Poezie
provizoriu
file de jurnal afectiv
1 min lectură·
Mediu
se înnopta brusc între 2 cuvinte
puneam felinare în creștetul tăcerii
îngeri în formă de cărămizi
respirație dublă un semn de carte la fiece prăpastie
eram singură
am înțeles
orice timp își cere drepturile
atunci
lași rana aia să-și facă de cap
îți modelezi orașul fantomatic
cu tramvaie intempestive și fluierături orange în miez de noapte
gașca de spiriduși pleiada vocilor speriind liniști
te pipăi îți lași semne de acolo se-ntâmplă ceva
din abatoare sângele se prelinge în circuite
te obișnuiești cu sarcasmele și horcăitul zilei când
peste drum se face coadă
se înnopta brusc între 2 cuvinte
eram singură
cuminte
aveam să mă accept
oricând
aș fi ieșit din mine să te acopăr
022.319
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “provizoriu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14099719/provizoriuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DT... înțelegem, la un moment dat, că și singurătatea are timpul / rostul ei. Și ai un sentiment aparte când trebuie să... "acoperi" pe cineva... mai singur decât tine!!
Gândurile mele bune, D.
Gândurile mele bune, D.
0
Zi senina, din Bayern!
Joana