"puiii de os" – 1613 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
CPCamelian Propinatiu
Debut publicistic cu două poezii, în Viața Românească, nr. 1/1986, și cu o povestire în magazinul SF Helion, Timișoara, iunie 1987. Diverse premii la concursuri de poezie, proză scurtă, anticipație, dramaturgie, roman (Premiul Nemira, 1998, pentru La un colț de cotitură, apărut în 1999 semnat Camelian Propinațiu). (Heteronimul "Camelian Propinațiu" vine din limba latină: propinatio = "invitare la băutură"; în Bucovina și în Galiția, propinatori se numeau țiitorii de crâșme.) Este nepotul preotului Grigore Constantinescu, profesorul de limba noastra cea romana, la Seminarul din Chisinau, al poetului Alexei Mateevici. Se identifică literar cu personajul din imagine, un mazil din Codrii Bâcului. ____________________________________________________ "La un colt de cotitura", Ed. Nemira, 1999 "La un colț de cotitură" (Ed. a doua), Edago, 2006 "Oligopedagogia", Edago, 2006 "Puii păsării de rubin pe urmele poetului Nicolae Labiș", Edago, 2006 Este autorul unui studiu critic de fezabilitate...
61 poezii, 0 proze
GAGrigore Alexandrescu
Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810 Târgoviște- d.25 noiembrie 1885 București) a fost un poet și fabulist român. S-a născut la Târgoviște, în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic e deștept, cu o memorie extraordinară. Învață greaca si franceza. Ajuns la Bucuresti, este elev la pensionul Sfantul Sava, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Heliade. Uimește pe toți prin talentul său poetic. Va sta și acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie Miezul nopții în Curierul Românesc, urmată de elegia Adio la Târgoviște. O vreme, a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 și Lebăda și puii corbului) este inchis in temnita. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală. A murit sărac la București în anul 1885. debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus...
37 poezii, 0 proze
Putinei Viorel
sunt un exemplu prost, urmati-ma!
2 poezii, 0 proze
puiii de os
de Radu Ovnicu
mi-am întins piatra la soare. albă ca un pumn osos viperele se iubeau se încolăceau era bine. viață, uitînd încercam să rămîn. mă prindeam prin mine băgam o sîrmă o mînă strîngeam așteptam să se...
eroul cafetierei de carne și al spirtierei de os
de Vasile Munteanu
fierb în ibricul molcom vântul cuvântul gândul aroma lor îmi lasă dâre de dor în piept cu nările-nfoiate cum o sălbăticiune parc-aș sări să-ncaier un vânător nedrept pe nările ca pușca îmi fumeg...
Colind de dragoste
de Ioan Ivașcu
puii de cuc imbatranesc pe ramuri, un pescarus de lemn iti bate-n geamuri, cad zei ursuzi din bolti de lana moale pe luciul de argint al mainii tale si buza ta e un desert tatar invins de osti...
Ion Diviza și fracturismul epigramatic
de Atropa Belladona
Fiind Ion Diviza, în primul rând, un mare epigramist, iar în al doilea rând, un mare poet, cu atât mai rău ne pare în al treilea rând, unde, deja, nu se mai vede fără pașaport! O astfel de valoare nu...
O zi din viața lui Adri
de Ecaterina Ștefan
Așa cum puii de floare își păstrează altitudinea mică să poată admira frumusețea păpădiei mature, Adri nu vrea să se împrietenească cu maieștrii. Adri se spală cu apă rece pe față, când o podidesc...
tăcerea - o coapsă de mulatră
de Alexandru Gheție
buricul șoaptei. ah ombilicul tăcerii puii de liniște curg pe furtun. merg. stau. pe unde. pe unde șerpuiește sfârcul urechii. cute. linie ondulată buza ta. și pielea articulând. șoapte. murmur de...
Ospăț
de lupu ionut catalin
La ospăț, Hamlet îl mănâncă pe tatăl său mort. Calul mănâncă un câine, Puii de vultur rup cu ciocul din propria lor mamă, Călugărul, nemilos, mănâncă o călugăriță. Iubita mea mănâncă ultimul rege. Pe...
pustiu de toamnă
de Nuta Craciun
te așezi timid la marginea unei dimineți clipele sunt aripi de mortar le cari după tine vezi lumea dintre coperțile închise mai mult o ghicești ca pe un castel de vată țesut sub pleoape ca pe o...
lumină de noiembrie
de Anisoara Iordache
o lumină slabă de noiembrie, țese-n jurul crizantemelor sidefii aureole. prin grădini, frunzele ard mocnit- singur la marginea lumii, cocoțat pe-un lujer de fasole, nu tulbur liniștea serii. dangătul...
MCC, noroiul de la Târgu-Jiu pătează! (II)
de Marius Marian Șolea
MCC, noroiul de la Târgu-Jiu pătează! (II) Înainte de a mă apuca de tăinuit câte ceva despre ceea ce se întâmplă în reședința Gorjului, pentru a încherba odată cu minunățiile, naulele, lianții și...
Ultimul Totah
de Andy Moraru
PREAMBUL 2 - PUII DE AUR DIN MUNȚII MOKSA RAMA NARATIVĂ Kusag tăcu mult timp după ce termină de povestit. Îl priveam prin grilaj, așteptând. Lumina torțelor pâlpâia, aruncând umbre dansând pe pereții...
Aberații fără punct și virgulă
de Gabriela Petrache
mi-e dor de verde de verdele verdelui spre care ne îndreptăm deja se luminează de ziuă și miroase a primăvară dincolo de steluțele din fereastră e drumul iluzoriu drumul și toate pietrele ce vor fi...
Cântecul lăcustei
de Vasile Munteanu
n-am permis de a fi (am auzit că unii au chiar abonament!), însă m-am deprins a pescui zile – ce să fac, m-am deprins a mă hrăni cu zile! stau pitit între tufe și năvodul îl trag și trăgându-l pe...
Poem autoironic
de adrian rentea
Blestemată primăvară ai venit făr' să m-anunți nu zic îmi era dor să văd casa de la țară spoită de soarele ce pătrunde prin ușa larg deschisă de mireasma de plăcinte ce se revarsă până pe prispă și-n...
Întoarcere la vatră pe băț
de Mihai Sava
Iubire,-n fine,-am înțeles! Am să mă-ntorc de la cules Urgent voi pune plugu-n pod Și pușca-n lacăte cu cod Și de la Paște, într-un an Tot frământând la cozonaci Voi crește vag rubensian Purtând de...
Ursul
de Toth Arpád
Grandios pășește agale pe poteci, Prin înfundături de munți, prin locuri reci, În arșița verii prin ceață și ploi, În deplină libertate, prin noroi. Pe la stâni strecoară spaima printre oi, Apucă...
O saga pentru tatăl meu
de Ana Urma
În câte o duminică mă țineam după tata îmi plăcea când pleca cu mâinile în buzunare fluierând peste dealuri după o postată bună de mers ajungeam la pământuri măsura la pas lanul de floarea soarelui...