"prima literă a poetului" – 20340 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
IBIon Buzdugan
Ion Buzdugan (pe numele adevărat Ivan Alexandrovici, 9 martie 1887, Brânzenii Vechi, Bălți – 27 ianuarie 1967, București) a fost un poet important al Basarabiei și un mare patriot. Dacă obținerea independenței acestei provincii (24 ianuarie 1918) poate fi socotită operă de obște, unirea ei cu Patria Mamă nu s-a putut face fără intervenția puternicei personalități a lui Ion Buzdugan. A fost singurul dintre luptătorii basarabeni de primă linie care s-a opus asocierii, în orice mod ar fi fost ea formulată, cu Rusia. Secretar al Sfatului Țării, a redactat Actul Unirii. A proclamat Unirea la 27 martie 1918, cu mâna dreaptă pe Biblia lui Șerban Cantacuzino, pentru a dovedi, în modalitatea sacră a jurământului, latinitatea limbii pe care o vorbeau deopotrivă românii din stânga și din dreapta Prutului. A studiat agronomia la Gorki, literele și dreptul la Universitatea liberă din Moscova și a absolvit seminarul pedagogic de la Camenița. Licențiat în drept al Universității din Iași și doctor în...
1 poezii, 0 proze
ASAlexandru Teodor Stamatiad
Al. T. Stamatiad, pe numele său complete Alexandru Teodor Maria Stamatiad, a fost un poet român simbolist. Poetul preferat al lui Macedonski din ultima serie de discipoli, Al. T. Stamatiad s-a născut în 9 mai 1885 la București, fiu natural al Mariei Stamatiade și al locotenent-colonelului Theodor Pallady. Poetul era văr cu pictorul Theodor Pallady și cu Lucia Sturdza-Bulandra și fratele Alexandrinei Cantacuzino. Urmează liceul la "Matei Basarab" și "Sf. Gheorghe", în București. După trecerea licenței în litere, este numit profesor de franceză la Arad (1914), apoi la București. DEbutează, în 1905, sub auspiciile lui Macedonski, cunoscut în 1903, la cafeneaua "Kubler", alături de care va rămâne și atunci când se apropie de grupul Convorbirilor critice, unde-i pledează cauza pe lângă criticul M. Dragomirescu. După război, la reapariția Literatorului, în 1918, Stamatiad devine prim-redactor al revistei, funcție la care renunță în urma unei polemici patetice cu bătrânul "magistru", neurmat...
5 poezii, 0 proze
LPLuigi Pirandello
Luigi Pirandello (n. 28 iunie, 1867 – d. 10 decembrie, 1936) a fost un dramaturg, romancier și eseist italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1934. S-a născut în 1867 în Sicilia, la Girgenti (azi Agrigento) într-o familie înstărită. Tatăl, antreprenor al unor mine de sulf – luptase în armata lui Garibaldi și se căsătorise în 1863 cu Caterina Ricci–Gramitto, sora unui camarad de arme –, și-ar fi dorit ca fiul să intre în afaceri, dar Luigi e atras de literatură, după absolvirea cursului liceal își începe studiile universitare la Facultatea de litere a Universității din Palermo, de unde se transferă la Universitatea din Roma (1888) pentru ca din 1889 să-și continue studiile în Germania, la Bonn, susținându-și în limba germană teza de licență cu un subiect de dialectologie italiană (1891). În 1889 publică la Palermo, prima culegere de versuri, Mal giocondo (Veselul întristat). În Germania traduce în italiană Elegiile romane ale lui Goethe și compune Elegiile renane....
0 poezii, 0 proze
Frentiu Toma Adrian
Născut la 25.02.1947-în com Almaș,jud.Arad Absolvent de Liceu și Scoala Tehnică Contabilă în Romania Absolvent a Institutului Cariere din Chicago , specialitatea- accounting Absolvent-Development Institut Atlanta,Ga-specialitatea-travel Pe perioada 1968-1988 a lucrat la Primăria Comunei Almas îndeplinind functia de contabil communal In octombrie 22 ,1988 se stabilește în SUA, statul Florida Inceputul literar ,prima poezie(Biblia) incercata a scrie este in 1988 timp în care 6 luni avand fractura a fost nevoit sa stea la pat Este membru la “poezie ro”incepând cu data de ii iunie 2002 Este membru la “resurse crestine ro.” unde publica poezii creștine Este membru la “timpul ro” și la” Poezii ro” Sub îndrumarea Prof.Dr.Alexandru Sasu de la UBB Cluj Napoca scoate la editura-EIKON din Cluj Napoca- în iulie 2006 primul volum de poezie intitulat “ Pe plai de dor”
125 poezii, 0 proze
ESEnzo Siciliano
Conduce, împreună cu Alberto Moravia și Attilio Bertolucci, revista "Nuovi Argonauti", unul dintre cele mai perfecționate și mai moderne instrumente de cercetare a fenomenului literar din Italia. Primește premiul Viareggio în anul 1981 pentru romanul "Prințesa și anticarul". *** Enzo Siciliano (Roma, 27 maggio 1934 – Roma, 9 giugno 2006) è stato uno scrittore e critico letterario italiano. Nato da genitori calabresi, laureato in filosofia, la sua formazione è stata segnata da alcuni grandi protagonisti della cultura del Novecento: da Giacomo Debenedetti ad Alberto Moravia, da Pier Paolo Pasolini a Giorgio Bassani e Attilio Bertolucci. Prima dell'esordio letterario e dell'attività critica e pubblicistica, è stato insegnante e funzionario della Rai di cui è stato presidente tra il 1996 e il 1997. In quest'ultima funzione, suscitò scalpore la sua decisione di mandare in onda la diretta dell'apertura della stagione lirica del Teatro alla Scala di Milano con...
1 poezii, 0 proze
FMFlorin Mugur
Florin Mugur (n. 7 februarie, 1934, București; d. 9 februarie, 1991) a fost un poet, eseist și prozator român de etnie evreiască. A debutat literar la vârsta de 13 ani, iar la vârsta de 19 ani a publicat prima carte a sa.[1] A fost redactor la editura Cartea Românească, and redactor-șef adjunct al revistei Argeș. Prieten apropiat al lui Norman Manea. Când soția, Iulia, a decedat, și fiind și el însuși bolnav, s-a sinucis. Scrieri "Visele de dimineață" "Mituri" "Piatra palidă"- pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor "Aproape noiembrie" "Convorbiri cu Marin Preda" "Profesiunea de scriitor" "Ultima vară a lui Antim" "Scrisori la capătul zilelor" "Vârstele rațiunii" "Dansul cu cartea" "Viața obligatorie" "Portretul unui necunoscut" "Firea lucrurilor" "Schițe despre fericire"
10 poezii, 0 proze
Ațo Șopov
Ațo Șipov s-a născut la Stip în 1923. Face studii superioare la Facultatea de litere din Skopje, devine membru al Academiei macedonene, președinte al Asociației scriitorilor iugoslavi, președintele Asociației traducătorilor, președinte al Comisiei pentru relații culturale cu străinătatea, ambasador al Iugoslaviei în Senegal. În 1940 i se tipărește prima carte de poezii intitulată „Hanuri”. A mai publicat următoarele volume de versuri : Poeme, Drumurile tinereții, Cu mâinile noastre, Versuri despre durere și bucurie, Scufundat în tăcere, Cântece, Neant, Nașterea cuvântului, Spectatorii de duminică, Poem pentru femeia neagră. A tradus în macedoneană din Shakespeare, Rostand, Corneille, Leopold Sedar Senghor. Ațo Șopov este unul dintre poeții cei mai reprezentativi ai liricii macedonene, poezia sa stând sub semnul interogației permanente, descifrării și înțelegerii existenței, setei de a ști și de a putea imagina idealul.
3 poezii, 0 proze
SIStoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
DCDaniela Caurea
Daniela Caurea s-a născut la 7 iunie 1951 în Târgu Ocna; a murit în catastrofa din 4 martie 1977 în București. Debutul poetic și-l face în revista Cronica din 26 noiembrie 1966, publicând apoi și în Iașul literar, Tomis, Ateneu, Amfiteatru, în antologiile Tineri poeți, Ed. Tineretului, 1969 și Cerul în apă, Junimea, 1970. Primejdii lirice se intitulează prima plachetă de versuri, apărută tot la Junimea, in 1973.Cu puțin timp înainte de moarte scosese un volum de poezii pentru copii, Cartea anotimpurilor, la Ed. Ion Creanga și își definitivase pentru Editura Eminescu o nouă culegere de versuri: văzuhul de cuvinte. Un dialog pe marginea manuscrisului Adalbert Ignotus, dialog proiectat pentru începutul lunii martie, n-a mai avut loc... Destin Sefa de promotie a liceului din Tg. Ocna, Daniela a urmat facultatea de Filologie a Universitatii din Iasi unde l-a avut profesor pe Constantin Ciopraga. Pe la jumatatea studiilor, drumurile au dus-o insa la Bucuresti unde a urmat facultatea de...
7 poezii, 0 proze
CRClemente Rebora
Clemente Rebora s-a născut la Milano la 6 ianuarie 1885 și a murit la Stresa (1 noiembrie 1957). A absolvit Facultatea de Litere din Milano, fiind apoi profesor în diferite școli și ocupându-se și cu activitatea publicistică (e prezent în revista florentină „La Voce”). Chiar editura revistei „La Voce” îi publică în 1913, volumul de debut Frammenti lirici. După experiența traumatisantă a războiului (la care participă ca infanterist), în 1922 publică placheta Canti anonimi. Este un bun traducător din Tolstoi, Gogol și Andreev. Se va călugări în 1933, iar din 1936 va fi prelat la Stresa până la moarte. Receptarea și integrarea „fragmentelor lirice” în tradiția poeziei de valoare din prima jumătate a secolului a fost lentă; dacă inițial trece drept un poet oarecare, ba chiar este total respins de un critic de importanța lui E. Cecchi, abia în 1937 va fi reabilitat de Gianfranco Contini, fiind considerat un expresionist de talie europeană. Criticul Vincenzo Mengaldo insistă asupra...
0 poezii, 0 proze
prima literă a poetului
de Diana Lorena Țugui
,,până număr la trei o să scriu o poezie aburindă de ți-e mai mare dragu’ ’’ ,,toată viața mi-o număr până la trei și nu scriu doar mă prefac așa ca să sperii moartea să nu mai viseze că-mi dă...
“Plînge moartea că e moartă”
de Corneliu Traian Atanasiu
Poezia este cel mai adesea un mod de recuperare spontană a autenticității umane pierdute pe scena socială, în jocul cotidian, în viața publică. Gestul poetului este de aceea unul de refuz al...
Aniversarea a 169 de ani de poezie
de ovidiu cristian dinica
Două evenimente reunite de același scop nobil, sărbătorirea limbii și culturii românești și ziua de naștere a poetului Mihai Eminescu, s-au consumat marți 15/01/2019 la Liceul Tehnologic de Turism...
Bucuria de a respira
de Ana Urma
„Linişte, e linişte... ca şi cum m-ar gândi un arbore” de Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Parte din ceea ce suntem datorăm lecturilor care ne transformă și pun în legătură cu...
Dezlegarea poetului
de Carlos Drummond de Andrade
Arta fiind completă, viața completă, poetul își primește răsplata, arsenalul de sunete și de semne, sentimentul gândirii sale. Se imobilizează, tace infinit, capsulă încapsulată în el însuși. Devine...
Minimalismul ca intenție (George Geacăr)
de Tudor Cristea
PÂNÃ ÎN 2002, târgovișteanul George Geacăr (n. 1953) a publicat doar două plachete de versuri, alcătuite, și ele, cu maximă parcimonie. „Intâmplări cu creierul meu” (Cartea Românească, 1997), distins...
Iustin Panța sau echilibrul absent
de Florin Hălălău
Am aflat despre poezia lui Iustin Panța din primul lui volum, „Obiecte mișcate”, apărut la Editura Eminescu în 1991. Cartea luase premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor. Ceea ce m-a frapat de...
teodor dume, durerea din spatele cărnii. o nouă carte
de Teodor Dume
durerea din spatele cărnii, o nouă carte semnată teodor dume cartea are 116 pagini și a prefața Ionuț Caragea redactor, Mioara Băluță desene interior, Florica Berinde Albu Descrierea CIP a...
Ion Caraion, eseist (I)
de Dragoș Vișan
Ion Caraion, eseist I. Eseurile lui Ion Caraion și critica anilor ’60-’70 Inventivitatea poetului Ion Caraion nu a fost eclipsată, ci potențată de rigoarea și spiritul critic de care a dat dovadă ca...
«Ziarele scriu că Moartea a ajuns la litera „S”»: Reportaj despre strigătul lui Viorel Savin
de Plopeanu Petrache
S-au adunat laolaltă criticii sau cei cu oarecare pretenții de critici sau chiar unii care doar citesc; fie că citesc permanent, fie că lectura este o îndeletnicire frecventă; unii citesc sporadic,...