie, cu un umblet grav și liniștit. Avea o față lungă, nasul acvilin, ochii mari, pielea brună, părul negru și des, totdeauna cu o căutătură melancolică și gânditoare" (Giovanni Boccaccio, Trattatello in laude di Dante). Viața lui Dante este strâns legată de evenimentele politice din Florența. În acea perioadă, Florența era pe cale să devină orașul cel mai important și puternic din Italia centrală. Începând din 1250, un guvern comunal compus din burghezi și meseriași înlătură supremația nobilimii și, doi ani mai târziu, se bat primii "fiorini" de aur, monedă forte a comerțului european. Conflictul dintre "Guelfi", fideli autorității...
21 poezii, 0 proze
Alexandru Samoila
Nascut in data de 28 ianuarie 1952,in comuna MORAVITA,judetul TIMIS,ROMANIA. Absolvent al LICEULUI DETA in 1972;1972-1974 isi satisface stagiul militar la BACAU;1974-1979 ,rectificator la ELECTROTIMIS;1979-1980,merceolog DPADM Moravita; 1980-1989,lacatus-montator la Revizi de Vagoane STAMORA-MORAVITA;1989-1992,primarul comunei MORAVITA; 1992-1996,director comercial al Societatii Agricole MURAWA;1996-2008,vanzator-gestionar statia PETROM,Moravita; 2008-prezent,SOMER.
1 poezii, 0 proze
George Florin Cozma
- Liceul Militar „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Câmpulung Moldovenesc; - Școala Superioară de Ofițeri „Nicolae Bălcescu” din Sibiu ( 1963-1967); - Premiu de poezie acordat de „Viața militară”; - Premiu de debut al Editurii Eminescu (1973) concretizat în publicarea primului volum de versuri,”Oglinzi în rouă”; - Absolvent al Facultății de Ziaristică; - A lucrat la publicațiile: „Înainte”, „La datorie”, „Viața militară” (devenită „Viața armatei”, din decembrie 1989) și la emisiunea de radio „Ora armatei”; - A scris cărțile: „Oglinzi în rouă” Editura Eminescu (1974), „Anotimp” la Editura Militară (1975), „Pajiștea cu statui” la Editura Militară (1977), „Pecete de etern” la Editura Militară (1982), „Ostașul de la microfon”, „Cadențe”, „Apartamentul de la etajul 18” (împreună cu Ioan Chilom), „Onor la drapel” (semnat cu numele fiului său pentru că i se retrăsese disciplinar dreptul la semnătură), redactarea memoriilor generalului-locotenent ( r ) Emilian Ionescu, „În uniformă pentru...
25 poezii, 0 proze
statuia de carne
de Leonard Ancuta
vine cîteodată momentul cînd ne pironește frica. stăm nemișcați ca niște isuși pe cruce. așteptăm să prindem viață, așteptăm să devenim reali ca o serie lungă de păpuși de lemn, ca o serie de povești...
Cain reîncarnat
de Vasile Munteanu
din mine într-o zi mă voi pierde mergând printre oameni doar pielea subțire cu poala hainelor de cântec fluturând ochi limpezi și buze și mâini de copile vor râde vor plânge în seceri de gând din...
LimaCS
de rechesan gheorghe
Era o dimineață însorită, decupată de conturul luxuriant al fațadelor baroce din Plaza de Armas, răcorită de briza care mișca penajele tremurătoare ale arborilor de bouganvillea din patio. Sorbi din...
Ceasul cu lacrimi în loc de minutar (\"Contrasecunde\" de Iulia Pană)
de Yigru Zeltil
În memorie tronează: \"Și-am zis pară de un măr,/Minciună de adevăr\", \"...și-aș mânca zăpadă friptă\", celebrul \"Poem în leopardă\" al lui Virgil Teodorescu, precum și acea ediție a operelor...
Lucifericul luceafăr
de Bot Eugen Iulian
De ce, te-ntreba el noaptea în vis, de ce, împrumutându-mi înfățișarea, ți-ai postat textele mele în pagina ta de autor, da, în pagina-aceea mare cât china de pe un site literar - cât statuia...
morțile vii și morțile moarte
de george vasilievici
1. cu mult mai tânără statuia nu îmi supraviețuiește când plec spre pământ, pornește și ea spre cariera de piatră o duc pe umeri statuile prietenilor mei cortegiul de marmură albă strălucește pe...
Năucul
de Ioan Suciu
Artemie își aruncă în bătălie toate forțele pentru a ieși din rând. Aranjându-și hainele (mai avea la el numai doi nasturi), se îndreptă spre cealaltă coadă, care părea compusă din oameni mai...
suflet de(s)cart
de Vasile Munteanu
în preajma frumuseții durerea mea e clară precum statuia-n așchii respiră solitară doar dalta o aude încearcă să străbată din fruntea mea de carne sub tâmpla ei de piatră îi mângâi lin profilul cu...
post-scriptum la o partidă de șah târziu înspre dimineață
de Cătălin Al DOAMNEI
aflat în exil ovidiu încă mai crede că-și poate retrăi viața plagiind-o ca vânătorii de balene întorși din larg să-și achite casa luată prin credit ipotecar însoțind spiritul de turmă al civilizației...
Literatura de (prin) gunoi
de constantinescu darie codrut
Un (alt) fenomen simpatic își face locul în realitatea românească în ultimul timp dând impertinent din coate : pofta de scris a (din ce în ce mai multor ) vedete. Foamea de a-ți vedea numele tipărit...
