Căutare

ABSOLVENT SCOALA DE ARTA SECTIA ACTORIE ANUL 2000 ABSOLVENT UNIV.DE ARTA SI DESIGN SECTIA PEDAGOGIA ARTEI ACTUALMENTE STUDENT ANUL III SECTIA PICTURA AM JUCAT SI IN PIESE DE TEATRU 16 LA NUMAR AM AVUT EXPOZITII DE ARTA, STUDIEZ POEZIA STUDIEZ UN PERSONAJ CARE L-AM CREAT SE NUMESTE TOBOSARUL CETATII CARE ARE 3 ANI VECHIME IN CAMPUL MUNCI ESTE PLATIT DE PRIMARIA ORASULUI SIGHISOARA SI PROMOVEAZA TURISMUL CULTURAL................................................. NU MAI SUNT SINGUR AM CREAT UN STRAJER AL CETATII ESTE UNIC IN LUME LA ORA ASTA,SI DOMNITELE CETATII CARE SE PERINDAU PRIN CETATEA MEDIEVALA A SIGHISOAREI IN SECOLELE TRECUTE. SALUTAM IN 56 LIMBI TURISTI CARE VIZITEAZA CETATEA MEDIEVALA,VEGHEM ASUPRA CETATII,DESCURAJAM CERSETORII PRIN: "LUME,LUME SE ADUCE LA CUNOSTINTA PUBLICA SA NU INCURAJATI CERSETORI CARE INCALCA LEGEA LOCULUI MULTUMIM DIN PARTEA CALFELOR SI A MESTESUGARILOR............................... FACEM SA FIE BINE,VORBELE BUNE NU STRICA DINTII,AM ZIS-ADJUDECAT

1 poezii, 0 proze

T.S. Eliot

Thomas Stearns Eliot (26 septembrie 1888 – 4 ianuarie 1965) a fost poet anglo-american, dramaturg, critic literar. S-a născut în St.Louis, Missouri și a fost mezinul răsfățat al unei familii cu 7 copii. Mama sa, profesoară și poetă aspirantă, este cea care îi face cunoștința cu poezia. În 1910, Eliot își încheie studiile de filozofie la Harvard, deși frecventează cursurile numai selectiv. Petrece un an la Paris unde scrie Cântecul lui Alfred Prufrock, poemul care îi aduce consacrarea. Aici va frecventa cursurile universității din Sorbona, iar în Anglia va studia și la Oxford. În 1914, pleacă în Anglia cu o bursă de studii. O întâlnește aici pe Vivienne Haigh-Wood, guvernantă, dansatoare și morfinomană. În ciuda protestelor familiei, Eliot se căsătorește cu ea. După moartea tatălui său, în 1919, suferă o cădere nervoasă. În timpul recuperării scrie poemul Țara pustie, devenit simbolul generației postbelice, generație deziluzionată și debusolată, și totodată piatră de temelie a poeziei...

26 poezii, 0 proze

Max Jacob

Născut la 12 iulie 1876, la Quimper, Bretania, Franța, într-o familie de evrei. Se înscrie la Școala Colonială din Paris, pe care o abandonează pentru o carieră artistică. Pe bulevardul Voltaire, împarte o cameră cu Pablo Picasso, care i-l prezintă lui Guillaume Apollinaire, care, la rândul său, îi face cunoștință cu Georges Braque. Devine bun prieten cu Jean Cocteau, Cristopher Wood și Amedeo Modigliani. Jacob a trăit cea mai mare parte a vieții sale în sărăcie, prestând tot felul de slujbe umilitoare. S-a convertit la catolicism în 1915, la șase ani după ce a avut o viziune cu Cristos. În 1921 pleacă în sătucul Saint Bennoit-sur-Loire, unde se claustrează într-o mănăstire benedictină. Rămâne aici până la arestarea sa de către naziști, în februarie 1944. Moare din cauza unei bronhopneumonii, în următoarele luni (5 martie 1944), în lagărul de concentrare de la Drancy, aproape de Paris. A fost poet, prozator, critic și pictor.

5 poezii, 0 proze

Alin Avram

...sunt o amagire a mea pentru ca alerg in dreapta si in stanga printre carti,intocmai ca un copil printre jucarii..nu ma pot axa!...mi-am gasit domeniul, insa tot inot intr-o vastitate a posibilelor “sine”..cine sunt eu?, cum sunt eu?...sau pe unde voi fi?, cum voi fi?, cine voi fi?.....prea multe intrebari pt prezent…nu-i bine sa constientizez unde ma aflu, caci ma dezamagesc, insa in acelasi timp nu ma pot opri din a ma compara pe MINE cu cei din jur…ori mai bine zis PE CEI DIN JUR cu mine?......mai bine neg toate intrebarile si cu ochii inchisi, necontientizand deci, voi ajunge UNDEVA... Insa, in cine ma incred eu in drumul asta, cand nu ma cunosc nici macar pe mine atat de bine, incat sa ma indrept spre UNDEVA.. ..cea mai importanta persoana din viata mea voi fi EU..cand voi avea deosebita onoare de-a face cunostinta cu MINE! Iei in deradere intrebarile adresate mie personal? Da, da, tu- cititorule! Tie iti vine a rade? Dar tu prietene, intreaba-te in sinele tau, si-apoi rapid...

79 poezii, 0 proze

Victor Vlad Delamarina

Victor Vlad Delamarina (31 august 1870 - 15 mai 1896) a fost un poet și scriitor român născut în Satul-mic, azi localitatea Victor Vlad Delamarina, de lângă Lugoj, județul Timiș. S-a remarcat prin poeziile sale scrise în dialect bănățean. S-a născut la Satu-Mic, unde tatăl său, Ion Vlad, era pe atunci prim-pretor. Mama, Sofia Vlad, născută Rădulescu, provine dintr-o familie de intelectuali din satul Chizătău înrudită cu familia Bredicenilor. În 1876 este înscris direct în clasa a doua, și pe parcursul anilor schimbă diverse școli din Lugoj. În 1881 este înscris la gimnaziul din oraș. Anul 1882 îl va marca pe scriitor prin moartea despoticului său tată. După acest tragic eveniment, mama sa s-a mutat la București împreună cu cele trei fiice, iar Victor rămâne la Lugoj în grija bunicilor materni și a unei mătuși. Poetul visează să intre la școala militară: „Planul meu este să întru în școala militară din România”. În toamna lui 1884 copilul de numai 14 ani face cunoștință cu Bucureștiul:...

2 poezii, 0 proze

George Vasilievici

„de o vreme înotai într-un zid. azi ai găsit ieșirea, pe partea cealaltă. eram cu tine când mi-a venit în cap asta: Te iubesc, moarte. Eu tot la tine mă întorc. Viața e doar o simplă aventură. Te iubesc, viață. Eu doar cu tine vreau să fiu. Moartea e doar o căsnicie aranjată. ai râs, tu ai fi inversat strofele. fie, le inversez, întoarce tu zidul”. (Mugur Grosu) A murit George, cu îngerii lui cu aripi de lame de ras care fumează pe la spatele lui Dumnezeu și îi aprind lumânări în față. A murit George, cu copil cu ochi bătrâni, care a privit prea mult în interiorul lumii și a scos de acolo urâtele și frumoasele, fără să aleagă. A murit George, petrecut de necredința prietenilor în dispariția sa... în Săptămâna luminată... „Acum aproape patru ani făceam cunoștință cu George Vasilievici. A trebuit să-mi spună atunci cea mai cruntă veste. Că a murit tata... Nu am putut atunci ajunge acasă și am făcut stenciluri cu Tatăl Nostru în neștire, supravegheat de George, Mugur, Miki, Alina......

0 poezii, 0 proze

Leonard Ancuta

Leonard Ancuța s-a născut în 1974, pe 2 decembrie, în orașul Drăgășani, jud. Vîlcea. După absolvirea liceului teoretic Gib Mihăescu, în 1993, se mută definitiv în București, unde face cunoștință cu viața de stradă și fumul cluburilor de noapte. O experiență pe care o împărtășește de multe ori în scrierile sale. Între timp urmează cursurile mai multor facultăți, pe care nu le finalizează. Din 1998 este admis și urmează Facultatea de Filosofie, la Universitatea din București, pe care o finalizează în 2003, fără examen de licență. Din principiu. Din 1993 și pînă în 1999 comercializează CD-uri și casete audio, acumulînd o bogată experiență muzicală. Din 1999 lucrează ca redactor economic la Mediafax, Ziarul Financiar, Mirabilis Media, Banii Noștri, Business Standard. În 2007 se muta în domeniul PR & Advertising. Din 2010 lucrează pe la diverse edituri (Tracus Arte, Herg Benet). În prezent este director editorial la Editura KARTH, un imprint Herg Benet. Scrie din copilărie și cîștigă...

1259 poezii, 0 proze

Grigore Alexandrescu

Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810 Târgoviște- d.25 noiembrie 1885 București) a fost un poet și fabulist român. S-a născut la Târgoviște, în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic e deștept, cu o memorie extraordinară. Învață greaca si franceza. Ajuns la Bucuresti, este elev la pensionul Sfantul Sava, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Heliade. Uimește pe toți prin talentul său poetic. Va sta și acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie Miezul nopții în Curierul Românesc, urmată de elegia Adio la Târgoviște. O vreme, a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 și Lebăda și puii corbului) este inchis in temnita. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală. A murit sărac la București în anul 1885. debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus...

37 poezii, 0 proze

Mares Raluca Maria

Buna! Eu mă numesc Mareș Raluca Maria, am 9 ani și sunt din Brăila. Acum, ca am făcut cunoștiință,vreau să vă spun ceva : vreți să fiți prieteni cu mine ? Știu că uneori sunt inervantă, dar eu nu sunt așa mereu. Scuze, vroiam să spun că mai nimeni nu mă place, și ,măcar tu să fii prieten/prietenă cu mine ! Am o familie foarte amuzantă, mai ales când vine vorba de baie.Cine face primul ? Mama ! Cine face ultimul ? Tata ! Cine face al 3 ? Eu ! Și uite așa se termina o zi frumoasă de sâmbătă sau vineri. Ei, cam atât despre mine ! Acum despre animalele mele de casă. Dar cu papagalii mei a fost o poveste tristă ... Mi-au murit! Asta e tot, despre ei. Și aveam 3: Coco, Alice și Paco... Dar mai am destule animale. Am un câine. Să vi-l prezint : RASA : ciobănesc german CULOAREA BLÃNII : maroniu-galben OCHII : caprui Și cam atât despre el... Dacă vreți mai multe informații despre animalele mele, scrieti într-un mesaj.

3 poezii, 0 proze

să facem cunoștință

de Vasile Munteanu

și am fost făcut om și nu mă pot iubi pentru că nu sunt singur dar dacă nu sunt singur de ce nu îmi sunt niciodată destul mie însumi și mă caut în cele în care nici măcar nu știu că există fiecare...

să facem cunoștință

de Florentin Cristian

când te-am văzut aerul dintre noi a format un coridor de ore în care minutele alergau între noi și dragostea pe aleea formată părea că își face planuri de viitor pe care noi le acceptam de la prima...

Cum să gestionăm o obsesie

de Lucian Pop

Cum gestionăm o obsesie Crișan cu Stoe se întâlnesc în fața catedralei. Nu departe de ei stă un cerșetor cu mâna întinsă. STOE Iar m-a sunat Ghiță. CRIȘAN Þi-a spus că l-am luat peste picior?: Ghiță,...

Atelier

Sunt un curv își face apariția în Club A, vineri 17 oct

de Leonard Ancuta

Să facem cunoștință: eu sînt Saty, am 30 de ani, sînt obsedat de mine și-mi plac al naiba de mult femeile, mă droghez, plutesc și încerc să înțeleg la ce mi-a folosit viața. Pe scurt, vă pot spune că...

Atelier

Pentru fraieri

de Just Me

Cu aripile mele însângerate încerc să ajung pe bloc. Sunt însă tras în jos cu o forță uriașă. Bineînțeles însă, că am o parașută acasă. Deci având parașuta este clar că nu pot să mă zdrobesc. O țin...

EseuAtelier

Adaos

de elena

\"-Moartea ne e înfiptă în carne și strânge, ne obligă mereu să luptăm în neștire sub umbra dorinței și a scaparii.\" Și m-am întors în gând spre cerul prea străin și prea înalt și am vrut să facem...

Revederea (32)

de Helia Rimoga

# E cu adevărat întruchiparea clasică a ceea ce se înțelege prin nebunie. Am socotit că trebuie să facem cunoștință ca două persoane ce urmează să împartă zile și nopți, obsesii și vise, spovedanii...

ProzăAtelier

Hobbitul

de Adi Calin

Pe cărarea fanteziei Întâlnit-am un hobbit Melancolic și grăbit Cu talentul poeziei Negreșit Cântă ronțăind alune Glasu-i răgușit și șters Dar e vesel și din mers Piticuțul mai compune Câte-un vers...