satul din el

Prin stepe arse, goale azi de dropii, Aleargă amintiri cu sapa-n mână Prășind la vremi ascunse pe sub lună, Sperând să scoată din țărână copii A zilelor fierbinți din bărăgane Cu praful gros ce ne-ngropa piciorul, Când pragul lumii îl pupa feciorul Pe-un șir prea lung de seci și reci vagoane... Când ai plecat distanța și uitarea Își așteptau neobosit obolul Dar orișicât de mare-a fost ocolul Ai revenit ca apa cătând marea. Te-ai săturat de praful gros, de clisă Când ai plecat, dar ți-a rămas în vine Unicul sat , acel ,,satul din tine,, Și-ai revenit că ușa ți-e deschisă Și orice-ar fi , cât sângele îți curge Satul din tine nu o să se spele, Va fi cioplit pe pânza unei vele Ca drumul pe copita iepei murge. Te-ai scris cu alb ca zborul de egretă Pe cerul neuitat, prima lumină Te va-nsoți până la drumu-n tină Și te-oi jertfi prin scris ca alba cretă