"poem cu orbi" – 21091 rezultate
0.02 secundeMeilisearchpoezii-cu-ingeri
Poeme cu si despre îngeri
de Marius Surleac
Vladimir Holan
poet ceh, nascut la 16 septembrie 1905 ; incepe sa scrie versuri de timpuriu si debuteaza la 21 de ani, cu volumul \"Evantaiul visator\" 1933-1938- redactor la revista \"ivot\" ( Viata)a Asociatiei artistilor; in 1968 primeste titlul de artist al poporului; in volumele publicate dupa 1960, mai cu seama in cele mari trei poeme, \"Noaptea cu Hamlet\", \"Toscana\" si \" Nopatea cu Ophelia\"( neterminat)se afirma ca un liric reflexiv, atras de marile teme ale iubiii si mortii; a scris si cateva culegeri de proza poetica si s-a remarcat ca un mare traducator moare la 31 martie 1980 Opera Evantaiul viselor-1926 Triumful mortii- 1930 adiere- 1932 Arc-1934 Vis - 1939 Primul testament - 1940 Noapte cu Hamlet - 1963 Noapte cu Ophelia - 1973 Toscana -1963 Toamana 1 vanatorii ce ar navali acum asupra indragostitilor ar orbi de prea marea apropiere. Tot asa este un pacat sa ucizi un sarpe, caci nu se zareste nici o femeie moarta. Desi aerul de pe deal bate in culori cel mai putin galben e galbenul...
0 poezii, 0 proze
Cristi
Am 26 ani (sau cel putin atatia am cand scriu aceste randuri). Am facut in liceu fizica-chimie, in facultate informatica si acum lucrez ca programator. Nu am fost niciodata in liceu "prieten" cu materia "Limba si literatura romana". Nu ne-am inteles, nu ne-am simpatizat... Nu imi placea sa comentez scrierile altora. Niciodata nu mi-a placut sa scriu sau sa vorbesc despre ce au scris altii. Parerea mea este: au scris pentru ca asa au simtit. Punct. Nu trebuie noi sa incercam sa despicam firul in patru, oricum nu vom putea sti daca scrierile lor au fost inspirate din fapte reale sau nu. Un poem, o scriere - orice scriere - trebuie apreciata pentru ca este. Atat. Trebuie simtita, nu analizata... Asta simteam atunci si asta simt si acum. Probabil de aceea nu imi place sa spun lumii de ce am scris una sau alta. Am scris pentru ca asa au vrut gandurile mele sa nasca acele cuvinte. Atat! Momentan traiesc in Strasbourg, Franta si nu as da orasul acesta pentru altul.
2 poezii, 0 proze
EJEugen Jebeleanu
Eugen Jebeleanu (n. 24 aprilie 1911, Câmpina - d. 21 august 1991, București), academician, poet, publicist și traducător român. A absolvit liceul la Brașov și Facultatea de Drept la București. A debutat în 1927 cu poezii la revista "Viața literară", condusă de I. Valerian. În anii '30, a lucrat ca jurnalist în presa bucureșteană de stânga. Poet ermetic în perioada interbelică, realist socialist în perioada proletcultistă. Voce profund originală în literatura română, devine cunoscut pe plan internațional odată cu aparitia volumului "Surâsul Hiroshimei", poem tradus în numeroase limbi, recitat ori cântat și acum în amfiteatrele din America Latină și Europa. Laureat al premiului de poezie "Etna Taormina" din Italia (1971) și al premiului Herder din Austria (1973). Membru corespondent al Academiei Române în 1955, membru titular din 1974. Poemele sale continuă să fie traduse și publicate, mai ales în SUA și America Latină. Eugen Jebeleanu a fost și un pescar amator pasionat. Volume de...
29 poezii, 0 proze
John Berryman
John Berryman (1914-1972) a fost, alături de Lowell, unul dintre poeții cei mai de seamă ai Americii deceniilor \'50 și \'60. După un debut care a atras atenția - lungul poem narativ Omagiu pentru Doamna Brodstreet - evocare într-un limbaj de mare concizie și originalitate a uneia din primele poete puritane ale Statelor Unite, Berryman a evoluat spre un stil tot mai personal, care l-a impus ca una din personalitățile influente ale literaturii țării sale. Cântece de vis este opera sa majoră, care l-a preocupat în ultimii ani de viață (înainte de sinuciderea sa, de asemenea înfăptuită prin aruncarea de pe un pod). E vorba de un lung poem narativ, suită de aproape 400 de piese scurte în trei stanțe a câte șase versuri, în care eroul, uneori povestind la persoana întâi alteori, chiar în cuprinsul aceleiași poezii, acceptând să fie văzut din afară, ca simplu personaj, uneori dialogând cu sine însuși, alteori cu un interlocutor căruia i se adresează cu apelativul folosit in blues, „Domnule...
1 poezii, 0 proze
IBIon Brad
Ion Brad (n. 8 noiembrie 1929, Pănade, județul Târnava-Mare) este un diplomat și scriitor român, exponent al realismului socialist. Primul intre cei noua copii ai taranului Traian Brad si ai Corneliei, nascuta Barna, originara din satul vecin Iclod. Casatorit cu Olimpia Alexandrina Suteu (1952). O fiica, Lia Brad-Chisacof (n.1955) Debutul absolut are loc în 1947 în revista Gând tineresc din Alba-Iulia, cu poezia Te-am visat. Debutează editorial cu volumul Cincisutistul în 1952. Absolvent al Facultății de filologie din Cluj (1948-1952). Între 1973-1982 a fost ambasador al Republicii Socialiste România la Atena. Membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 1974. Între 1984-1990 a fost directorul Teatrului Nottara din București. 1947 - este distins cu premiul I la concursuri literare pentru lucrările Proza lui Pavel Dan și Serghei Esenin și revoluția rusă 1951 - Premiul "Almanahului Literar pentru amplul poem epic "Cincisutistul" 1953 - “Diploma de onoare” pentru poezie...
11 poezii, 0 proze
DRDjalal-Ud-Din Rumi
Jalaluddin Rumi a fost un teolog genial, adorator al lui Dumnezeu si totodata unul din cei mai mari poeti mistici ai tuturor timpurilor. Numit Jalaluddin Balkhi de persani , Rumi s-a nascut la 30 septembrie 1207 la Balkh, ( o zona din Imperiului Persan). A incetat din aceasta viata la 17 decembrie 1273. Rumi inseamna - “din Anatolia romana”. A fost cunoscut sub acest nume dupa ce el si familia sa au emigrat in 1219. S-au indreptat spre vest; au ajuns mai intâi la Nishapur, apoi Bagdad, Siria si Meca, iar in final s-au stabilit la Laranda, in Anatolia, la 80 km de Konya. Tatal sau a fost un profesor renumit de sufism; a scris un tratat mistic numit “Gnosis” (Cunoasterea mistica). Se spune ca in perioada copilariei sale, Rumi s-a intâlnit cu multi maestri sufiti printre care si cu Farid al-Din Attar, care i-a dat o copie a celebrei sale lucrari “Cartea secretelor”- un poem mistic plin de forta, din care Rumi a citat de multe ori in scrierile sale. Attar a recunoscut de la inceput...
9 poezii, 0 proze
Ștefan Popescu
Ștefan Popescu (n. 20 iulie 1912, București - d. 16 ianuarie 1995, București); Poet, prozator și traducător Opere (nu toate?) * Leroi-Ler, 1941 * Cum a fost cu putință. Poeme, Colecția Orizont, București, 1945 (cu un portret și desene de Ioana Grigorescu, Ligia Macovei și Ileana Popescu) * Tuturor, Publicom, București, 1948 * Premieră de gală: roman, ESPLA, București, 1958 * Poeme: 1931-1964, Editura pentru Literatură, București, 1965 (cu un cuvânt înainte de Silvian Iosifescu) * Pașala: roman, Editura Tineretului, București, 1968 * Adio, Xenia Vilari: nuvele și schițe, Editura pentru Literatură, București, 1969 * Nestematele unelte: 3 suite de poeme, Editura pentru Literatură, București, 1969 * Michelangelo: vremea, omul, opera, Editura Tineretului, București, 1969 (cuvânt înainte de Nina Façon) * Neobosita laudă, Editura Tineretului, București, 1969 * Imnuri, Editura Cartea Românească, București, 1971 * Puterea iubirii, Editura Eminescu, București, 1971 * Poeme cu soldați, Editura...
2 poezii, 0 proze
OEOdysseas Elytis
Poet grec, născut la 2 noiembrie 1911 în Iraklion (Creta); numele adevărat: Odysseas Alepoudelis; studii liceale și universitare (neterminate) la Atena, numeroase călătorii în străinătate. In 1940 e mobilizat cu gradul de sublocotenent și participă la luptele din munții Greciei și di Albania împotriva invaziei italiene; în 1941 se îmbolnăvește și e trimis în spatele frontului; director al Radiodifuziunii grecești (1945), se dedică din 1946 exclusiv literaturii (debutase din 1940 cu volumul \"Orientări\"). Intre 1969 și 1974, anii dictaturii militare, se autoexilează în Franța. Reîntors în patrie își continuă activitatea literară bucurându-se de un prestigiu pe care, dintre contemporani, doar Giorgios Seferis și Iannis Ritsos l-au avut. Laureat Nobel în 1979. Bibliografie selectivă: \"Orientări\" (1940), \"Soarele Întâiul\" (1043), \"Cântec Eroic și Funebru pentru Sublocotenentul căzut în Albania\" (1945), \"To Axion Esti\" (1959), \"Soarele Insoritul\" (1971), \"Monograma\" (1972),...
9 poezii, 0 proze
MGMarcel Gafton
Marcel Gafton (1925-1987) a fost un poet și traducător român. A absolvit studiile liceale la Brăila și alege Facultatea de Drept a Universității din București pe care, însă, nu reușește s-o finalizeze. Încă din vârsta adolescenței, debutează cu poeme în Revista Fundațiilor Regale, primul său volum va apărea însă abia în 1972. Volumele sale îl impun drept un poet de „accentuat rafinament lingvistic”; Ștefan Augustin Doinaș, crede că Gafton este un mare amator de cuvinte ne-poetice cu ajutorul cărora ilustrează „un orizont de candori și miraje, de străvezimi și plutiri”, orizont moral și senzitiv deopotrivă. Marcel Gafton e „un poet fidel lui însuși, cavaler al unei poezii de interior, care gândește într-o încăpere severă” (Emil Manu) și care se impune prin poeme rafinate până la esențe. Altfel spus, acest novator al limbajului poetic este „o individualitate nu numai în cadrul generației războiului, din care face parte, dar și în cel al generațiilor ulterioare de poeți” (Ion Cristofor)....
4 poezii, 0 proze
JMJean Mogin
Născut la Bruxelles, la 25 aprilie 1921. Jean Mogin se trage dintr-o familie de origine franceză, emigrată în Țările-de-Jos cu puțin înainte de revocarea Edictului din Nantes (1685). Fiu al poetului Norge, Jean Mogin este poet, autor dramatic și critic literar. A studiat arheologia și istoria artelor. A condus serviciul de teatru și literatură al Radiodifuziunii naționale belgiene. Poeți mai vârstnici, de prestigiu, și critici ca Franz Hellens și Jean Tordeur au relevat calitățile esențiale ale scrisului lui Jean Mogin în poezie și teatru : „un poet dăruit cu un verb ales și interogativ patetic, cu alură incisivă, cu abundență lexicală, cu nerăbdare pasionată”. A publicat culegerile de poezie: La vigne amere (Vița amară), în 1943 – Premiul poeților; Les vigiles (Ajunurile), în 1950; Les patures du silence (Pajiștile liniștii), în 1956 – Premiul gândirii franceze.
2 poezii, 0 proze
poem cu orbi
de Cătălin Al DOAMNEI
timpul trecea greu ca o lespede pe care nimeni în afară de tine nu putea s-o urnească pentru a vedea într-adevăr cum a fost plecasem în jurul camerei ca în jurul pământului arta gesturilor tale de...
Poem cu stele orbitoare
de Silviu Somesanu
Noblețea încă se mai năpustește-n mine, întotdeauna caut să vindec orgolii, de la o vreme mă luminez la față când cineva-mi spune o vorbă înțeleaptă și tu vezi, ridici capul și speri la mai mult. Mă...
ultimul poem lesbi cu johanna
de Cătălin Al DOAMNEI
de la cursul de peratologie susținut de gabriel liiceanu am învățat că doar prostia e încremenită în proiect literatura e ceva mai elastică scriitorul e acrobatul exersând mersul pe sârmă fără plasă...
Piraterie dominicană în Caraibe
de Adrian Firica
Veritabil „Pirat al Caraibelor” (Dominicana, Haiti, Cuba, Jamaica, Bahamas, Puerto Rico, Virgin Islands, Antigua, Barbados, Grenada, Trinidad-Tobago, Aruba, Guadeloupe, Cayman, Martinique, s.a.)...
poem cu degete
de Dacian Constantin
cinci frenetice pliscuri croncănitoare găurind cu foamea lor pojghița tremurândă a ferestruicii din cer degetele mele împing tot mai sus tavanul aura coroana e posibil să cresc să mă lungesc să nu...
poem cu magda kuhn
de Ioan Barb
s-a întunecat. în compartiment mai era o doamnă între două vârste. avea ochii adânciți în orbite, sprâncene albe și strângea o sacoșă între pulpe. m-a întrebat din priviri dacă poate stinge lumina și...
poem cu dinți incisivi
de Silvia Goteanschii
La televizor date meteo, rezultate electorale, fiul meu urlă să-i încălzesc laptele și marmura din ochii mei strălucește. Îmi scot banderola, ochelarii, prind pe fața lui un fascicul de fire solare,...
poem cu zăpadă
de Cezar C. Viziniuck
nu mi-am găsit încă versiunea oficială, cea pe care să o pot arăta la ghișeul pentru oameni cuminți; mă prezint mereu în varianta provizorie, cu un fel de vibrație stridentă care îmi scapă printre...
poeragie
de Valeriu D.G. Barbu
îi țâșnise sângele pe nas aplecat asupra unei foi de hârtie începuse un poem epic despre însingurare kenoză și alte bazaconii zise iubiri și sângele nu a mai răbdat pe foaie se alergau doi stropi...