Căutare

Cand ma uit la cer, ma gandesc ca de acolo vin; cand ma uit la pasari, ma gandesc la zborul meu de odinioara; cand calc pamantul, ma gandesc ca sunt tot ceea ce este el si voi fi atata vreme cat va fi si el. Aceasta este biografia mea!

12 poezii, 0 proze

Sebastian L. Racean Delareea

"Adieri calde razbateau intrupandu-ma in august 1988. Timpul s-a scurs continuu prin clepsidra crapaturilor degetelor mele redandu-ma complet scenei stereotipiei lumesti... M-am deghizat cu masca presupusei eternitati, colindand infaptuiri care intotdeauna rasufla cuvinte prin viscol sau sperante..." - noiembrie 2004 "Când realitățile sunt contrariante, mă duc la preparatele mele de histologie comparată și-n lumea organizării nervoase a unei păsări călătoare, departe în lumea spațiului; în creierul unui pește reflectez la adâncimea tăcerei, iar în acela al unei maimuțe îmi găsesc umor pentru moment filogenetic mai recent". (Ion T. Niculescu)

41 poezii, 0 proze

Alin Stelian Dobre

00 00 00 Dialog cu Dumnezeu: -EU sunt Inceputul si Sfarsitul. Tu cine esti sau ce esti? -Eu sunt Singur pe Lume,sunt cel fara Inceput si fara Sfarsit. -Cum poti tu, un muritor sa nu ai Sfarsit? -Pentru ca eu sunt numai Suflet.Cand Sufletul se va desparti de trup asemeanea unor pasari carora le-au fost distruse cuiburile,el va colinda prin lume nelinistit,neinteles si trist, isi va gasi o noua casa si inca una si inca una...la nesfarsit. -Tu nu ma iubesti pe Mine? -Ba da te iubesc cum l-am iubit si pe tatal meu. -Tu nu ma iubesti pentru ca nu vei aduce rod pentru mine,tu esti copacul neroditor, esti cel blestemat . -Doamne, si eu am in gradina mea multi pomi neroditori si ii ud in fiecare zi si am grija de ei ca si de cei cu rod. Cand vine primavara si ciresii si visinii neroditori infloresc si totul e un colt de rai, dar din cauza raului din lume ei se scutura iar fericirea ia locul tristetii. -Frumusetea vietii voastre este data de faptul ca moartea va poate lovi in orice clipa. Daca...

9 poezii, 0 proze

Anolia Lorei

Adevărata mea cunoaștere e SUFLETUL și nu grămada encefalică compusă din spuse de alții sau lucruri citite, învățate pederost! ...am obosit să-mi hrănesc creierul,scurgîndu-mi sufletul,dar sper că pînă la urmă cel dintîi nu-l va lăsa pe celălalt să moară și va avea grijă de mîntuirea lui. Născută în Republica Moldova, anul 1989,ziua-13 iunie. Am început să scriu pentru a-mi elibera trupul de focul gîndurilor, ce se zbat în mine și-și cer eliberarea--ca niște roiuri de "păsări negre". Nu am o pregătire "profesională".Scriu așa cum simt și ce simt. Incepind cu sf. anului 2009, poeziile mele mai sunt publicate si-n revista "Roua stelară", multumesc realizatorilor ei, căci e o punte necesară tineretului de aici,peste hazardul societații de azi. (Nu fac artă din cuvinte... transmit mesaje... recepționate din aburii naturii, încălziți de ani... veacuri.)

48 poezii, 0 proze

Nicolae Oancea

Nicolae Oancea (născut la Galați, pe 1 martie 1937) este un poet român. Cărți: * Roata, 1968 * Întoarcerea, 1970 * În așteptarea văilor, 1974 * Poeme, 1985 * Păsări apocrife, 1988 * Roata, 1997 (antologie)

3 poezii, 0 proze

Adrian Beldeanu

Adrian Beldeanu (n. 10 iunie 1935, Lugoj, d. 30 iunie 1994) a fost un poet, prozator și pictor al generației '60. Cultivă un neomodernism discret. A fost antologat de Gheorghe Grigurcu în "Poezia română după proletcultism". Opere * Vitralii cu păsări, Editura pentru Literatură, București, 1967 * Corrida, Editura Tineretului, București, 1969 * Variațiuni pentru speranță: Sonete, Editura Eminescu, București, 1970 * Canapeaua cu pisici, Editura Eminescu, București, 1971 (roman) * Să mai câștigi o zi, Editura Albatros, București, 1972 (roman; coperta de Boboia Emilia) * Ceasornicul de aer : Rondeluri și poeme, Editura Eminescu, București, 1974 (coperta de Ilie Cioartă) * Floarea de fân, Editura Eminescu, București, 1977 (desen de autor pe copertă) * Tacâmuri de argint: Sonete, Editura Albatros, București, 1983 (copertă de Gh. Marinescu) * Ceaiul de la ora cinci, Cartea Românească, București, 1983 (versuri; coperta de Vasile Olac) * A treia repriză, Editura Albatros, București, 1988...

1 poezii, 0 proze

Constantin Nisipeanu

Constantin Nisipeanu (n. 10 octombrie 1907, Craiova, d. 1999), cunoscut și sub pseudonimul de C. Olteanu, a fost un poet suprarealist român. A debutat în 1928 în Bilete de papagal. A fost redactor al revistei unu (1931-1940), director al Muzeului Peleș (1953-1957), îndrumător la Muzeul de Literatură din București (1957-1958). Cartea cu grimase, 1933 Metamorfoze, poeme, editura unu, București, 1934 (tiraj de 226 exemplare) Spre țara închisă în diamant, editura unu, București, 1937 (tiraj de 199 exemplare) Femeia de aer. Un poem și două desene, București, 1943 Moș Ioniță Făt-Frumos, București, 1956 Cartea cu oglinzi, Editura tineretului, București, 1962 Să ne iubim visele, București, 1967 Stăpâna viselor, Editura pentru literatură, București, 1968 (cu prefață de Miron Radu Paraschivescu și portret de Jules Perahim) Păstorul de umbre, Cartea Românească, București, 1971 (copertă de Langada Zoe) O lăută de frunze, Cartea Românească, București, 1977 Păsări de fum, Cartea Românească,...

23 poezii, 0 proze

Petru Anghel

Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...

1 poezii, 0 proze

păsări roșii

de holobaca gheorghe

pe lângă drum pune-ți stâlpi pune-ți semne toiag din lemn de migdal depărtării întoarce-ți calea din zarea-ndoielii aed cu vers par din vremi epicene cătușe și juguri sfarmă călării pe străzi se...

cerc fără-nceput

de holobaca gheorghe

din capăt de cerc fără-nceput curg ploi pe câmp cu păsări roșii de pulbere împodobită floarea cu fulgere stafii de răspuns răsucește-n oboi iubirile de iarbă congenere consună cu spaima apei din sloi...

#

de Daniela Davidoff

termenele de valabilitate ale medicamentelor au expirat un semn că acum ești singură alături de ceilalți oameni singuri am înghițit ultima pastila contraceptivă în timp ce lumea era liniștită și...

în sfârșit

de Ela Solan

simt cum încet mă trezesc deși apele tot mai țin deasupra cântecul orașului nenăscut am fost acolo cândva am ținut toți copiii de mână am trecut prin toate casele unde bătrânii așezau la masă o...

Păreri

de Simion Cozmescu

am atâtea păreri de viață câți îngeri au căzut din raiul lui Dumnezeu flori mi-au crescut prin palme țintuindu-mă de trupul pământului și mi-am trimis ochii spre cer cu ele să privească bătând din...

Noaptea

de Lill Vox

Ieri admiram noaptea... Două ore lungi Îi erau picioarele, Și o secundă scurtă Îi era fusta. ...cât de mult voiam să-i feresc secunda și să-i pipăi orele. Ieri admiram noaptea... Doi munți puțin...

Cain

de Nichita Danilov

Ninge sau poate plouă peste un cîmp de cadavre. Ninsoarea e neagră și umedă, ploaia e neagră și rece. Prin ninsoare sau poate prin ploaie trece un om foarte slab cu o pelerină roșie. Omul e înalt și...

PoezieClasic

Naufragiu

de Simion Cozmescu

plutești undeva atârnă o cărare printre valuri strânsă întortocheată un zbor discret purtat pe vârfurile aripilor umbrește crestele răvășite vei dori să grăbești totul oasele ți se vor umple de apă...

zâmbet încrustat

de Ursu Marian Florentin

cum ar fi să mă ascund ca un miez de copac să arăt lumii scoarța pe dinafară pe dinăuntru să fiu lemn alb să pot fi doar eu la sfârșit într-un cuib de lună la rădăcina mărului să mai pot auzi doar...