"singurãtãţile se ţin de mânã" – 12147 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
MTmircea trifu
A fi poet nu e dacit întâmplare . Trebuie să știi însă, Prețioaso , că numele acesta de poet , foarte puțini îl merită , așa că eu unul nu-s dacit un iubitor al poeziei , iar pentru ceea ce-mi face trebuință , nu mă duc nici să cer , nici să caut versuri străine : cele pe care le am , sunt ale mele, dar asta nu înseamnă că sunt poet. Poezia trebuie folosită ca un giuvaier foarte prețios, pe care stăpânul lui nu-l poartă in fiece zi și nu-l arată oricui , nici la orice pas , ci numai când se cuvine si are temeri să-l arate. Poezia e o prea frumoasă domnița , neprihănită , cinstită , cuminte , iscusită , sfioasă si retrasă între hotarele înțelepciunii cele mai înalte. E prietena singurătății , îi țin de urât izvoarele, o mângâie pajiștea , îi descrețesc fruntea copacii , o învelesc florile , și-n cele din urma, ea însăși îi desfată și-i instruiește pe toți cei ce se împărtășesc dintr-însa. MIGUEL DE CERVANTES SAAVEDRA NUVELE EXEMPLARE "TIGANCUSA".. Publicat doua volume de...
812 poezii, 0 proze
NINistor Iulian
BIOGRAFIE AM VÂRSTA DE 46 ANI, SUNT ABSOLVENT AL FACULTÃȚII DE TEHNOLOGIA ȘI CHIMIA PRODUSELOR ALIMENTARE ȘI TEHNICÃ PISCICOLÃ, SECȚIA PESCUIT OCEANIC, DIN CADRUL UNIVERSITÃȚII ,, DUNAREA DE JOS''- GALATI, PROMOȚIA 1984, AM NAVIGAT TIMP DE TREI ANI PE APELE OCEANULUI ATLANTIC, COASTA DE VEST A AFRICII, PE NAVELE DE PESCUIT OCEANIC, IAR PE DATA DE 8 NOV. 1986, IN URMA UNUI ATAC PIRATERESC, AM LUAT HOTÃRAREA DE A PÃRÃSI DEFINITIV OCEANUL, CU TOATE CA PE DATA DE 17.01 A ACELUIAȘI AN LA ORELE 15.40, ORA LOCALÃ, AM FOST BOTEZAT LA TRECEREA ECUATORULUI, INTRÂND IN POSESIA UNUI CERTIFICAT PRIN CARE AM DEVENIT LUP DE MARE. DIN ANUL 1987 AM PROFESAT CA INGINER PISCICOL LA O FERMÃ DIN JUDEȚUL VASLUI , IAR IN URMA EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE 1989, AM LUCRAT 4 ANI IN ÎNVÃTÃMÂNT, 6 LUNI AM LUCRAT CA INGINER PISCICOL IN DELTA DUNÃRII, CÂND, BÃNUIESC, GRAȚIE SINGURÃTÃȚII SÃ SE FI INFIRIPAT ȘI O CHEMARE SPRE MEDITAȚIE ȘI FILOZOFARE, ESTOMPATE DE CÃSÃTORIA MEA, ÎNCA DIN 1988, CARE DIN MOTIVUL...
80 poezii, 0 proze
MVmercas ramona vasilica
ceea ce scriu ma reprezzinta...de multe ori te simti atat de inclestat in rautatea aceasta imensa ce se cladeste cu fiecare zi tot mai mult in jurul tau,te simti cupris de deznadejde, durere iar aceste sentimente te indeparteaza de fericire,de iubire si te indreapta spre lumea singuratatii. Astfel si eu am prins aripi spre un taram unde rautatea aceasta lumeasca nu ma poate atinge. Aici in lumea POVESTILOR miam gasit linistea si pacea ce sper ca nu va fi invadata de intuneric.
18 poezii, 0 proze
RDRobert Desnos
Robert Desnos s-a nascut pe 4-VII-1900 la Paris si a murit pe 8-VI-1945. Un elev mediocru in tinerete, se indragostete de literatura si incepe sa scrie poezii. Impreuna cu Louis Aragon, Paul Eluard si Andre Breton, Desnos pune bazele miscarii suprarealiste in literatura.Insusi Breton il considera "Profetul" miscarii. Primele poeme ii apar in revista dadaista "Littérature" in 1919.In 1922 isi vede publicata prima carte "Prose Selavy" o colectie de aforisme suprarealiste.Tot in acest an il cunoaste pe poetul Benjamin Peret si, impreuna, incep sa practice scrierea automata, in cele mai multe cazuri sub hipnoza. In 1926 compune "The Night of Loveless Nights" poem liric inchinat singuratatii, paradoxal, scris in stil clasic, mai asemanator poeziei lui Baudelaire decat poeziei suprarealiste. Se indragostete de cantareata Yvonne George dar multimea de admiratori care o idolatrizau fac aceasta iubire imposibila.Ei ii dedica numeroase poeme din volumul "La liberté ou l'amour" din 1927, volum...
85 poezii, 0 proze
pirvu ioana alexandra
Inlantuit Singuratatea e o sabie ascutita Ce-ti taie glasul de-a trai, Si viata nu mai fericita Unu singlul lucru mai ramane,de-a iubi. Cand n-ai o sora sau un frate Pentru a darui si a iubi Ramai rapus de singuratate Ca un ostas pe campul de razboi. Dar daca in viata apare o raza de sperana, Si se naste un nou-nascut Te ridici si lupti mai depate Pentru singutatea a o birui. Si cand vezi ca rade intr-aletale brate sufletul iti surade in tine Si inmia se-n groapa in iubire Fara a ramane loc si de alta fericire.
1 poezii, 0 proze
Maria Cunțan
Maria Cunțan (n. 7 februarie 1862, Sibiu, d. 23 noiembrie 1935) a fost o poetă și traducătoare româncă asociată cu sămănătorismul. "Maria Cunțan – duioasa cântăreață a tristeții și a singurătății – face parte dintr-un neam înzestrat cu înalte însușiri artistice. Muzica și literatura se cultivă în familia aceasta deopotrivă. Tatăl ei, preot și profesor, o crescuse în grija sfântă a limbii românești. Prin familie, Maria pătrunde în mediul cultural al Sibiului: organizează în salonul familiei seri literare (unde recită versuri ale poetului ei favorit – George Coșbuc), ajungând în apropierea scriitorilor Ion Slavici, George Coșbuc, Ioan Russu-Șirianu, Ilarie Chendi, Octavian Goga și alții. Participă în 1878 la înființarea “Reuniunii Române de Muzică din Sibiu”, este membră activă a “Societății Scriitorilor Români” (în 1909) și alături de Goga, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Ion Agârbiceanu, Victor Eftimiu, ia parte la “Șezătoarea de la Sibiu” - prima șezătoare literară a scriitorilor...
1 poezii, 0 proze
Lao Tse
A trait in jurul anului 600 inainte de Christos. Numele lui inseamna in chineza veche “baietelul cel batran”. Biografia lui este mai mult o legenda. Unii spun ca, inainte de a parasi dezgustat China si a disparea pentru totdeauna spre Vest a scris acest text, altii spun ca, dupa zeci de ani de singuratate petrecuti prin munti, imparatul l-a chemat la el pentru a se sfatui in legatura cu un razboi, iar in momentul intrarii in cetate, paznicul l-ar fi rugat sa-i impartaseasca din intelepciunea sa si atunci s-a asezat pe jos in praf si a scris timp de trei zile si trei nopti acest text. Exista de asemenea legenda care nu exclude originea sa divina si care spune ca Lao Tse s-ar fi nascut dintr-o stea cazatoare.
2 poezii, 0 proze
ALAndy Ludu
O carte: prea mult, mai multe: prea putin. Consecinta: O femeie, prea mult! Multe femei, asa de putin! Nascut 1955, Scorpion pur. In Ploiesti am invatat viata de cartier. In Fagaras am invatat frumusetea si maretia singuratatii. In Bucuresti am invatat. La Frankfurt am invatat Salsa. La Giessen nu am terminat. In Brussels am inteles cum se gateste cu vin rosu. La Baton Rouge traiesc. In Natchitoches am avut cea mai frumoasa toamna a vietii mele. Acum sunt Antwerp. Nu stiu de ce, am uitat.
1 poezii, 0 proze
LMLelia Mossora
Maria Diana POPESCU: LELIA MOSSORA - Penița înmuiată în relief și siguranță Lelia Mossora își continuă lucrul la cuvinte într-un mod pe cît de neașteptat pe atît de natural și de frumos întemeiat. Colina recentelor construcții lirice, împodobită cu temple și sculpturi, rămîne în picioare ca însuși sufletul poetei îndantelat de singurătate și de ruine, implorînd prin neputinciosul strigăt al lui Goethe: “O, mai oprește-ți pasul, secundă care treci" însetată de cunoaștere și de iubire pură, însetată de acel fior care umple Ființa, pînă la ceea ce s-ar numi “persecuția adorației”: „Îți mușc din carne flori de sânge/ și gura mea e cânt de lavă”. Frumoasă strategie pentru poetă! Începe cu o declarație de dragoste, pășește pe vîrfuri, se repéde în carnea iubirii, își aruncă la fel ca pe un catalog pe catedră proclamația, apoi se micșoreză pînă la starea de ecou, așteptîndu-ne să-i ascultăm acordurile lirice. E un spectacol rar truda zilnică a poetei de a transforma în podoabe fragile, în...
16 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
singurãtãţile se ţin de mânã
de Tudor Gheorghe Calotescu
învaţã dansul împreunã o vioarã le cântã florile ascultã secretul grãdinii un alb fluture cu zbor nãtâng descântã de stele cerul de zodii pãmântul de nesfârşire începutul de curcubeu lumina de inimã...
Panopticum
de Ion Caraion
Prin piepturile noastre absurde se plimbă orașele incendiate, amare. Păsările din ele sunt păsări de pradă. Oamenii incidentali vorbesc singuri și tare. Nu răspunde nimeni, - din ziduri sau ganguri...
Jurnal de contrabanda
de Ciobanu Marius Dan
Jurnal de contrabandă. Dreptul la intimiditate. Incursiune în libertate Ziua 1001 M-am uitat adormit în libertate. Așa am uitat să râd. La început a fost greu. În libertate se întâmplă totul. Latră...
parolism
de Daniela Luminita Teleoaca
gândul meu mic într-o seară cosmică ieșirea din lucruri depășirea spaimei triumful dorinței de a fi în sfârșit erou existența nominală e mai blândă sensurile se-așază-n materie mă privesc: un fel de...
Singuratate
de Mihalcea Alexandra
E naspa sa fi singur Cand toti in jurul tau Se tin de mana si sigur Se iubesc pana-n zori…rau! A mai trecut o zi Din singuratatea mea M-am saturat sa tip Ca vreau si eu ceva! M-am plictisit sa plang...
de ce nu apune soarele în mare
de Mariana Pancu
în visul meu suntem doi sinucigași care se țin de mână pe stabilopozi așteptând ca unul din noi să facă primul pasul în gol încercăm să redescoperim dragostea care ne transforma în faruri pentru toți...
singuratate
de stefan severin
Nesfârșite șiruri trec de oameni care pleacă. Care vin și se apleacă. Se ridică și încep drumuri fără de-nțeles. Câte doi se țin de mâna. Câte trei râzând aiurea; cei mai mulți sunt însă singuri și...
eu sunt o pasăre de pământ
de ioana negoescu
singurătatea mea e ok. mă înghite ca un pământ în surpare. nu pot să mă opun. fac parte din această râpă. eu sunt o pasăre de pământ. am visat că mor îmbrățișată în tine. tu mă deschideai ca pe o...
în fumul dimineţii
de Ursu Marian Florentin
oraşul e plin de trupuri părăsite unele se ţin chiar de mână însă mie mi-e bine aşa, fără mine în iarbă, răstignit între două singurătăţi şi petice imense de cer privind adânc în memoria tristeţii...
Chiriaș bezmetic sufletul
de Lorena-Magdalena Simota
Sufletul meu despletit arde în culori străine o noapte nelegitimă Decupez fete morgane care se țin de mână -corpul meu mereu pironit în ecoul visului mai tresaltă în amintire sub pașii lor fugăriți...