Poezie
Lucifericul luceafăr
Umbra lui cea de toate zilele și sufletul nopților nedormite
2 min lectură·
Mediu
De ce, te-ntreba el noaptea în vis,
de ce, împrumutându-mi înfățișarea,
ți-ai postat textele mele în pagina ta de autor,
da, în pagina-aceea mare cât china
de pe un site literar -
cât statuia Luceafărului de înalt?
Pentru că-s șmecheră, -i spuneai, și tare-n gură.
deci, sunt poetă get-beget!
Dimineața te trezeai, beată de sine,
cu o durere criminală de creier
și, ridicându-te-ncet de pe canapea,
izbeai cu-aripatele subteranei de toți pereții,
(da, cu-aripatele-acelea nocturne
ce ți se urcaseră de la o vreme în cap).
soțul tău se întreba: Oare, ce are?
cu o mină umflată de somn,
tu-ți mormăiai în gând, amețită,
că n-a fost decât un coșmar,
că el nu există de-adevăratelea...
Deși ți-e frig în singurătate și frică
să nu faci la inimă degerături,
tu nu vei avea copii niciodată.
între timp, un stol de păsări sumbre-și făcuse-n mintea ta câteva cuiburi și pe-nserate
se furișează din când în când afară
și ciugulesc pentru puișorii săi îndoielile cu gust de carne din aerul negru pe care-l respiri.
De ani buni, jegule,
te speli pe mâini de sângele lui,
le speli amicilor creierul
cu poveștile-avortoni
scoase din burta lumii sterile
prin care-ți șchiopătezi umbra,
tu, nenăscuto,
de pe o zi pe alta,
ieși dintr-o mlaștină cu fața curată,
ca să intri pe urmă-ntr-o realitate de vis,
călare pe umerii unei iluzii străine,
în loc să ieși din tine în lume
măcar cu un catren amărât.
știu, copitato, da, știu,
e suficient să dai câteva telefoane
și se rezolvă... nu un catren, ci o carte...
Dureros ca o carie este și urât mirositor
cuvântul acesta strigat oriunde și-oricând: adevărul,
mai ales când îl auzi țâșnind ca o flegmă
din gura marilor mâncători de rahat-locum.
De ce, te-ntreabă el,
fără să spui la nimeni nimic,
de ce ți-ai radiat textele mele
din pagina ta de autor
(pe care încă mai strălucește
numele artistei de clasă)
și de unde oare știi tu că-mi developez
numai noaptea poemele
între coperțile negre ale caietului meu fără vârstă,
sub razele aceluiași luciferic luceafăr?
023.578
0
un poem incisiv,feroce uneori care dezvaluie o rana imensa,un efect boomerang
fiind un poem cu adresa,invectiva este directa,convingatoare si complexa
e un text care îngheata pe alocuri sângele în vine,poetul pare dezamagit de mediul scriitoricesc unde autorul se gaseste proiectat pe un ring d ebox
o sensibilitate ranita si un sânge care clocoteste în vine,dezorientat,pierdut ,o conditie tragica care creste în intensitate
un ton care face aluzie la invectiva eminesciana ,luceafarul luciferic,zeul poeziei vesnic si vesnice
un adevarat pamflet purtând între rânduri un ars poetica bine înfipta în caietele fara vârsta
ar fi multe de ghicit printre rânduri?