Poezie
Poem cu stele orbitoare
1 min lectură·
Mediu
Noblețea încă se mai năpustește-n mine,
întotdeauna caut să vindec orgolii,
de la o vreme mă luminez la față
când cineva-mi spune o vorbă înțeleaptă
și tu vezi,
ridici capul și speri la mai mult.
Mă întorc la drumurile drepte,
le parcurg până la rezultatul așteptat,
socotesc totul ca o moștenire cuvenită
și nu mă opresc,
pun umărul acolo unde Dumnezeu a pus ochiul,
să văd cum i se înfăptuiește darul
într-o lume în care mulți mai visează
să fie prinți de carton ai timpului prezent.
Abia acum lumina se revarsă norocoasă
peste ținutul în care înalț porți
prin care oamenii trec liberi,
numai gândul capătă aripi nebănuite
și păsările din mine străbat cerul
prins cu frânghii nevăzute de stele orbitoare.
001.420
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Poem cu stele orbitoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14132256/poem-cu-stele-orbitoareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.