"poveste cu oameni și alte slăbiciuni" – 20140 rezultate
0.06 secundeMeilisearch
poveste_postmodernista
Poveste Postmodernistă
de Manolescu Gorun
HSHelena Schmetterling
Despre mine stiu sigur ca mi-ar fi placut sa fiu o printesa medievala. Sau sa ma plimb cu Stanescu mana in mana prin Union Square, sa-mi povesteasca despre cercuri si despre iertari. Despre ceilalti oameni stiu doar ca cel mai mult ma enerveaza momentele in care ma trateaza ca pe o femeie obisnuita. Sau acelea in care se pierd in jumatati de gesturi. In proiecte de vise netraite niciodata pana la capat. Cel mai des ma indragostesc iremediabil de aceia care valseaza in voie si dupa bunul plac pe portativ si-mi soptesc impletituri decente precum, iubito, while you’re traveling with me, desigur ca, you’ll never see the end of the road si baby, I think this is a song of hope. Mda. Si alte maruntisuri sentimentale de genul. Despre viata mea stiu doar ca imi scapa mereu printre degete momentul in care m-as putea aseza nestingherita pe un scaun, fie si numai pentru o clipa scurta de surpare in mine insami. Sau de adevar pe stomacul gol. Dar asta este alta poveste. Despre sufletul meu stiu...
17 poezii, 0 proze
BLBratu Ana Larisa
In maniera specifica lui Carl Gustav Jung, consider ca viata mea este o poveste a realizarii de sine a inconstientului. Am trait inca de cand imi aduc aminte de mine insami, o viata interioara cu intrebari autoadresate si cu raspunsuri, de cele mai multe ori neasteptate. Sunt un om care scrie din nevoia de a intelege aceasta lume de procese interioare si de a reusi de a reusi sa le reflecte in exterior. Incerc in mod constant sa-mi inteleg scopul in lume, iar nevoia de a scrie este o parte importanta a acestui scop. Am avut o lunga perioada in care am renuntat la scris, lucru care m-a ajutat sa ma inteleg, dar care m-a si rupt de mine. Acum am revenit la ceea ce unii oameni considera un dar, o sansa, dar si la ceea ce eu traiesc ca pe o nevoie spirituala: a-ti face un scop din a-ti pune in versuri lumea interioara.
37 poezii, 0 proze
EBElena-Cristina Bărzoi
Simt nevoia să scriu...fără explicații de prisos. Atât știu : am adunat buchete de gânduri. Unele amestecate cu altele : cu gânduri personale, cu trăiri, cu clișee deja știute. Poți picta tabouri cu culori sau poți zugravi viața dând sens și viață cuvintelor. Pentru că la inceputul lumii a fost Cuvântul, vreau să cred ca noi suntem povești, nu oameni. Citiți-mă ca pe o poveste, nu ca pe un om. Poveștile sunt mai frumoase decât oamenii!
6 poezii, 0 proze
Da
Ma numesc Andrii-Vlad Popa (numele mi se trage de la Andrii-Popa) si scriu pentru a-mi exprima trairile acumulate in aproape 40 de ani, pentru a compune, cu multa ravna, povesti ilar-scabroase din diverse franturi de viata ce palpita in jurul meu si pentru a scoate in evidenta deliciul unui discurs marait, cu ochi holbati si nas saltat strasnic in sus. Unele dintre situatiile redate nu au fost traite de mine, eu doar scriu ce as fi facut daca as fi fost intr-una dintre acele situatii. Inca ceva, contrar aparentelor, nu sunt "de gasca", astea sunt chestii de domeniul trecutului, de la 20 ani nu mai sunt in nici o gasca, ma vad doar, cand si cand, cu unul si cu altul, unii oameni foarte apropiati. Ar mai fi de spus ca, in 2006, imi pusesem singur pseudonimul "Da", pe care acum nu il mai pot sterge, insa am ales sa imi pastrez totusi vechiul cont si sa nu imi creez unul nou.
14 poezii, 0 proze
AMAlexandru Misiuga
Supranumit și tartorul soacrelor datorită epigramelor dedicate acestora, Alexandru Misiuga este un simbol al bistrițenilor, reușind să facă multe lucruri pentru aceștia. Din lumea fără de dor, baronul va veghea peste urbe. Va fi mereu cu noi, iar istoria locală îl va înscrie în cartea ei de aur. A făcut atât de multe pentru noi: a construit mituri, a făcut hoteluri, a imortalizat pe marii noștri scriitori în piețele centrale. Personal, mi-a fost ca un maestro, care mi-a dat multe povețe în cei aproape 10 ani de presă. Soarta face ca în aceste zile o boală să mă țină în casă. Nu voi putea fi alături de baron pe ultimul drum, însă voi fi alături de el prin rugăciuni. Mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe baron, într-un bust, undeva în central istoric. Așa va rămâne pentru generațiile viitoare ca pildă a omului care a luminat pentru oameni. Până în ultima clipă. Vineri, de la ora 13.00, la Capela de pe Tarpiului bistritenii se intalnesc pentru ultima data cu baronul. Se duc patriarhii...
5 poezii, 0 proze
ATAlexandra Alb Tătar
~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...
148 poezii, 0 proze
NGNadine Gordimer
Premiul Nobel pentru Literatură. Nadine Gordimer (n 20 noiembrie 1923 în Springs, provincia Gauteng, Transvaal) este cea mai cunoscută scriitoare sud-africană. Nadine Gordimer s-a născut într-o familie de emigranți evrei săraci. Ea a început să scrie foarte devreme și prima ei carte s-a publicat când avea 14 ani. În 1974 primește premiul Booker Prize, iar în 1991 va fi desemnată cu Premiul Nobel pentru Literatură. Romane Zile mincinoase (romanul ei de debut) (The Lying Days, 1953) O lume de străini (A World of Strangers, 1958) (Occasion for Loving, 1963) (The Late Bourgeois World, 1966) Un oaspete de onoare (A Guest of Honour, 1970) Ecologistul, distins cu Premiul Booker (The Conservationist, 1974) Fiica lui Burger (Burger's Daughter, 1979) Oamenii lui Julie (July's People, 1981) (Sport of Nature, 1987) Povestea fiului meu (My Son's Story, 1990) Nimeni care să mă însoțeasca (None to Accompany Me, 1994) Arma din casa (The House Gun, 1998) (The Pickup, 2001)
0 poezii, 0 proze
GDGeorge Dumitru
Poveste cu o fata, Editura Vremea 2010 http://www.edituravremea.ro/poveste-cu-o-fata
1 poezii, 0 proze
EDeugenia Duta Dumitrescu
Ginela-Eugenia Duță s-a născut în București, la 17 iunie 1950. În liceu a avuto orientare umanistă (un premiu la o olimpiadă de limba română, preocupări spre artele plastice si istorie),deși a urmat cursurile secției reale și ulterior cele ale Politehnicii, facultatea de Electronică. Debutul literar s-a produs in paginile revistei „Țara visurilor noastre” din Oradea,în 1968, revistă la care a colaborat câțiva ani. A publicat trei broșuri, un volum de poezii, „Vis de tinerețe”, o povestire biblică, „Izgonirea din rai” și, la Editura Fast Editing, o povestire pentru copii, ”O poveste cu fetica Frumușica”. Are în lucru două romane, și un al treilea în curs de publicare la aceeași editură. În paralel cu activitatea de creație proprie, a participat la editarea a patru volume din opera scriitorului, poetului si dascălului Gheorghe Duță-Micloșanu.
9 poezii, 0 proze
SSSimon Salca
Poveste Odată, m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele. Era bătrân și pământul abia se rotea în jurul lui. A binecuvântat sirenele blonde ce pluteau în acvariul meu sentimental. Mi-a arătat gnomii burtoși, hulpavi după foi verzi. M-a avertizat să nu mă apropii de un arbore pe ramurile căruia erau agățate măști. Mi-a promis : animalele sunt mai frumoase la vânătoare decât în cuștile lor de aur. De atunci joacă șah pe eșichierul stelelor. De-atunci îmi îngrop iubitele în inimă,fără tranchilizantul agoniei, dincolo de uriașii ghețari. De-atunci mă urmărește lumina unui soare întunecat. "De arlechinadă ferește-te!" îmi tot repeta, cu pupilele injectate de romburi albe și negre. Acum nici nu mai știu în ce cușcă sunt și de când tabla de Șah mă acoperă. M-am rătăcit într-o altă Poveste. Dar îmi aduc bine aminte că,odată,m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele... ...eu nu m-am mai întors.
5 poezii, 0 proze
poveste cu oameni și alte slăbiciuni
de Liviu-Ioan Muresan
ne-am adunat în grădină să frigem mici piept de pui și ciuperci să bem vin roșu vin alb să bîrfim cunoscuții și necunoscuții după cîteva ore am uitat de oameni bîrfeam arhanghelii serafimii cetele...
Între omul de carne și omul de gând
de Daradici Ladislau
Un bărbat și o femeie scriu istoria lumii, unul pune un cuvânt, altul pune un alt cuvânt, Dumnezeu le unește cu sânge, le zidește cu sânge, așa începe orice poveste… Ei scriu până se uită pe sine,...
Calatoria mea spirituala
de Crăița Șerbănescu
Drumul meu spiritual a fost unul opus celui urmat de Luther. Eu am început cu “numai prin credința” și am ajuns la necesitatea faptelor si a straduintei. Toate acestea trebuie explicate, de acee îl...
Urît și sărăcie
de Mihai Eminescu
Urît și sărăcie sunt acei doi tovarăși, A căror urme crude le aflu pururi iarăși Pe orice chip și-n orice-ndrăznii de a iubi... Iubit-am poate cîntul, voit-am a robi Cu el un suflet dulce, al meu...
Culese din instanțe (2)
de Marian Malciu
... Violeta și-a acoperit ochii cu palmele. Amintirile pe care le dezvăluia îi rupeau sufletul și împrejurarea în sine o umplea de rușine. Trecuseră anii, dar pentru ea au trecut fără să-i aducă...
noapte lichida
de alexandra lupu
Sa te lasi cuprins de noapte ca de o femeie frumoasa cu buze si sani mari… Intr-o noapte in care toate luminile se vor stinge incetul cu incetul pentru ca strigatul e mult prea puternic, pentru ca va...
Liceu
de Zaharia Ramona
“Și de ce le-ar păsa? Toți au viețile lor de trăit, a mea este doar o altă poveste.” În ziua aia au băut mult împreună, “îi picase” printr-un noroc un bidon de țuică, rea la gust – dar...
Artistul, altul cugetătorul
de Ana Urma
Din aproape în aproape, din poveste în poveste, arta scrisului este vindecare sigură unor angoase, o descărcare constantă și scoatere la lumină a unor vibrați, de emanație a unei energii pozitive,...
Castele de nisip
de Adria Martin
Castele de nisip E luni si incep saptamana deja obosita. As vrea sa stau undeva, dar toate scaunele de pe peron sunt ocupate. Lunea am intotdeauna un sentiment de neimplinire, toate sperantele, toate...