"semnul crucii " – 19518 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
RMradu-ilarion munteanu
Născut sub semnul Gemenilor, într-un orășel din Valea Jiului, în precedentul an al câinelui de foc, între mineri și momârlani, de origine fizician, de profesie pensionar. Redactor la portalul cultural LiterNet.ro. Coautor negru la o serie de volume de chimie macromoleculară, cu un singur nume pe copertă. Coautor (alături de fiul său Ramiro) la volumul de proză Glissando , Editura Napoca Star, Cluj, 2001. A mai publicat volumele Nisip peste bordul nacelei , editura LiterNet.ro, 2003 (o versiune selectată a primului volum), Fals tratat de alchimie onirică , Editura EIKON, Cluj, 2005, proză, Osmoze , ăproză, Editua Limes, Cluj, 2007, Călatorul de serviciu , jurnal, Editura MNLR, & Editura Semne, București, 2008, și , proză, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2008. Publică proză, foarte puțină poezie, eseuri, cronică de carte, de teatru și de cinematecă, în reviste digitale online și în mai puține reviste tipărite. Sit personal http://rim.tmp.ro
38 poezii, 0 proze
Năstase Adrian
Sunt născut sub semnul Racului, într-o zi de 13 a lunii iulie din anul 1977. Primii 14 ani din viata i-am petrecut acasa in Bucuresti, locul nasterii mele. Liceul a fost sa fie in Constanta, un liceu militar cu profil de marină, ulterior desființat (nu stiu daca trecerea mea pe acolo a influențat câtuși de puțin acest fapt). A urmat Academia Navală Mircea cel Batran din același oraș, evident cu același profil de marină militară. De 5 ani servesc patria, cum se spune fiind incadrat la o unitate din Mangalia. Am scris si scriu foarte mult (proză, versuri, muzica). Pasiunile mele sunt muzica, literatura si sportul.
5 poezii, 0 proze
brinzoi gabriel adrian
Nascut sub semnul ,,Berbecului" caut cu infrigurare ,,Lina de aur "
21 poezii, 0 proze
GAgeorge avram
probabil că biografia poate fi pusă sub semnul alterității, al limitelor inter-zise. dar ea se sustrage necontenit, trasând un spațiu deschis rătăcirii și răbdării. re-capitularea publicării și recunoașterilor nu ar face decât să disloce. prin urmare o las să se desfășoare nespus, să facă jocul în care respirația ritmează. e mai mult bio decât grafie: născut în sud, crescut la țară școala în Tg-Jiu, până în 1999 licență în Filosofie și master în Studii Europene 2003/2005 Cluj-Napoca debut publicistic în 1994 membru fondator al ONG-ului "Inițiativă și Acțiune", cu scop umanitar 2005 specializat în resurse umane. contact: jorj_pi@yahoo.com
127 poezii, 0 proze
RCRadu Campian
Născut in Baia Mare la data de 5 iunie 1992 sub semnul zodiei gemeni sub numele de Campian Marius Radu. Primele poezii le publica in revista scolii generale la care invata.Fiind apreciat de catre profesori si colegi. In 29 septembrie 2009 publica pe poezie.ro poezia "E Toamnă" prima oară pentru un public mai mare dupa care vor urma mai multe poezii printre care si "Legenda Bătrânului Câine" care este cea mai cunoscuta poezie a autorului.
38 poezii, 0 proze
Ioana Nastase
M-am născut în București într-o după-amiază de februarie în care ningea cu niște fulgi incredibili...(semnul norocului?!).Cea mai mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o în Blaj, oraș aflat în inima Ardealului, loc unde am devenit Om și am învățat că nimic nu e mai de preț pe lumea asta decât să fii întâmpinat în pragul casei de chipurile zâmbitoare ale celor care te iubesc necondiționat.Mai târziu, întorcându-mă în București, am învățat că e mai greu să rămâi Om, decât să devii.Am urmat cursurile Universității Tehnice de Construcții București, devenind un inginer căruia-i stă mintea numai la scris, deși în prezent îmi profesez meseria.Însă fiecare om e destinat a-și urma chemările, indiferent cât de departe...
7 poezii, 0 proze
Alexandra Sabina Marc
Nu ma caut pentru a ma gasi , faptul ca ma caut este semnul ca deja m-am gasit.
3 poezii, 0 proze
Tiamat
M-am născut din cenușa revoluției, în scrumul încă fierbinte al comunismului, sub cele dintâi raze limpezi și blânde ale libertății. Trăiesc în semnul racului, mai mult înapoi decât înainte, sub zeci de regrete renasc în fiecare zi, mereu alta, cu noi vise împrăștiate într-o minte zăpăcită, mai dezechilibrată pe zi ce trece. Mi s-a spus că sunt idealistă. Mi s-a mai spus că pot reuși orice îmi propun. Eu îmi cânt mereu printre gânduri dorința de a-mi dori ceva. Și nu mai am răbdare deloc. În viitor sper să mă iubească lumea și să fiu cât mai puțin mediocră.
2 poezii, 0 proze
Alexandru Miran
A debutat editorial ca traducător din elină,contribuind cu versiunea română (semnată Alexandru Pop) a două piese de Euripide la realizarea antologiei Tragicii greci(1958).A debutat cu versuri proprii în revista Ramuri(1968) publicându-și prima carte de poezii, Adevărata întoarcere, în 1969.Aceasta a fost urmată de volumele: Locul Soarelui (1970), Moartea Penelopei(1971), Alegerea lemnului (1974), Cronică (1977), Casa de lemn (1983), Sub semnul Capricornului (1985) și Năvodul (1986). Izbutește să încheie transpunerea în românește, pentru prima dată integral și de către același autor, a moștenirii lui Eschil (șapte piese) și Euripide (nouăsprezece piese) Pentru traducerile din dramaturgia antică a primit premiul Uniunii Scriitorilor în 1976, 1982 și 1996.
9 poezii, 0 proze
VBveronica balaj
Veronica Balaj Meseria de redactor la radio este fascinantă. Fascinația cuvântului rostit în eter și care, poate convinge ascultătorul (nevăzut) că, tot ce spui la microfon, este adevărat, iată o motivație profesională. Cuvântul are puteri miraculoase. Poate fi o...armă. Oferă înălțări sau căderi. A-l struni în numele comunicării benefice, al informației formativ-educative, ar fi, nu-i așa, încă un țel. Care merită atins. Nu din când în când. Nu uneori! Dimpotrivă! Mereu! Este imperativul necesar. Întâlnirea cu ascultătorii, pe calea undelor, nu poate fi decât... sub semnul pasiunii. Tu, cel de la microfon trebuie să-l convingi. Să-l informezi. Să-l farmeci. Să-l îndupleci. Să-l înveți ceva, să-l faci să afle și să nu uite altceva. Să-i oferi paliere de comunicare în clipa prezentă dar și cu rezonanțe "a la long". Radioul public oferă diversitate de expresie în demersul radiofonic, implică profesionalism și echidistanță. Lucrez în Radio Timișoara din 1982, cu excepția perioadei cât...
9 poezii, 0 proze
semnul crucii
de Silvia Goteanschii
ploaia șiroia pe fețe când s-a oprit un autocar luminile lui chemau spre departe spre o lume bogată de diamant doi bătrâni își făceau semnul crucii și urcau, (ea s-a uitat lung la tine prin geamul cu...
In semnul Crucii
de Seiceanu Sorin
În semnul Crucii de Norinel Eu nu-s decît o umbră tăcută,fugară, pe o peliculă într-o casetă scură, de dragoste-ntinată cu sîmburi seci, cu frunze galbene, cu spini ce strălucesc într-un abis de...
Anul crucii mele
de florin otrocol
“Unde există dorință există și suferință” îmi spunea un amic deunăzi. Expresia dorinței ca trăire și alăturarea suferinței îmi așează gândurile între suferințele mele. În jurul meu au început să...
Ergonomia crucii
de Gheorghe Chirila
Crucea, ca simbol, poate fi oarecum perimată. plină de subânțelesuri, de taine și nu în ultimul rând, de dramatism poate exacerbat si nu de putine ori de excese fundamentaliste care se vor dovedi ori...
semne în numele tău
de ioana negoescu
semnul crucii neterminat despicând aerul pe jumătate eu oglindită în tine nefiresc de frumoasă absolvită de toate tu arcuind în aerul nopții stranii cuvinte cu sonorități nepământene în fiecare...
elitre
de Vasile Munteanu
asfnțitul mi-a desenat semnul crucii roșii pe inimă mulțimea arborilor vine să îi pansez rana frunzelor săgetate de pilitura vremurilor rele numai un măr plantat în zodia fecioarei plânge că i s-a...
Descântec de fată mare
de Elena Luminita Bouleanu
dragoste cu semnul crucii dragoste ce-o cântă cucii din duminica din vară pân\' la plânsul dinspre seară frământată-n vatra pâinii descântată-n cupa mâinii și udată-n lacrimi toată dragoste...
Soțul posedat
de Mihai Miro
Îmi fac semnul crucii, Că am soțul posedat. Face ca toți dracii, Când mă prinde cu-alt bărbat.
Ignatul în pericol!
de Laurentiu Ghita
Pui pe dată semnul crucii La cârnați și la slănine, Când încep să-i curgă mucii Populației porcine.
idolatrie (2)
de Daniela Luminita Teleoaca
nu-mi mai fac semnul crucii diminețile a devenit un gest reflex să-mi trec mâna prin păr mă scutur de ale tale/ fac tot posibilul să exclud calea de întoarcere azi toamna și-a pierdut intimitatea...