"plouă domestic" – 13029 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
CScosmin sirbulescu
M-am născut într-o zi de vară, o zi de Iulie, o zi în care a plouat deși nimeni nu credea că va ploua. De atunci, trăiesc cu impresia că viața ar trebui să fie inexplicabil de frumoasă.
5 poezii, 0 proze
EPEugen Popiți
Pesemne că m-am născut la o dată ploioasă, altfel de ce mi-ar plăcea ploaia atât? Și, probabil, s-a întâmplat pe timp de noapte, altfel de ce aș avea această atracție nedumerită față de întuneric? Dacă, la momentul respectiv, aș fi fost întrebat de vreau să mă nasc, tot ce se poate să fi refuzat măgărește. Omul e un univers. Am depășit demult vârsta adolescenței, dar încă mă mai caut... Poezia mea?! Ooo..., un fel de-a răspunde mirării, un fel de-a surâde durerii, cum, mai sus, o stea, chiar și căzând e un fel de-a spune infinitului pe nume... Și-afară plouă...!
74 poezii, 0 proze
VȚVictor Țarină
Născut la 9 mai 1960 în Cluj-Napoca Studii: Elementare și liceale: 1967-1979 Cluj Napoca; Universitare: Fac. de Geologie, Univ. Babeș- Bolyai Cluj-Napoca; Debut literar: revista Tribuna, 1986; Volume publicate: * Nisipuri cu pelerini, poezie, Ed. Litera, București, 1991 (cu o postfață de Victor Felea); * El și Cel, scenariu, Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 1994 (în colaborare cu Nicolae Dudaș) cu o postfață de Nicolae Mocanu; * Plouă aseară, poezie, Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 1996 (în volum cu Nicolae Dudaș, proză scurtă); * Aureole, poezie, Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 1997 (cu o postfață de Adrian Popescu); * Statuile disperării, poezie, Ed. Mesagerul, Cluj-Napoca, 1998; * Ultimul cuvânt, poezie, Ed. Mesagerul, Cluj-Napoca, 1999; * Veghe și somn, poezie, Ed.Napoca Star, Cluj-Napoca, 1999; * Dialog cu hârtia, poezie, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2000; * Sfârșit de coridă, poezie, Ed.Napoca Star, Cluj-Napoca, 2001; * Încercare de bust, poezie (antologie), Ed. Napoca Star, Cluj Napoca, 2002 *...
211 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
plouă domestic
de Ioan Postolache-Doljești
plouă liniștit cum plângeai tu în seara aceea același frig din interior simt ca atunci neștiind cu ce te-am supărat pe frunza salciei de afară picături se preling gâze minuscule-n roi în soare mai...
întru aprinsă rostogolirea
de Nache Mamier Angela
trupul luminii plăpând și subțire calde izvoarele-n venele moi goale picioarele mâini răbdătoare-n dusul pietroaielor grele de ploi snopii de cânepă-ntorc să se-nchege-n unda zidită mugur să dea...
Domestică
de Corina Gina Papouis
de 3 zile plouă necontenit între noi sentimente ude se-ntind de la un cap la altul pe frînghia de nervi în suflet pe calorifere abia pîlpîind nu mai e loc să înghesui nici o dezamăgire îți spun mai...
iarba păsărilor domestice
de Vasile Munteanu
de unde sunteți? din nord cu toții dar pământul e un crocodil fără coadă și cap numai de sub pielea înfiorătoare îi cresc toate patru picioarele plouă paradoxal pe uliță pantofi și poșete într-o...
Sunt prea multe poeme despre ploaie
de Dacian Constantin
Ploua cu cântec și cu cearșafuri albe - de cretă, fulgere divine - Ploua poemul neînceput, cu lacrima tatălui meu ploua. Cu iubitele tale prostite, ploua pe șoptite pe străzi; copiii noștri juliți de...
Obrazul
de Vasile Mihalache
Plouă dacă plouă și nu ninge. Adevărul este o bătaie cu palma pe umăr, Strălucirea pietrei de inel. Un gest pașnic îndeasă cuțitul în rană. Inima mea e o mască de frunză Iar sângele, o liană după...
Semnul unicornului
de Ana Dobrescu
Ploua de când intrase în pesteră. Mai întai fusese o furtună cruntă, care se repezise cu furie asupra pădurii, pe urmă, parcă cerul se îndragostise de pamânt și nu se mai sătura să-l mângâie, cu...
Toamna, postmeridian
de Gabriela Petrache
Toamna curcubee cu miros de luna, domestice fapte cu gust de capsuna, soare criogenic zambind desantat, viscol transhumantic traversând un pat, Anotimpul nostru poate sa înceapa, eu, femeia-fulger,...
dragostea se consumă ireversibil
de florin caragiu
„există în noi un întuneric care ne face să-ncordăm timpanele” (Vasile Baghiu) plouă cald până la amuțire tu ești un punct mișcător al prezentului până ce încremenește și devine așteptare reversul...
Scrisoare
de bancila george marius
Pasul tău ninge, pasul tău plouă mereu pe drumuri de rouă Pasul tău- comoară a neâmplinirii Echilibrează înțelesul cărnii Dincoace de tine, un spațiu absolut, albastru- integru Dincolo- margini de...
La Mecca, in doi
de Adria Martin
Mi-amintesc de parca ieri s-a intamplat,ploua discret, ca in ziua cand s-au deschis cerururile pentru a ne slobozi pe crestete iubirea. Intr-o zi de post am nepostit pentru a face din acea vineri...
Muntele numit Dorință
de Liliana Pintocara
De pe autostrada unde semenii mei rulează cu viteze amețitoare având ca ținte diferite scopuri domestice, ghidându-mă după intuiția și genele strămoșilor înscrise pe plăcuțele din al meu sânge, mă...
w.
de Cătălin Al DOAMNEI
am stat și am privit sub soarele roșu realitatea se descompunea încet ca și cum ar fi fost din sânge fierbinte de femeie domestică de curte plecând șambelanul își luase toate darurile în chip...
tu știai?
de joshua haza
tu știai că am ajuns la capătul stației de tramvai cu punga aceea de prune ca un caraghios oamenii credeau că tocmai vin de la divorț în ziua aceea la radio se vorbea numai despre asta cum...
singur, orbecăind prin mine...
de Gelu Bogdan Marin
... lacrima orbului, acest iris călător... ... banalul, limita nordică a eternității... ... moare secunda, se naște eternitatea... ... plouă, dispar urmele, singur iar... ... paradox, efemer aici,...
condamnați la fericire
de Cristina-Monica Moldoveanu
ascuțim cuțitul de tăiat pâinea. întindem cu lama cuțitului dulceața de afine pe felia albă de pâine. vine nor după nor deasupra noastră. aproape că miroase a ploaie ce frumos va fi când va ploua îmi...