"provizoriu" – 559 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
PSPaul Snoek
Paul Snoek este pseudonimul lui Edmond Schietekat, născut în anul 1933. De pe la 13 ani a început să scrie sonete, sub influența poeților olandezi Bertus Aafjes și Martinus Nijhoff. În acea perioadă era elev la colegiul Saint Lievin din Anvers. Și-a terminat sudiile umanistice la Seminarul mic din Sint-Niklaus. A fost elevul poetului Anton de Wilderode. Are și studii juridice, făcute la Universitatea din Gand, însă neterminate. În 1954 publică „Arhipelag”, primul său volum. Au urmat „Pod provizoriu”, „Pe sub piele”, „Fumez pipa păcii”, „Iată un alchimist”, „Muza neagră”. În 1961 pregătește „Nostradamus” și-și adună într-o antologie, personal întocmită, multe dintre poemele apărute. În 1957 i-a apărut romanul suprarealist „Goelaski”, tradus în limba germană. Tot în proză a publicat volumul „Reptile și amfibii”. Engleză Edmond André Coralie Schietekat (Sint-Niklaas, 17 December 1933- Tielt, 19 October 1981) pseudonym Paul Snoek, was a Belgian poet. He was a son of Omer William...
1 poezii, 0 proze
Boris M. Marian fără minus
Sunt veșnic într-o închisoare iluzorie, Într-un spital ciudat, fără bolnavi, Veți spune, poezia-i provizorie salvare, Doamne, unde este Celălalt? De sus cad bivoli mari de gheață, Trăim o moarte, mai trăim o viață? Iar lacrima aduce și lumină? De unde , oare, din ființa mea infimă? BMM Gerladine Privim apocalipsul sau apocalipsa, Este o lipsă de ocupație, Balzac fie sănătos, Falnica federație alcoholizată, colhozitată, Vaze lesbiene se apropie tiptil, Ai favoriți, nu-mbraci masca, mori, Timpul tremură ca un adolescent Cu o femeie în pat, scaunele fumegă triste, Bănuiala este țeapănă, seara nu are prenume, Marmura este lucru sau odihnă? Să vii cu părinții, spuse învățătoarea, Un vecin sportiv i-a făcut doi copii la rând, Micul George a fost uitat în vitrină, Alianța dintre vulturi și capre a dus la al treilea război raional, bulevard ou-moale, așa îi spune, împușvături, este 27 dekembre, ura, liberare. BMM
165 poezii, 0 proze
ȘIȘtefan Octavian Iosif
Ștefan Octavian Iosif (11 septembrie 1875, Brașov - 22 iunie 1913, București) a fost un poet și traducător român, membru fondator al Societății Scriitorilor Români. Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan...
77 poezii, 0 proze
ANAmélie Nothomb
Amélie Nothomb (13 august 1967, Kōbe, Japonia), pe numele său real Fabienne Nothomb, este o scriitoare belgiană de limbă franceză. Este fiica unui ambasador belgian și nepoata omului politic Charles-Ferdinand Nothomb, descendentă unei ilustre familii bruxelleze care a adus provincia Luxemburg regatului Belgiei. Copilăria și adolescența ei sînt de fapt o lungă călătorie prin lume, cu opriri mereu provizorii: își petrece primii trei ani de viață în Japonia, urmează China (Beijing), S.U.A. (New York), Bangladesh, Birmania și Laos. În 1984, își începe la Universite Libre de Bruxelles studiile de filologie. Din 1992, în fiecare toamnă, publică un roman, imediat trecut în fruntea listei de bestselleruri. Opera Igiena asasinului, roman, Albin Michel, 1992 (Prix René-Fallet, Prix Alain-Fournier) Sabotaj din iubire, roman, Albin Michel, 1993 (Prix de la Vocation, Prix Alain-Fournier, Prix Chardonne) Combustibilii, teatru, Albin Michel, 1994 Catilinarele, roman, Albin Michel, 1995 Péplum,...
6 poezii, 0 proze
Ștefan Octavian Iosif
Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan mai larg se întâlneau și se \"completau\" în chip fericit: pe când interiorizatul Șt. O. Iosif se simțea atras de exuberantul Anghel, acesta din urmă afla în...
0 poezii, 0 proze
TLTeofil Lianu
Mulți dintre poeții afirmați înainte de cataclismul anilor 1944-1945, mînați de un imbold ireprisibil de supraviețuire (firește, lirică), și-au abjurat crezul tinereții. Unii, cu surle și cu trîmbițe ori cu penibile autoflagelări, alții, autoînșelîndu-se (voind să să creadă că n-o făceau decît într-o măsură infimă, fără importanță), alții, în fine, căutînd o nouă identitate, necunoscută cerberilor din edituri. O identitate gîndită, probabil, provizorie, menită abandonului la sperata venire a dezghețului. În acest ultim mod a procedat “iconarul” Teofil Lianu, care devine la mijlocul anilor ’50 poetul ce se adresează îndeosebi copiilor Teofil Dumbrăveanu. Văzuse lumina zilei la 11 (12, după unele surse) decembrie 1908, în ținutul Sucevei (Capul Câmpului-Păltinoasa). Din cauza războiului, purtat multă vreme cu încrîncenare în Bucovina, părinții săi - țăranii Glicheria (născută Olaru) și Grigore Coștiug - nu-l pot da la școală. Ar fi învățat, astfel, să citească abia pe la 14 ani, după...
2 poezii, 0 proze
Anton Naum
Anton Naum (n. 17 ianuarie 1829, Iași – d. 28 august 1917, Mărășești) a fost un poet junimist, profesor universitar al universității ieșene, membru titular al Academiei Române. Era de origine macedoneană, mama și tatăl său se numeau Teodor și Zamfira Naum. Se pare că primele contacte cu învățătura se petrec în casa părintească. Este cunoscut faptul că se obișnuia încă, la începutul secolului al XIX-lea, ca familiile cu stare să aducă profesori particulari în casă pentru educarea fiilor. După aceea Anton Naum frecventează Academia Mihăileană din Iași. Deși îi dispar părinții din fragedă tinerețe, educația sa avea să continue la Paris, conform datelor rămase despre el. După ce s-a întors de la studii din Paris, a fost numit provizor al liceului din Iași, apoi profesor la Școala militară superioară și, în final, profesor în Școala normală superioară din Iași. A debutat la Junimea, în anul 1872, cu două traduceri din opera poetului A. Chénier. Își făcuse o bună faimă cu traducerile sale...
2 poezii, 0 proze
provizoriu
de Daniela Luminita Teleoaca
se înnopta brusc între 2 cuvinte puneam felinare în creștetul tăcerii îngeri în formă de cărămizi respirație dublă un semn de carte la fiece prăpastie eram singură am înțeles orice timp își cere...
tratat provizoriu despre tacere
de Ma bucur ca e secret
așa arată o discontinuitate? DANCE lampa din capătul aleii s-a SPAART! scâncetul nu încetează: fo\' da groov.
Între provizoriu și definitiv
de Liviu Nanu
Pornind în cursa noastră solitară ne rătăcim prea des prin definiții dar viața-i ca o carte de algebră iar noi ne poticnim la exerciții. De-am scoate zilele de marți din viață tot ne-ar rămîne patru...
Calm provizoriu
de Victor Felea
Mici zvâcniri ale gândului Ale imaginației - mici salturi De vrabie căutând să ciugulească ceva De prin mărunta realitate prin preajmă- Mici jocuri ale simțirii Printre luminoasele oglinzi ale...
Echilibru provizoriu
de Ioana Geier
Preschimbate ventricule de timp un fluture șubred și tu pentru celălalt rătăcitor fraged extaz la capătul atâtor vise îngenuncheate zilei îi intră oasele-n lut deja te așezi în amurgul cumsecade și...
deces provizoriu
de Ștefan Petrea
în căruntul hârtiei sunt uneori emanații finite de grai, cuvinte cioplite-n vorbă îți făceai cruce pe bustul tău muntos din pricină de țâțe timpurile unei clipe inițiau un zeu absurd în apele lui se...
Doar provizoriul va guverna
de florin Vasilescu
Spuneți-mi voi, Voi Care le știți pe toate, Ce-nseamnă un zăvoi În care Dumnezeu Citește-o carte? Ce carte să citească, Oare? Și-apoi, Are nevoie Să-și piardă vremea Cu ceea ce el el însuși a făcut...
GNUM - titlu provizoriu
de Bogdan Gagu
Îmi pare rău! Nici un timp nu ființa. Urma albastră a umbrelor se încolăcea în jurul bălților strânse după ploaia de seară. Strada se prelungea dincolo de podul negru preferat de sinucigașii de lună...
S.O.S. provizoriu
de Valentina
Am acordat, astăzi, primul ajutor… Fără mine, nu ar fi fost nici o scăpare… Te înecaseși în explicații Și nu ți-ar fi ajuns nici o patiserie plină de colaci să te salvezi…știu bine… te-am sfătuit,...
Viziunea 13, Clarviziunea 1, Prezentul și viitorul 1, Provizoriul și tranzitoriul 1
de razvan rachieriu
Vulgul nu are viziuni, căci acestea sunt similare cu intuițiile și sunt încărcate cu spiritualitate activând supraconștientul intensificând senzorialul până când se transformă în extra-senzorialul de...
Ca să numim într-un fel misterul șoptim iubire
de Maria Elena Chindea
locuiesc provizoriu în șoapta materiei cobilița trupului mi-a făcut flotant doar ca să mut axa puterii un grad spre miezul incandescent al luminii aștept cât o bătaie de aripă pe cel ce mă strigă să...
ruga 26 spre 27
de Mihai Leoveanu
un inventar provizoriu al gesturilor TALE marunte: UNU felul in care privesti acest manuscris DOI pudoarea in fata luminii TREI cartea pe care niciodata nu ai rabdare sa o citesti pana la capat de...
fără aer la marginea lumii...
de Gelu Bogdan Marin
rănile mele cu chip provizoriu plutesc cu fața în jos în apa unor orgolii lungi fără să le pese de ceva anume cu capul în pămînt un fulger descompune vuietul pămîntului rînjind prin forma buzelor...