"satul din el" – 17643 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
SSilv
-Despre mine sätul de "Criticä profesionistä", de la tovaräsi de "breaslä", car, "fär de gresealä gramaticala", "filtreazä" arta aci in net, dupä propria matritä, cä darä la urma urmei a cui o fi Siteul Agonia? Asa cä eu mä duc un pic, sätul si amärät si i-mi iau si versurile cu mine. Un motiv de se va cäutä intrebati-o pe dna. invätätoare Marina Nicolaev,dnä. demnä de mentalitate strict comunistä färä deschideri laterale, sustinätoarea metodei "Dacä nu bati copilu nu faci om din el"! Da unu am sä las ca umbrä a problemelor mele. Min(i)a Domnului poezie [ ] Moartea viersului - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Silv [Fabian ] 2005-09-28 | | Se pare mai existä, un derivat de Zeu, Sau poate-i chiar acela, cel mare Dumnezeu. Vestit a tot puternic, ieri i-am simtit minia, Sint sigur, protejazä, din umbrä Agonia! Scrisesem doar in grabä, un vers usor German, Si fär´de memorare-l public, gest uman. Dupä un timp, ferice, vreau sä mi-l recitesc, Sä-mi savurez creatia si sä mä...
3 poezii, 0 proze
Ștefan Petică
Într-o familie răzeșească din satul Bucești (jud. Tecuci), la 5 octombrie (22 ianuarie) 1877, a venit pe lume cel care urma, la vârsta potrivită, să fie primul simbolist român, anume Ștefan Petică. Nu se știe când a absolvit liceul. În orice caz, în octombrie 1894, G. Călinescu l-a găsit înscris cursant în clasa a VI-a a Liceului Real din Brăila. Iar o carte de student eliberată la 23 noiembrie 1902, certifică faptul că în 1902-3, Petică era student la Facultatea de Filosofie și Litere din București. În ianuarie 1900, devenise sublocotenent infanterist în rezervă. La 22 mai 1902, lucra la Ministerul Agriculturii, Industriei și Domeniilor. Singurul său domiciliu bucureștean cunoscut e dezvăluit de o carte poștală: Calea 13 septembrie nr.21 (în februarie 1903). Pentru G. Călinescu, el a decedat la 17 octombrie 1904. Iar ca loc al morții autorul “Istoriei Literaturii Române de la Origini până în Prezent” numește Capitala țării. Oricum, Ștefan Petică avea vârsta de 27 ani. Setea sa...
0 poezii, 0 proze
Ștefan Petică
Într-o familie răzeșească din satul Bucești (jud. Tecuci), la 5 octombrie (22 ianuarie) 1877, a venit pe lume cel care urma, la vârsta potrivită, să fie primul simbolist român, anume Ștefan Petică. Nu se știe când a absolvit liceul. În orice caz, în octombrie 1894, G. Călinescu l-a găsit înscris cursant în clasa a VI-a a Liceului Real din Brăila. Iar o carte de student eliberată la 23 noiembrie 1902, certifică faptul că în 1902-3, Petică era student la Facultatea de Filosofie și Litere din București. În ianuarie 1900, devenise sublocotenent infanterist în rezervă. La 22 mai 1902, lucra la Ministerul Agriculturii, Industriei și Domeniilor. Singurul său domiciliu bucureștean cunoscut e dezvăluit de o carte poștală: Calea 13 septembrie nr.21 (în februarie 1903).
12 poezii, 0 proze
ADAlecu Donici
1806 Potrivit unui act eliberat la 4 iunie 1818 de ieromonahul Nicolai, blagocinul bisericii din satul Stanca (în prezent Donici), ținutul Orhei, Alecu Donici a fost botezat la 19 ianuarie 1806. Era primul copil din cei patru băieți ai clucerului Dimitrie Donici și ai Elenei, născută Lambrino. Naș a fost Iancu Lambrino, unchiul după mamă. 1819 20 februarie Împreună cu fratele său Petrache (1808-1872) este înscris la Liceul de cadeți nr.1 din Sankt-Petersburg, unde s-a aflat până la terminarea studiilor în 1825. 29 aprilie Moare tatăl fabulistului, clucerul Dimitrie, în vârstă de 46 de ani, de tuberculoză. 1825 28 aprilie Cu gradul de sublocotenent e trimis în regimentul Ekaterinburg, dislocat în sudul Basarabiei. 1826 30 ianuarie Conform cererii depuse, este eliberat din serviciul militar din motive familiale. 1829 4 noiembrie La Iași se stinge din viață unchiul după tată al fabulistului — cunoscutul pravilist Andronache Donici (n.1760). 1829-1830 A.Donici participă la combaterea...
57 poezii, 0 proze
Alecu Donici
1806 Potrivit unui act eliberat la 4 iunie 1818 de ieromonahul Nicolai, blagocinul bisericii din satul Stanca (în prezent Donici), ținutul Orhei, Alecu Donici a fost botezat la 19 ianuarie 1806. Era primul copil din cei patru băieți ai clucerului Dimitrie Donici și ai Elenei, născută Lambrino. Naș a fost Iancu Lambrino, unchiul după mamă. 1819 20 februarie Împreună cu fratele său Petrache (1808-1872) este înscris la Liceul de cadeți nr.1 din Sankt-Petersburg, unde s-a aflat până la terminarea studiilor în 1825. 29 aprilie Moare tatăl fabulistului, clucerul Dimitrie, în vârstă de 46 de ani, de tuberculoză. 1825 28 aprilie Cu gradul de sublocotenent e trimis în regimentul Ekaterinburg, dislocat în sudul Basarabiei. 1826 30 ianuarie Conform cererii depuse, este eliberat din serviciul militar din motive familiale. 1829 4 noiembrie La Iași se stinge din viață unchiul după tată al fabulistului — cunoscutul pravilist Andronache Donici (n.1760). 1829-1830 A.Donici participă la combaterea...
0 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
din Prefață lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea: Sânt pentru ca Este Harry White de Danciu s-a născut într-o lume a lacrimei terestre, satul Trestia din Maramureș. Acolo unde copilăria nu se pierde niciodată pe ulițele satului pline de praf, în luna când florile se rup din mugure prevestind învierea lui Isus. S-a risipit în parfumul universului, cu o chitară adesea sub braț, trecănd trist pe străzile întunecate ale unui oraș din România. Un steag, o mașină de tors, o lampă de mină, o piatră de la Chiuzbaia și alte câteva obiecte rustice, reprezintă pentru el zestrea româneascăa printre străaini. Dacă ar fi judecat după acestea, nu poate fi considerat un om bogat; în rest își trăieste viața pentru a putea răspunde la căteva întrebări esențiale pe care și le-a pus. Imaginea lui este mereu aceiași din vremea când a fost învățător în lumea copilăriei sale, pentru că nu există nicăieri pe pămănt un tablou mai frumos decăt acel al întoarcerii Învățătorului. Cartea de față (Sânt pentru ca Este)...
0 poezii, 0 proze
CVCaraman Vlad
Nascut in satul Horjesti, raionul Hancesti. Scoala medie din satul natal 1984/2004, studii superioare Universitatea Pedagogica de Stat "Ion Creanga" din Chisinau, Facultatea Filologie, Limba si literatura romana/latina. Doctorat la A.S.M. Institutul de Literatura si Folclor. Doctor in filologie 2003, Teza Poetica romanului "In preajma revolutiei" de C. Stere (naratiune, personaj, topos). (2000/2007) - Doctor conferentiar la Catedra de Literatura romana si comparata a U.P.S. "Ion Creanga". (2003/2008) - Cercetator stiintific la Institutul de Filologie al A.S.M. Secretar stiintific la Consiliile de discutare shi sustinere a tezelor de doctor shi doctor habilitat in filologie la specialitatea 10.01.08 - Teoria literaturii (din 2008). In 2009 publica monografia „În preajma revoluției” de C.Stere. Elemente de poetică a Bildungsromanului. Obtine premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru debut pe anul 2009. Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din 2010). Sef catedra din 2015.
2 poezii, 0 proze
SCSergiu Grossu ( pseudonim Simion Cubolta)
Sergiu Grossu (născut în 1920, în satul Cubolta din Basarabia) a făcut studii de filosofie și teologie la București. A activat clandestin, începand din 1948, în mișcarea religioasă Oastea Domnului, interzisă de regimul comunist. Arestat în 1959 și condamnat la doisprezece ani de închisoare, a fost eliberat în 1962, în urma unui decret de grațiere. Soția sa, Nicole Valery-Grossu, a cunoscut la rândul ei teroarea temniței românești, experiență pe care a relatat-o în celebrul volum \"Binecuvantată fii, închisoare\". Împreună s-au stabilit în Franța în 1969 și au denunțat, decenii de-a rândul, în publicații proprii și în mass-media din Vest, persecuțiile la care erau supuși credincioșii din țările comuniste. Întreaga viață a acestei familii de luptători mărturisește despre invincibila forță a credinței. Sergiu Grossu continuă și astăzi, după dispariția soției sale, să amintească \"amnezicilor din conducerile democratice de zecile de milioane de victime care au suferit persecuția...
5 poezii, 0 proze
ELEmil Loteanu
Emil Loteanu s-a născut la data de 6 noiembrie, în satul Clocușna din raionul Ocnița. A învățat la școala din Clocușna. După anexarea Basarabiei de către URSS în anul 1944, Emil a rămas la Rădăuți, împreună cu tatăl său (Vladimir), în timp ce fratele său, Marcel, și-a însoțit mama (Tatiana) la București. A urmat apoi studii la Liceul Sf. Sava din București. În decembrie 1949, rămas orfan de tată, el a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuți. A fost prins și predat grănicerilor români, care l-au trimis la București, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică. În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat primul film artistic românesc – «Viața învinge». A încercat să dea examen la IATC București, dar dosarul său de admitere a fost respins . În anul 1952 a cerut să fie repatriat și s-a reîntors la Clocușna, cu scopul de urma studii de cinematografie la Moscova, deoarece fusese respins la București. În perioada...
0 poezii, 0 proze
ICIon Cuzuioc
Ion CUZUIOC BREVIAR BIBLIOGRAFIC La 16 septembrie 1949 În familia intelectualilor Valentina și Pavel Cuzuioc din comuna Țareuca, județul Orhei, s-a născut primul copil-Ion Cuzuioc, viitorul medic și scriitor (urmat de Sergiu, născut în 1953, și Luminița, care vede lumina zilei în 1959). 1956 -1963 Urmează școala de opt ani din satul de baștină. În iarna anului 1962 obține premiul I la un concurs literar dedicat scriitorului rus sovietic Nicolae Ostrovski. 1963-1966 Este elev al școlii №1 din Rezina. În vara anului 1965 Este angajat la secția de dezinfecție profilactică a Centrului de medicină preventivă din Rezina. Ia primele lecții practice de medicină preventivă de la tatăl său Pavel, șef secție la centrul respectiv. 1966 Devine student al facultății de Sanitărie și Igienă a Universității de Stat de Medicină din Chișinău. În vacanța de iarnă (1967) Se întâlnește la Rezina cu foștii învățători și elevii școlii №1, unde își citește poezia ,,Pâine de secară” pe care o...
124 poezii, 0 proze
satul din el
de viorel gongu
Prin stepe arse, goale azi de dropii, Aleargă amintiri cu sapa-n mână Prășind la vremi ascunse pe sub lună, Sperând să scoată din țărână copii A zilelor fierbinți din bărăgane Cu praful gros ce...
Cireșe
de Mihaela Rascu
Pe sub sprâncenele stufoase crescute ca niște streșini deasupra ochilor, Bunu privește livada umbroasă. Căldura copleșitoare nu l-a alungat încă de pe băncuța lui îngustă, sprijinită de gardul din...
Teatrul alegoric de inspirație existențialistă al lui Marin Sorescu
de Dragoș Vișan
Elaborată de Marin Sorescu încă din anul 1965, “Iona” este o dramă în patru tablouri, o piesă alegorică despre viață, moarte și calea depășirii absurdității de a fi. Într-un fel, toată dramaturgia...
Insula măsi
de Alexandru Uiuiu
Trece cîte-un pîrîiaș prin mijlocul unui sătuc de de-abia poate să bea o vacă din el și se tot duce și se întîlnește cu un altul în care de-abia dacă poate să se scalde un copil întins pe burtă și...
Cucoșul vestise o nouă zi II
de Shalom Ben_Gal
Ionel și Mărioara s-au înțeles din prima clipă. Văzîndu-i împreună, mama și fiu, ai fi crezut că sunt conectați la aceeași sursă de viață. Cei doi nici nu aveau nevoie de cuvinte. Mărioara devenise...
De unde, așa se vede
de Ioan-Mircea Popovici
De la Punctul pe i până la Punctul meu de Vedere Cu Vasile Plătică, de la Pescărie, am golit o sticlă de bere Plină cu palincă de la Maria și nea Andrei din Satul Iepei Punctul meu de Vedere seamănă...
absinth. two.
de Leonard Ancuta
or să înflorească pomii în ianuarie. fetele își vor pune cercei bărbații vor dezgheța fîntînile și noi o să ne iubim. femeile din satul meu or să brodeze alte baticuri, mama o să aducă apă cu două...
Înainte de magnolii (4)
de Florentina-Loredana Dalian
Eram studentă în anul trei la Facultatea de Drept, aveam douăzeci de ani și o mie de visuri. Cortina a căzut, peste cele mai multe din ele, rând pe rând. Pe unele le-am văzut împlinite, de multe ori...
Uncheșul Iacob
de Viorel Darie
Uncheșul Iacob Dacă era cineva pe care-l așteptam cel mai mult, când eram copii, acela a fost uncheșul Iacob. Dar și pe mătușa Anița. Nu știu ce aveau în zâmbetul lor, în purtarea lor față de noi,...
Oameni și vremuri 5
de nicolae tomescu
Nu era Gheorghe superstițios. Ba,dimpotrivă, știa din copilărie, de la mama lui, că nu trebuie să te încrezi în vrăjitoare, adică în acele țigănci care umblau pe ulițe după ce vreo șatră se oploșea,...