"rămăsesem din nou goală" – 2435 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
FKFranz Kafka
Scriitor S-a nascut pe 3 iulie 1883 la Praga, într-o familie evreiasca, fiu al comerciantului Herman Kafka si al Juliei Kafka, nascuta Loewy. Limba materna a lui Franz Kafka, în care a si scris mai târziu, era totusi germana, ca la ca. 10% din populatia ora*ului Praga în acea epoca. Dupa absolvirea liceului german, a studiat Dreptul, apoi a lucrat un timp la tribunalul din Praga si mai târziu ca avocat la o companie de asigurari (1908-1922. A parasit doar rareori Praga, traind intr-un "cerc strâmt" pâna catre sfârsitul vietii. In 1909, publica primele sale schite de proza în magazinul literar Hyperion, care aparea la München. Îmbolnavindu-se de tuberculoza (1917), a fost internat într-un sanatoriu din Italia. Starea sanatatii lui se agraveaza si, începând din 1922 nu mai poate lucra. Un nou tratament în sanatoriul din Kierling în apropierea Vienei ramâne ineficace. Franz Kafka moare în ziua de 3 iunie 1924. Dupa moarte, opera sa literara, care ramasese în cea mai mare parte inedita, a...
42 poezii, 0 proze
DSDumitru Sava
Conceput pe prispa casei părintești într-o noapte de vară cu lună plină am fost predestinat să fiu “vâslaș pe submarin” ori “lunaticul de pe Terra”. Barza m-a scăpat în ograda unor oameni sărmani care, de atâta trudă, rămăseseră numai suflet. Am fost un copil minune. Pe la șapte ani știam etnologia neamului meu și învățasem războiul din Rusia sub sticla afumată a lămpii, din a cărei palidă lumină tata făcea amfiteatru și teatru de operații militare. Deși, la școală, eram mereu premiant “moșul” venea rar de sărbători. Nu mă vedea! Pentru că ai mei făceau mereu economie la gaz. Ori coșul casei era prea mic. Pe la unsprezece ani încă mă mai țineam de coada vacii și umblam cu sloiurile pe Dâmbovița. Apoi am plecat în cătănie la un liceu militar. Și cătană am rămas. În serviciul lui Ares, Psyhe și episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de școală înaltă, sfetnic de taină, sol și iarăși paznic… de cărți. Am rostit solemn: ”Vă ordon faceți ca mine!” și “Servesc patria!” Am mâzgălit...
1000 poezii, 0 proze
rămăsesem din nou goală
de Laura Boletti
rămăsesem din nou goală timpul nu mai reușea să îmi acopere rănile ningea cu pietre, ningea cu globuri de sticlă pardoseala rece îmi scrâșnea înțepător sub trup, și nu reușeam să zăresc semnele...
Purtătorii de cuvînt ai dizidenților
de LUMINITA SOARE
Ei sînt purtătorii de cuvînt ai dizidenților, dați-vă la o parte, faceți-le loc, să treacă pe măgarii împodobiți de sărbătoare prin oraș și să ne arate sînge congelat în doze de coca cola, oase...
Un scenariu
de Mihail Dincă
Eram în braserie la Melody, sorbeam un coniac la o cafea și-o țigară când, îl văd venind pe amicul Vasile. Mă vede și el și se înfige la masa mea: − Măi Mihăiță, fii atent la mine că am un scenariu...
Vreau să scriu despre dragoste, sex, etc.
de Tudose Dragos
Întotdeauna mi-am dorit să scriu despre iubire, sex, etc. Le cam încurc, dar, uneori, e bine și așa. E mai greu să le descurci. În fine. Ideea e că nu mi-a prea ieșit. Probabil că nu sunt eu destul...
Noi. Eu. Alt \"noi\".
de Oana Izbașa
E dimineața serii celei de-a doua zi. Nu mă grăbesc. Mai este timp. „Tot timpul este timp pentru că nu este niciodată...” se aude ca prin șoaptă. „Ce naiba, iarași tu te crezi mai deștept doar...
Cuvinte în vânt
de Georgiana-Adriana Mirza
Întotdeauna va fi cineva care să îți spună: ” Nu te teme! Te voi prinde…” “ Aleargă! Te voi aștepta la capătul celălalt…” “ Nu ești singur! Sunt cu tine…” “Orice s-ar întampla, voi fi aici…” Dar...
Despre jumatatea plina si jumatatea goala
de Monica-Ioana Bălan
O noapte adanca o invaluia, nu-i dadea pace. Nici stelele nu mai straluceau ca altadata. Stelele din departari era acoperite de un bloc masiv de nori negri, amenintatori. O ploaie rece cadea ritmic...
O poveste de dincolo I
de Cezar C. Viziniuck
Dorina se gândi că gălăgia se va potoli, ca să poată dormi în continoare și să rămână în part, leneșă, nemișcată, uitată de lume. Mii de vise i se perindau agale prin minte, de la o scenă la alta,...
Numele
de Adela Setti
După marele somn din toamna lui 1991, spațiul părea gol. Cerul larg reflecta câmpia. Mirosea a copaci cu muguri. Matka se înrudea cu albina și râul mai mult decât, vreodată, cu noi. Marek era...
dumitru și crucea lui
de emilian valeriu pal
* Telefonul zbîrnîi strident trezind-o pe Irina din somn. Se ridică speriată: era patru dimineața. Se întorsese acasă pe la miezul nopții. În urmă cu trei zile mama ei fusese internată în spital,...
Inspirație
de Radu Atanasiu
Întins pe spate, în semiîntuneric, Andrei se apucă să fixeze pânza de praf din colțul camerei. Ca de obicei vodca îi deschise calea către o claritate neobișnuită a simțurilor… * * * Locuința și...
ABATORUL
de Boris Druță
ABATORUL (I se dedică lui Vasile A. Þapoc) A fost o scânteie Din rugul durerii Ce-a vrut să lumine Oglinda tăcerii... Vara a fost secetoasă și el n-a izbutit să adune nutreț. A stat mult la îndoială,...
Fantasme
de viorel ploesteanu
Vera îi era foarte recunoscătoare patronului și se dedicase firmei trup și suflet. Pentru Remus avea o admirație dusă până aproape de idolatrie și cine știe dacă în adâncul sufletului ei nu exista...
Iona
de Marin Sorescu
Prefețele scrise de autorii înșiși nu-și au rostul decât în măsura în care vin cu niște precizări de ordin documentar. Altfel, să încerci să spui – e prea lung. Și poate că ai și uitat. Creația e o...
Aleargă, Hugo, aleargă
de Realdo Tokacs
În ziua cea mai lungă a singurătății mele, viața m-a părăsit cu un sărut fugitiv pe buze, lăsându-mi gustul straniu al rujului pe care n-am înțeles niciodată cum îl îndură femeile. Era atâta lumină...
Umbre (Fantomele trecutului) 9
de Cezar C. Viziniuck
Telefonul sună enervant. Îl auzea ca prin vis, dar capul nu voia să răspundă la eforturile sale. Ridică capul, iar în secunda următoare îl scăpă la locul lui pe pernă. Simțea ca și cum un par îl...
Pacatul
de Doru Alexandru
N-ai cum să lași cum să uiți totul în noapte Oricât ți-ar părea de ușor Stinge o stea și rămâi pe sub pleoape Stinge și luna amară cu un nor Roșu aprins colorează-mi tacerea Roșu aprins de-un surâs...
HOTEL CAPITOL
de Gheorghe Stroe
CÎND AJUNSERÃ LA hotel ploua deja și, mohorîtă, ziua lungă, de vară, părea pe sfîrștite. Cu grija bagajelor, nu luară în seamă plecarea imediată a taxiului, se treziră că strada rămăsese pustie, dar...