Căutare

daria darid e făcută de la 0. a cioplit adânc în ochi, până ce s-a subțiat moartea . dd este pseudonim.

180 poezii, 0 proze

Clément Pansaers

Clément Pansaers (1 mai 1885, Neerwinden - 31 octombrie 1922, Bruxelles) a fost principalul reprezentant al dadaismului în Belgia. A început să scrie poezii în 1916 după ce a abandonat cariera sa de egiptologist. Împreună cu câțiva avangardiști din Bruxelles, a fondat revista Résurrection, ce a publicat texte timpurii de Carl Einstein, Pierre Jean Jouve, Franz Werfel ș.a. Prima sa carte cu adevărat "dadaistă" este "Pan-Pan au Cul du Nu Nègre", publicat în 1920. Împreună cu cartea "Bar Nicanor" (1921), a fost citit și apreciat de scriitori precum James Joyce, Ezra Pound, Theo Van Doesburg, Francis Picabia sau André Breton. Pansaers s-a mutat la Paris în 1921, unde s-a implicat în mișcarea dada până ce a murit timpuriu din cauza bolii lui Hodgkin. Opere * Le Pan-Pan au Cul du Nu Nègre (Bruxelles: Editions Alde, 1920) * Bar Nicanor (Bruxelles: Editions AIO, 1921) * L'apologie de la paresse (Antwerp: Ca Ira!, 1922) * Bar Nicanor et autres textes dada, ediție editată de Marc...

0 poezii, 0 proze

ioana vaduva

Mi-am luat dreptul la cuvintele mele, m-am născut cu ele pe inventar așa cum te naști cu tot stratul de celulită de care urmează să te bucuri o viață, cu tot norul de neuroni pe care urmează să-i ucizi într-o viată, cu toți anii și toate secundele în care urmează să te așezi vreme de o viată. Mi-am luat dreptul la cuvintele care sunt ale mele. Le-am dat liber și nu s-au dus, și-au cusut cămașa de forță direct pe piele și acum, și doar acum vreau rochia mea de seară cu umeri dezbracati și n-aș putea… Doar sa gasesc firul dus și să destram silabele până ce aerul dintre ele rămâne surd și să arunc în spate ghemul cum arunca voinicul pieptenele în poveste. Și-n spatele meu să nu se fac zid, nici pădure, să se starnească doar o furtună de răvașe trecătoare. Cuvântul spus cu adevărat e ca o zi de naștere cu tort și îmbrățișări.

6 poezii, 0 proze

Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885, comuna Târlișua, județul Bistrița-Năsăud – d. 1 septembrie 1944, Valea Mare, județul Argeș) a fost un romancier, dramaturg și academician român. Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 în satul Târlișua (din fostul comitat Solnoc Dăbâca - azi județul Bistrița-Năsăud), fiind primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi (născută Diuganu). Din păcate, nu toți frații sau surorile sale au supraviețuit până la majorat. În tinerețe, mama sa (1865/1945) era pasionată de teatru, fiind considerată "primă diletantă" pe scena Becleanului de baștină. Ambii părinți constituie modelele familiei Herdelea care apare în Ion, Răscoala, Gorila, etc. În anul 1889 familia Rebreanu s-a mutat în comuna Maieru, pe valea Someșului. Potrivit afirmației scriitorului: În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele. Până ce, când să împlinesc zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu. În scrierile sale de...

6 poezii, 0 proze

Virgil Carianopol

Virgil Carianopol (n. 29 martie 1908, Caracal - d. 6 aprilie 1984) a fost un poet român. Versuri avangardiste (Un ocean, o frunte in exil), lirica neoclasica, traditionalista (Flori de spini, Elegii si elegii) si care exalta sentimentul national ( Stergar Romanesc); memorialistica ( Scriitori care au devenit amintiri). Oltean de fel, strănepot, după mamă, al lui Iancu Jianu, născut la Caracal, în 29 Martie 1908, învață carte la "Liceul Ionită Assan" din urbea-i natală, până ce absolvă clasa III-a, când lasă baltă si învătătură și tot, și pleacă în lume, cu toate ca deabia împlinise patrusprezece ani. După ce trece timp de doi ani printr'o sumedenie de peripeții, este prins, când voia să treacă granita ceho-slovacă, întorcându-se acasă, pe scurtă vreme și ajungând după câțiva ani de pribegie, elev al Școalei de artificieri dela Arsenalul Armatei. Dragostea de libertate si de cultură îl subjugă, începându-si activitatea de scriitor cu deplin succes, dela întâii pasi, ieșind la iveală...

26 poezii, 0 proze

Vasile Til Blidaru

Topograful epigramist Vasile Til Blidaru, născut la 1 ianuarie 1949, a îmbrățișat din fragedă tinerețe catrenul epigramatic, debutând în ziarul local Viața Buzăului. Ca membru al U.E.R. s-a dedat la acte de umor în "Lumea Epigramei" (volum antologic publicat de U.E.R.) și în diverse reviste: Spinul, Papagalul, Post-scriptum, etc. iar în anul 1997, în urma unei lovituri de stat... pe gânduri, a devenit președintele Atelierului "Amprenta", cel dintâi cenaclu al epigramiștilor buzoieni. A rămas și va rămâne, până ce "moartea îi va despărți", fidel Zânei Ironiilor, promisiunea fiind pecetluită de următorul catren: Timpul epigramei Când sunt cuprins de nostalgie Și văd în jur atâtea drame Încep să scriu o poezie Și-mi ies mai multe epigrame.

2 poezii, 0 proze

moisoaie razvan

Acum am inceput sa vad demoni in ceata Sa ii aud cum imi soptesc : "Renunta la viata!" Dar niciodata nu o sa renut la ea, Voi continua sa lupt pana voi ceda. O sa continui sa traiesc Si o sa dobor demonii ce stau si ma pandesc Precum o cioara Din intunericul infinit si satanic numit. Ceata am vazut si penele unui inger doborat Caci am fost printre putinii ingeri Ce pe diavol l-au infruntat. Mi s-a parut ciudat la inceput... Dar apoi am inteles.... Scrisul "Deschis NON-STOP" de pe poarta de la intrarea in iad... Era pentru sufletele invinse si ispitite de pacat, Care odata ajunse acolo sunt precum Frunzele ce cad pe pamantul inegrit Blestemate sa moara putrezite.... Rar mai apare o raza de speranta Care pare sa puna capat Demonilor ce ma pandeau etern Si care in suflet imi provocau un freamat Dar nu sunt indeajuns de puternic Sa ii infrunt de unul singur. Stand in intuneric neajutorat aAsteptandu-mi sufletul ce mi-a cazut in pacat Sperand ca imi va da puterea Si sa-mi implinesc menirea...

1 poezii, 0 proze

vorniceanu ionut

Despre mine nu pot sa spun decat ca sunt un om normal cu ceva special...Acel ceva care se intalneste la multi,acel ceva care iti da putere sa transformi pana si cea mai amara lacrima intr-un sentiment pus pe hartie.. Acel ceva care iti da lumina in suflet si putere sa mergi mai departe.. Cred ca in final tot ce conteaza e sa lasi o urma.. O las si eu cum pot.

38 poezii, 0 proze

Lucian Moisa

M'am nascut in 1985, pasiunea pentru poezie o am inca din frageda copilarie numai ca pana acum ceva timp nu mi'a trecut niciodata prin cap sa scriu versuri..

1 poezii, 0 proze

ana andone

Am vazut lumina zilei intr-o frumoasa zi de toamna,intr-o familie modesta de la margine de Bucuresti.Copilaria mi-am petrecut-o la bunicii din partea mamei,intr-un sat prosper de pe malul Mostistei.Acolo am invatat sa fiu atenta la tot ce ne inconjoara,de la firul ierbii pana la cerul instelat si sa prefac totul in senzatii,dezvoltand o anumita sensibilitate si o inclinatie catre vis si poezie.In gimnaziu obisnuiam sa scriu intr-un caietel "scrisori pentru fluturi si pietre",obicei pe care il am si acum atunci cand inima se revarsa. Drumul in viata mi l-am hotarat de cand eram foarte mica si obisnuiam sa ma joc " de-a scoala".Asa ca mai tarziu nu a fost deloc intamplator faptul ca am urmat cursurile Liceului Pedagogic din Bucuresti si apoi ale Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti.Se implinesc 20 de ani de cand scoala imi e si casa si rai si iad in acelasi timp. Imi doresc ca lumea sa fie mai buna,mai luminoasa si mai plina de iubire si poezia e o cale...

144 poezii, 0 proze

până ce

de Valeriu D.G. Barbu

cum te-ai ascunde de aerul de lumina de gândul nebun strecori pașii pe lângă un zid anonim fără să privești în urmă și mai ales în urme știi că iminent va apărea o cotitură poate fi în sus, în jos...

Până ce iernile vin

de Sorina Hăloiu

E greu drumul pe poteci bătătorite, o rază nu; luciul pe mare greu, cerul e altfel; în cercul ei căzând picătura e grea, curgerea nu; crucea pe margini de drum grea, grea, lemnul din ea nu; nașterea...

Atelier

Până ce dezamăgirea ne va despărți

de Sorin Stoica

Dormitorul era mereu același la trezire: invizibil, ascuns de întunericul orei patru, nederanjat de alarma vulgară a telefonului. M.C.D. se trezea de la sine, ca o ființă vie ce era, din inerția unei...

ProzăAtelier

Răscrucea unirii până ce viața va despărți

de Daniel Aurelian Rădulescu

E ca un contrazis legatu-n mariaj Între nestinsul gust de libertate Și același pat, ofrandă de carnaj... De mână și, cu mâinile la spate. E dor nesățios de-a mai cunoaște Mereu ce-i nou și jurământ...

Tu, cea cu picioarele până-n gât

de Silviu Somesanu

Înalte și subțiri îți erau picioarele, de se ridicau până la gât și parcă în peniță desenate aveau pulpele și coapsele-n palme. Nurii îmi stăteau în ochi răbdători puțin ascunși și rotunzi ca marile...

unu doi trei și tot așa până la z

de ștefan ciobanu

aștept până ce casa va înflori de ce nu chiar va face fructe în mansardă iar vântul se va face cosmos oamenii vor alerga în jurul nostru înebuniți precum un secundar colibri pentru că gesturile tale...

Cercuri 1✅

de Djamal Mahmoud

mai sunt câteva clipe până ce se închide acest cerc obscur imediat se va roti compasul trasând lin un nou cerc mai verde și mai luminos în care îți vei așeza strigătul ridică-ți pleoapele numaidecât...

Pana visătoare

de Sorina Hăloiu

Pe vremuri, cu o pană Ce-avea albă culoare, Scriam, sorbind din cană, Despre iubiri stelare. Apoi, penița fină, La toc, fixată bine, Scria despre lumină Și nopțile senine. Stiloul cu cerneală, Cu-a...

Celelalte Cuvinte

de Andone Gabriel

Cântă-te bătrâne, până centenarul Se va așterne falnic peste părul tău, Astăzi este ziua când pui la tezaur O alta oglindă de la Dumnezeu. Cântă-ne stăpâne, lasă-n urmă timpul Cu trepte și prăpăstii,...

Tot ce am pierdut

de Ciu Radu

Am pierdut versul cel iubeam Varful de ram Ce l-am indragit Intr-un asfintit Am fierdut si pana Ce-mi facu coroana Am pierdut versul Gandul, universul