Căutare

OM, oameni, s.m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. ♢ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește. ♢ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. ♦ Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin...

38 poezii, 0 proze

John Ronald Reuel Tolkien

John Ronald Reuel Tolkien (n.3 ianuarie 1892 - d.2 septembrie, 1973) a fost un scriitor, poet, filolog și profesor de universitate englez, cunoscut cel mai bine pentru cărți fantastice clasice: Hobbitul și Stăpânul Inelelor. A fost profesor de anglo-saxonă la Oxford din 1925 până în 1945 și profesor de limbă și literatură engleză din 1945 până în 1959. A fost un Romano-Catolic devotat și prietenul lui C. S. Lewis - amândoi fiind membri ai clubului de discuție cunoscut sub numele The Inklings. După moartea sa, fiul lui a publicat foarte multe cărți bazate pe notațiile lui și manuscrisele nepublicate, incluzând Silmarillion. Acestea, împreună cu Hobbitul și Stăpânul Inelelor, formează un complex de povestiri și poezii legate între ele, precum și istorii fictive, dialecte inventate și eseuri despre lumi imaginare ca Arda și Pământul de Mijloc. Între 1951 și 1955, Tolkien a publicat un Legendarium al acestor povestiri. Deși mulți alți autori au publicat lucrări fantasy înaintea lui,...

7 poezii, 0 proze

Bogdan Burileanu

Urâtul Nu-l iubeau deloc. Chiar îl disprețuiau, privindu-l de sus. Un ceva, acolo, de mâna a doua. La ce bun să te împiedici tot timpul cu privirea într-o vechitură antipatică, moștenită din alte vremuri, când utilitățile, dar și gusturile, erau altele? De folosit... le era și silă să o facă. Rar erau obligați să apeleze, fără nici o plăcere, la serviciile lui – îndeobște, când nu ajungeau destul de sus. Se hotărâseră de atâtea ori să îl arunce... La ce era bun? Așa că l-au tot mutat de colo colo, prin casă. Îi căutau un loc cât mai dosit. Și i l-au găsit, până la urmă: în magazia din dos . Să zacă naibii acolo, ca un obiect de prisos ce era. Când stăpânul casei l-a călcat pentru ultima oară în picioare, e posibil să fi tras nădejde până în ultima clipă că nu va fi nevoie să se umilească într-atât. Era orgolios stăpânul... vanitos și al naibii de impulsiv. În rest – pâinea lui Dumnezeu, cum îi plăcea să fie perceput. Aruncat cu o smucitură violentă de sub tălpile bărbatului care se...

6 poezii, 0 proze

mircea trifu

A fi poet nu e dacit întâmplare . Trebuie să știi însă, Prețioaso , că numele acesta de poet , foarte puțini îl merită , așa că eu unul nu-s dacit un iubitor al poeziei , iar pentru ceea ce-mi face trebuință , nu mă duc nici să cer , nici să caut versuri străine : cele pe care le am , sunt ale mele, dar asta nu înseamnă că sunt poet. Poezia trebuie folosită ca un giuvaier foarte prețios, pe care stăpânul lui nu-l poartă in fiece zi și nu-l arată oricui , nici la orice pas , ci numai când se cuvine si are temeri să-l arate. Poezia e o prea frumoasă domnița , neprihănită , cinstită , cuminte , iscusită , sfioasă si retrasă între hotarele înțelepciunii cele mai înalte. E prietena singurătății , îi țin de urât izvoarele, o mângâie pajiștea , îi descrețesc fruntea copacii , o învelesc florile , și-n cele din urma, ea însăși îi desfată și-i instruiește pe toți cei ce se împărtășesc dintr-însa. MIGUEL DE CERVANTES SAAVEDRA NUVELE EXEMPLARE "TIGANCUSA".. Publicat doua volume de...

812 poezii, 0 proze

Epictet

Viața lui Epictet este puțin cunoscută. Sursele vechi sunt sărace. A trăit probabil între 50-130 p. Chr. S-a născut în Frigia (Asia Mică, zona Turciei), la Hierapolis, dintr-o familie umilă. A fost adus la Roma ca sclav și a slujit în casa lui Epaphroditos, libert al lui Nero și ostaș în garda de corp a împăratului. Stăpânul, uimit de inteligența sclavului său, l-a eliberat și l-a sprijinit să urmeze lecțiile filozofului stoic Musonius Rufus. Eliberat, Epictet a profesat filozofia. Împăratul Domitian a exilat, printr-un senatus consultum, toți filozofii din Roma și din Italia. Atunci Epictet s-a retras în Epir, la Nicopolis, unde a întemeiat o școală de filozofie. Aici l-a vizitat împăratul Hadrian. Viața lui austeră și elocvența sobră au impresionat auditorii și discipolii săi. Lucrările lui ne pun în relație cu învățământul stoic oral, practicat de Epictet, care, ca și Socrate, nu a scris nimic! Lucrările lui Epictet au fost puse în circulație de Flavius Arrianus, originar din...

1 poezii, 0 proze

Elena Văcărescu

...s-a născut în 1864, în București. Tatăl ei provenea dintr-o veche familie de boieri munteni, patrioți și literați deopotrivă, ce-l dăduseră pe cultivatul Ienăchită Văcărescu sau pe curajosul Ioan, potrivnicul greu de stăpânit al rușilor în epoca Regulamentului Organic. Mama sa a imbogatit blazonul Vacarestilor cu stema Falcoienilor, boieri olteni cunoscuți din timpul lui Mihai Viteazul, lipsiți de talente literare, nu și de pricepere în adiministrarea treburilor statului în diferite funcții. Elencuța și-a împărțit copilăria între moșia bunicilor săi de la Falcoi, pe malul drept al Oltului, și conacul de la Văcăreștii Dâmboviței, unde descoperă nu numai plăcerea lecturii dar și pe aceea a petrecerii timpului în natură sau a explorării satului din apropiere. Literatura engleză o va cunoaste prin intermediul guvernantei engleze sosite la noi ca atâtea altele, iar datorită studiilor la Paris se va familiariza cu cea franceză, mai ales ca aici are șansa să-i cunoasca pe Leconte de Lisle...

8 poezii, 0 proze

daniel gavrila

Genul de om care nu are timp sa isi cumpere un ceas, atetia la detalii fiind catalogata ca schizofrenica. Imi place sa gatesc, normal, sa iubesc, sa fiu ascultat oricand, sa stralucesc de inteligenta, sa ma las sa pierd, sa ma joc, sa sochez, sa distrug pentru a cladii din nou, sa gandesc miliardic, sa ma pun la mintea motanului meu Zino, sa discut, sa sustin puncte de vedere din ipostaze care nu ma caracterizeaza. Nu-mi place, de mine cand vreau sa schimb lumea, de lume cand vrea sa imi schimbe lumea, cand lumea pe care o vreau e reala, cand oamenii devin materiale, cand suntem suparati, cand ma simt frustrat (foarte rar), cand s-a imbatat partenerul de pahar...Big Brother, Andreea Oricare, Mihaela la fel, de fapt TV-ul, urasc stirile fabricate, hainele de gala pentru femei, femeiele care le poarta, stapanii de caini de bloc, mancarea cu vegeta, muzica de azi, sefii vorbareti, Daciile, bomboanele agricole, evlavia, erezia ...

1 poezii, 0 proze

James Laughlin

Poet american și publicist, James Laughlin s-a născut in 1914 în Pittsburgh, Pennsylvania. Personalitatea sa poetică s-a dezvoltat sub influența lui Ezra Pound și a lui William Carlos Williams. James Laughlin a publicat primele poezii în culegeri la editura pe care a fondat-o, "New Directions". Dintre operele sale, cităm: In Another Country (1979) Selected Poems (1986) The House of Light (1986) Tabellae" (1986) The Owl of Minerva (1987) Collemata and Pound As Wuz (1988) Collected Poems of James Laughlin (1992) Angelica" (1992) The Man in the Wall (1993) The Country Road (1995) The Secret Room (1997) A Commonplace Book of Pentastichs (1998) Byways: A Memoir (2005) The Way It Wasn't: From the Files of James Laughlin (2006). În 1992 a câștigat premiul "Distinguished Contribution to American Letters". Poet protestatar, stăpânit de dorința de a transforma lumea, James Laughlin a fost un solitar, trăind izolat la Connecticut. Lirica sa respiră o puternică sinceritate, curaj și fervoare,...

1 poezii, 0 proze

corneliu zegrean

Sunt prea bătrân ca să fiu tânăr, Sunt tânăr ca să fiu bătrân, Am dus și încă port pe umăr Ce mi-a fost dat, pe ce-s stăpân. M-am născut la 24 Octombrie l934, într-un sat, parcă uitat și de Dumnezeu, dispus între cetățile Ungurașului și Ciceului, despre care și istoricii au uitat să mai vorbească, la vreo 3-4 km. distanță de confluența Someșului Mic cu Someșul cel « buclucaș », satul Nireș, pe care eu nu o să-l uit și după care mi-am luat și pseodonimul : « nireșeanul » . Școala primară ? Mai mult prin grădina popii, Cu multe straturi de ceapă, Am plivit scaii cu mâna, Rareori cu câte-o sapă. Celelalte cursuri le-am terminat la Dej, Cluj și Oradea, unde am absolvit o Școală de Ofițeri de Administrație și Finanțe, în 1956, cu gradul –Locotenent. Mi-am definitivat studiile militare la Academia de Inalte Studii Militare iar cele civile la Academia de Studii Economice, București. Ca militar de carieră, am parcurs toate erarhiile de grade și de funcții până la gradul de general. În 1994 am...

131 poezii, 0 proze

stapanul de la capatul somnului

de Roxana-Adina Stroilescu

la colțul casei, nu departe departe de mâna mea în ploaie, cât era ea de rece rece priveai cum mama și bunica se schimbă în rochii de epocă. râzând de nebune (fetițe cu pielea fină) printre dantele...

PoezieAtelier

Foișorul cu vise - III -

de Emil Iliescu

Mi-amintesc că a doua zi, după ce o cunoscusem pe Fabiola, am fost la poarta ei la prima oră a dimineții. Am căutat înfrigurat soneria ascunsă sub frunzele acoperite de o pulbere fină de rouă după...

În genunchi, pe patul Mării, mi-am băut rărunchii în inima Deltei: ai să mă ierți vreodat` că am făcut mătănii de cristal în pahare de plastic?

de Antonia Dragomir

Am deschis robinetul minții, să nu mă înec de atâta apă ce-mi curge prin suflet. M-am întors pe uscat, dar pe drum a plouat, tăcut. Cuvântul s-a spălat cu al iubirii pas în preajmă. Dunăre, ce lin...

Atelier

Indolentul

de ovidiu cristian dinica

Când încă noaptea nu se retrăsese din tumultul cerului și era stăpână peste liniște, telefonul sună pe neașteptate. La capătul firului se auzi glasul mamei: ‒ Fiule! ‒ Sărut mâna! La ora asta?...

Grammii - Pe marginea prăpastiei

de Armand Sperlea

* Tunelul dădea într-un castel feudal. Construcția era nouă, iar la capătul tunelului, o cameră prevăzută cu încuietori electronice, imposibil de spart fără a se declanșa alarma. Bărbatul deschise...

Vedenia pe care a văzut-o Isaia

de Elisabeta Branoiu

\"Vedenia pe care a văzut-o Isaia, fiul lui Amos, pentru Iuda și Ierusalim. 2. Fi-va în vremurile cele de pe urmă........... Ascultă, cerule, și ia aminte, pământule, că Domnul grăiește: Hrănit-am...

Atelier

Sabia lui Stefan cel Mare in dublu exemplar

de George Brasoveanu

Sabia este un simbol al stapanitorului, al celui care isi revendica autoritatea prin violenta, este un simbol care desparte turma supusilor in oile albe si oile negre. Dimpotriva, coroana inchide si...

ArticolAtelier

Viața ca un vis

de Remus Cretan

Încurc realitatea cu visul și cad intermitent în colțuroase spații. Auzul mi se-nvârte cu pământul, în timp ce fantomele murmură cuvinte letale. Nu e aiurare de toamnă pe sfârșite. Acum știu că nu am...

Atelier

Manuscrisul apostolului (3)

de Viorel Darie

Manuscrisul apostolului (3) (continuare) Nu mai coborî în cetate, prea erau condițiile vitrege. Nici credincioșii din cetate nu-l căutară, neștiind ce se întâmplă cu el. Teodosie stătea posomorât și...