"rupt de oameni" – 17897 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
BLBratu Ana Larisa
In maniera specifica lui Carl Gustav Jung, consider ca viata mea este o poveste a realizarii de sine a inconstientului. Am trait inca de cand imi aduc aminte de mine insami, o viata interioara cu intrebari autoadresate si cu raspunsuri, de cele mai multe ori neasteptate. Sunt un om care scrie din nevoia de a intelege aceasta lume de procese interioare si de a reusi de a reusi sa le reflecte in exterior. Incerc in mod constant sa-mi inteleg scopul in lume, iar nevoia de a scrie este o parte importanta a acestui scop. Am avut o lunga perioada in care am renuntat la scris, lucru care m-a ajutat sa ma inteleg, dar care m-a si rupt de mine. Acum am revenit la ceea ce unii oameni considera un dar, o sansa, dar si la ceea ce eu traiesc ca pe o nevoie spirituala: a-ti face un scop din a-ti pune in versuri lumea interioara.
37 poezii, 0 proze
DSDragos Serban
Pe 16 dec 1978 apare pe lume dornic de a cunoaste imprejurimile Dragos Serban, intr-o casa veche de la marginea Bucurestilor. A crescut inconjurat de birturi de mahala si de muzica lautareasca. La inceput nu le baga in seama. Dupa care a inceput sa le urasca. Dupa si mai mult timp, o data cu schimbarile interioare a descoperit in oamenii aceia simpli din mahalale, care zac pe scaune tocite din lemn cu tigari proaste in coltul gurii si o jumate in fata, toata filozofia populara romaneasca. Si a inceput sa-i iubeasca. Pentru ca i-a inteles. Pe ei, si pe ceea ce se ascunde in spatele unui palton rupt in coate.
70 poezii, 0 proze
Platon Ovidiu
Sunt nascut la rascrucea a 3 rauri , pe o stanca autohtona numita Onesti , din care s-au rupt mici fire de nisip ce astazi sunt munti dar si prapastii... In momentul in care am cazut de la sanul mamei am ajuns pe celebrele scari ale cunoasterii numite "scoala" . Am tereminat de urcat primul si al doilea nivel al acestora cu brio si chiar la al treilea nivel nu pot spune ca am facut febra musculara dar oricum au cerut din partea mea mai multa convingere si forta . Am terminat al treilea nivel de scari cu 9.70 ,inscris pe spate , ca doar acesta e numarul meu de "atlet" . Momentan studiez inceputurile gindirii "iubind-o pe Sofia" ... Sunt un romantic cu o sabie de foc si ura in a sa mana ...si cam asta ar trebui sa tineti si voi in mana cand cititi ce am de spus ....
6 poezii, 0 proze
mocanu mariana
atunci cand m-am nascut aveam de toate. INOCENTA mi-a rapit-o un demon al intunericului...,INCREDEREA sa rupt din mine farama cu farama atunci cand cei dragi ma tradau...,FERICIREA a pierit dureros atunci cand m-am lovit de zidul dur al neputintei de ami implini un vis...am ramas doar cu SPERANTA ca voi avea din nou ceea ce am pierdut...
1 poezii, 0 proze
Evie Lowe Stella
Dragă tată, Din nefericire aseară am ajuns acasă la D. abia pe la opt, când ușa de la intrare scârțâie dacă încerci să o sugrumi. Am lăsat-o baltă și Mai bine îl omor pe D., ceea ce am și făcut. Mai departe nu m-am mai deplasat prin apartament decât în genunchi. Sub patul lui am găsit o cutie de confetti resigilată artizanal, cu scotch. Apucând-o cu mâna stângă, am încercat pentru prima oară în viața mea să eructez zgomotos (in memoriam, probabil). N-am reușit. Am căscat. Fără poftă. Benzile adezive s-au rupt, capacul s-a ridicat. Sinceră să fiu, în momentul ăla mi se părea că adevărata succesiune e cu totul alta. Mâinile Mele au plonjat înăuntru și-am văzut că pe Degetele Lor Lipicioase se înghesuiau aceleași confetti roșii care burdușeau și Sângele Sărmanului D. Am scormonit mai departe și aha: pe fundul cutiei era o scrisoare, adresată mie (de aici încolo, apa din cadă s-a tot revărsat peste buza de fontă, Gâlgâind În Surdină). Am citit repede: era vorba despre același lucru, sunt...
3 poezii, 0 proze
RORaluca Oprita
Se născuse dintr-o noapte nedorită cu secunde rupte de timp răscolea ca o spaimă fața neînțeleasă a lucrurilor se oprea rar de tot neștiut de târziu se zărea o umbră în stâncă strângea întunericul ca pe niște șoapte abia rostite gândurile foite între mâini rugă pentru timpul ei deloc grăbit egal de tăcut odată cu plecarea peste gesturile obscure își furișa ochii ca o pală de vânt după o atingere după fiorul care mima căldura unei promise dimineți.
63 poezii, 0 proze
VNVasilcovschi Nicole
Fiecare pas reprezintă infinitul din mine, iar pașii tăi mă reprezintă cu fiecare petală ruptă de vise...
33 poezii, 0 proze
CIColindeata Ion
A.AAaaaaaaaa Spinul si Laleaua Subtil e omu Razboiul sfant ,,Prietenii Romaniei" Romania - descriere in versuri Mos Craciun La multi ani Romania Pilda unui valah Studenti rupti de foame cu creierul cret Depopularea Romaniei in 4 acte. Soarele
13 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
din Prefață lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea: Sânt pentru ca Este Harry White de Danciu s-a născut într-o lume a lacrimei terestre, satul Trestia din Maramureș. Acolo unde copilăria nu se pierde niciodată pe ulițele satului pline de praf, în luna când florile se rup din mugure prevestind învierea lui Isus. S-a risipit în parfumul universului, cu o chitară adesea sub braț, trecănd trist pe străzile întunecate ale unui oraș din România. Un steag, o mașină de tors, o lampă de mină, o piatră de la Chiuzbaia și alte câteva obiecte rustice, reprezintă pentru el zestrea româneascăa printre străaini. Dacă ar fi judecat după acestea, nu poate fi considerat un om bogat; în rest își trăieste viața pentru a putea răspunde la căteva întrebări esențiale pe care și le-a pus. Imaginea lui este mereu aceiași din vremea când a fost învățător în lumea copilăriei sale, pentru că nu există nicăieri pe pămănt un tablou mai frumos decăt acel al întoarcerii Învățătorului. Cartea de față (Sânt pentru ca Este)...
0 poezii, 0 proze
ion cranguleanu
* * * Vreme de elegie,timp de luna neagra Vant cu stele batute,ranile mele la vant! Eu mi-am pierdut sufletul prin fantani Cautand chipul tau, Eu mi-am pierdut pasii prin pamant Mereu dupa tine, In goana, Cu gura in spume... Timp de cantec intr-o singura voce, Jale si tristete de balada, Luna peste morminte,luna neagra, Pasare rupta gata sa cada..... Vant alungat pe rauri in sus Om singur si pamant pana la capatul lumii!
0 poezii, 0 proze
rupt de oameni
de Bogdan Gagu
când s-au născut oamenii nu am auzit dumnezeu mă legase de lună când au murit oamenii nu am auzit dumnezeu mă legase de lună cât au trăit oamenii am încercat să scap după ce au murit am vrut să mor...
Cat de veche este Ortodoxia?
de Elisabeta Branoiu
Împotriva Ecumenismului\' Dacă sunteți luteran, religia Dvs. a fost întemeiată de către Martin Luther, un fost călugăr din Biserica Catolică, în anul 1517. Dacă aparține-ți de Biserica Angliei,...
arhitectura perfectă a somnului 2
de emilian valeriu pal
feritină 501,4 după cinci săptămâni rupt de lume nu mai știi cum să mergi pe stradă totul te lovește în plex ca o minge supradimensionată căldura asfaltului mirosul de om claxoane scurte ca...
iarba fiarelor
de Vasile Munteanu
ah sunt bolnav de scris cuvântu-n cap mă doare și simt cum moartea râde la mine pe picior în lanțuri de silabe închis în rânduri-gratii în vid respiră puncte un soare-amăgitor m-am rupt de tot de...
Toti vrem sa amortim
de songe_stars
Toti vrem sa amortim -De ce te imbraci in negru ?Bucură -te de viată ! ………………………… ………………………………… ………………………………… Si vad vechea clădire devenită de mult liceu... Mansarda ei- care e mai mult un pod avand...
respirări
de Nichita Stănescu
\"Si totusi ce este munca? De ce a ara e munca? De ce a gandi e munca? De ce a spera sperare e munca? De ce a visa visare e munca? De ce a cladi cladire e munca? Poate ca a venit vremea sa fim cu...
Timp inapoi
de Anca Vasilescu
trebuie sa ma fi tot rotit intr-o stagnare repetitiva prea mult ingerata de blestemul cautarii sunt-nu sunt, esti-nu esti mi se facea din cand in cand de lumina de lumina lui \"a nu fi\" si inchideam...
Factum
de Anca Vasilescu
trebuie să mă fi tot rotit într-o stagnare repetitivă prea mult ingerată de blestemul căutării sunt-nu sunt, ești-nu ești mi se făcea din când în când de lumină de lumina lui „a nu fi” și închideam...
Ditto
de Corina Gina Papouis
lumea ne dădea fifty fifty noi mototoleam adevăr după adevăr și aruncam cu ele în răsărituri de soare ne păsa fix în coșul pieptului de relația asta rîdeam de lumina spartă în mii de raze de oamenii...
Moș Crăciun
de Mihai Oltean
La marginea satului trăiau, într-o cocioabă de chirpici, un bărbat și o femeie. Erau atât de săraci că nici farfurii din care să mănânce nu aveau. Se hrăneau cu ce primeau de la alți oameni milostivi...