"orice mare în mic devine asemănare" – 20138 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
OIOana Izbașa
Născută în preasfânta dată (nu luată!) de 30 noiembrie 1989, "într-un mic orășel din provincie". Concepută cu aproximativ 7 luni înainte. Citată în mare parte doar de ea însăși. Fugită de multe ori de-acasă și, dusă de-acasă în general. Tânăra și ambițioasa Izbașa a trecut cu bine peste dificila probă a grădiniței, chiar de două ori, într-un fel (după negocieri acerbe), apoi, din motive extraordinare a trecut de două ori și prin clasa întâi, dar, datorită circumstanțelor oarecum atenuante nu se poate spune că a repetat-o! Clasele II-IV au trecut repede și frumos. Pe parcursul lor a descoperit și învățat că ea iubește să facă aproape orice. I-au răsărit în fragedul suflet pasiunile pentru scris și matematică. Cu pasiunea pentru artă (în general, sau desen și muzică, în special) și iubirea pentru animale s-a născut. În clasa a IV-a (s-)a bătut pentru prima și ultima dată în viața ei. Altercația a avut loc pentru/din cauza/datorită ultimului castravete murat. De-abia în clasa a V-a a...
136 poezii, 0 proze
LLUAN-YEGDUYLLE
om mic cu suflet mare,ce intrevede in orice este frumos, o asemanare cu realitatea, cu viata si cu tot ce este placut sub soare!!!
2 poezii, 0 proze
NSNichita Stănescu
Nichita Stănescu, numele la naștere Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din București) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Ca orice mare scriitor, însă, Nichita Stănescu nu se aseamănă decât cu el însuși, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici și poetici. A fost laureat al Premiului Herder și nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980). În perioada 1944 -...
913 poezii, 0 proze
VTVera Tcaci
Nascuta in anul 1996 intr-un orasel din preajma Chisinaului, si anume Hincesti, am frecventat ciclul primar si cel gimnazial in cel mai bun liceu din localitate LT”Mihail Sadoveanu”. Nu depun efort prea mare pentru a studia, insa mai mereu obtin o diploma la sfarsit de an. Acum sunt la liceu, clasa a 10a ”C” francofona, profil realist. Studiez limba franceza din clasa intii si voi fi nevoita sa sustin BAC-ul in franceza. Pe langa franceza, ca limba a 2a invat limba engleza, si ca in orice scoala din Moldova am studiat si limba rusa. Unele obiecte realiste le desfasuram in limba franceza . Darul de a scrie poezii nu l-am descoperit, a iesit el cu timpul la iveala, si am un record personal: o strofa in 54 secunde. Locuiesc cu parintii, am o sora mai mare ca mine cu 8 ani.
1 poezii, 0 proze
BABogdan Leonescu - Amaretto
înainte de orice, trebuie să îți mărturisesc că bogdan leonescu este un pseudonim. din motive pe care aș prefera, firește, să nu le divulg, ar fi minunat ca numele meu adevărat să nu îți influențeze opinia asupra textelor mele. îți pot spune despre mine că am 29 ani, am terminat o facultate de stat, la bucurești, în 2007 și un masterat la o universitate străină; iar dacă ai crescut în cartierul meu, asta e mare lucru. mă mișc destul de mult prin țară, iubesc literatura nordică și cea americană dar descopăr, de la an la an, că nu voi avea timp, în cele cîteva decenii ce mi-au rămas aici, să citesc nici a zecea parte din cît mi-aș dori. îmi place să spun despre mine că trăiesc din poezie, fiindcă lucrez în departamentul de relații publice al unei companii și nu ratez vreo ocazie de a estetiza interacțiunile cu toate tipurile de public ale organizației ăsteia, care mă plătește suficient cît să tac mîlc cînd șeful nu are dreptate dar ține musai să aibă. urăsc compromisul ăsta de mor și aș...
4 poezii, 0 proze
MMMihaela Micu
In locul biografiei unei persoane, as vrea sa arat caracterul animalului meu de companie. Ghemotoc Să mă prezint... Ghemotoc, îmi pare bine de cunoștiință. Presupun că vă sună cunoscut numele de „Real” ? Deci trec peste orice descriere. Ceea ce nu știți voi este că, până nu demult, acolo a fost casa mea, o mare înghesuială unde am trăit cu frații și surorile mele, sau cel puțin asta îmi place să cred. În fine... lume multă, mâncare puțină, libertate redusă, iar despre dreptul la exprimarea propriei opinii nici nu mai încape vorbă. Toate astea până când i s-a năzărit unei fete să facă o vizită la căminul numărul 10, destinația Craiova, cartier Lăpuș, și văzând niște tizi de- ai mei, i-a venit straucita idee, ei și bunei sale colege de cameră, și prietenă...(spiritul_liber), să mă adopte pe mine. Nu vă spun cum, lăsându-vă pe voi să ghiciți. Așa am devenit „ șoricelul de bibliotecă ” , știu, nici eu nu cred asta, dar voi... Agitat la început, speriat de necunoscut, dar cu o...
2 poezii, 0 proze
PCPanait Cerna
s-a născut la 25 septembrie 1881 în localitatea Cerna, cu numele Stanciof(de origine bulgară). Opera sa literară este restrânsă: Poezii – 1910 , teza de doctorat "Poezia de gândire" și studiile despre Eminescu și Faust. Cerna ieșise în lume, cu versurile lui entuziaste și oneste, într-o vreme de mare fierbere culturală, când oameni și grupuri literare se băteau cu o aprindere în care se reînnoiau timpii celui dintâi și celui mai simplu naționalism literar român. Trebuiau glorii literare noi și mari, cu orice preț. Atunci manifestări de talente cât de puțin convenabile erau înălțate hiperbolic la rang de fenomene epocale; critici și școli se certau de la descoperirea lor, sau își făceau din ele arme pentru vajnicele lor emulații onorabile dar pătimașe. S-ar părea că, o clipă, însuși minunat cumpănitul Maiorescu a greșit la fel, deși nu în aceeași măsură ca ceilalți, în privința lui Cerna. Peste puțin, agerul și recele om a trebuit să se regăsească pe sine, și atunci, neapărat, de la el...
16 poezii, 0 proze
Ppacurarmiklós
Dualitatea este cel mai potrivit cuvant pentru a ma descrie:m-am nascut in Brasov,Romania si traiesc in Koszeg,Ungaria;tatal roman si mama unguroaica;anii de studii i-am petrecut la Colegiul National Economic "ANDREI BARSEANU" din Brasov iar anii de munca i-am indurat in Ungaria,Austria si Danemarca.Anii de Viata sunt cam peticiti ca ai oricaror romani din Diaspora,caci in strainatate viata nu e mai usoara ca in Tara, e la fel(!),doar ca noi,cei din strainatate,(constient sau inconstient) suntem adevaratii diplomati ai poporului roman.Tot ceea ce gandim spunem si facem este judecat,din pacate,in ceea mai mare parte prin prisma nationalitatii.Diaspora trebuie sa promoveze virtutiile si frumusetile pe care ni le-a daruit acea bucatica de natura pe care noi o numim Romania.Romania nu este teritoriul si locuitorii,ci ansamblul legaturilor (de orice natura!) pe care le detine,iar bunastarea Romaniei este in directa legatura cu bunastarea locuitorilor ei si depinde exclusiv de longevitatea...
2 poezii, 0 proze
Vachel Lindsay
Nicholas Vachel Lindsay - poet, idealist, trubadur - este numit uneori \'cel de-al doilea fiu faimos al orasului Springfield\'. Ca orice tanar din centrul Illinoisului, a fost crescut in spiritul virtutilor propagate de catre Abraham Lincoln, cel mai faimos rezident al orasului sau natal. Si, la fel ca acesta, s-a aratat fascinat de oamenii simpli, pe care de multe ori i-a surprins in lirica sa. A urmat Colegiul Hiram, in Ohio, timp de trei ani, inainte de a studia arta in Chicago si New York. In final s-a orientat spre poezie, un domeniu in care a cunoscut cel mai mare succes. Prima recunoastere a unui text al sau s-a produs in 1923, cand revista \"Poezie\" i-a publicat poemul \"Generalul William Booth intra in Rai\", despre intemeietorul Armatei Salvarii. Armonia interrasiala a fost o preocupare a lui Lindsay, poemul \"Congo\" (in care se refera la viata negrilor) fiind unul dintre cele mai faimoase ale sale. Si-a petrecut mare parte din viata calatorind prin Statele Unite,...
3 poezii, 0 proze
IBIon Buzdugan
Ion Buzdugan (pe numele adevărat Ivan Alexandrovici, 9 martie 1887, Brânzenii Vechi, Bălți – 27 ianuarie 1967, București) a fost un poet important al Basarabiei și un mare patriot. Dacă obținerea independenței acestei provincii (24 ianuarie 1918) poate fi socotită operă de obște, unirea ei cu Patria Mamă nu s-a putut face fără intervenția puternicei personalități a lui Ion Buzdugan. A fost singurul dintre luptătorii basarabeni de primă linie care s-a opus asocierii, în orice mod ar fi fost ea formulată, cu Rusia. Secretar al Sfatului Țării, a redactat Actul Unirii. A proclamat Unirea la 27 martie 1918, cu mâna dreaptă pe Biblia lui Șerban Cantacuzino, pentru a dovedi, în modalitatea sacră a jurământului, latinitatea limbii pe care o vorbeau deopotrivă românii din stânga și din dreapta Prutului. A studiat agronomia la Gorki, literele și dreptul la Universitatea liberă din Moscova și a absolvit seminarul pedagogic de la Camenița. Licențiat în drept al Universității din Iași și doctor în...
1 poezii, 0 proze
orice mare în mic devine asemănare
de Iakab Cornelia Claudia
. când ne lipim urechea de lume sfera cu discuri a foc sclipind pe margini cu imagini plutitoare între ape și pământ auzim cântul duhurilor eu tu acolo ne frământă viața ne respiră aici ne lipim...
Arborele genealogic
de Cristian Popescu
Ca și cum toate manechinele din vitrine s-ar face după chipul și asemănarea mea: eu copil, eu bărbat, eu femeie. Ca să devin cel mai mare creator. Ca și cum toți vecinii mei ar vedea, când s-ar privi...
Protocronism (I)
de Petre Anghel
Lupta literară dintre sincronism și protocronism, din deceniul opt al secolului XX, seamănă cu lupta dintre David și Goliat. Ea se declanșează în 1974, când Edgar Papu va publica în revista “Secolul...
Jurnal- (salonul 9)
de Burlacu Ioan
Priveam prin geamurile boierești ale salonului, ridicînd uneori ochii din cartea pe care o citeam fără să țin cont de ordinea paginilor sau de faptul că deja le citisem. Nici timpul nu mai avea...
Eden (3)
de Zoicas Cristian
Drumul urcă lin. Cu fiecare secundă lăsăm tot mai în urmă deșertul și începem urcușul. Urmează serpentinele. Urmează marele moment pe care i l-am pregătit lui Suzi. Marea trădare, marea deziluzie și...
Literatura pentru copii nu este cenușăreasa literaturii!
de Vali Slavu
„Astăzi, copiii nu mai citesc!” Este remarca pe care o auzim, adeseori, făcută de părinți sau de cadre didactice. Obișnuim să comparăm perioada copilăriei noastre - când era o plăcere să împrumuți o...
Maxime și cugetări
de Emil Cioran
Omul o ia din nou de la început în fiecare zi, în ciuda a tot ce știe, împotriva a tot ce știe. Ceea ce venerăm în zeii noștri sunt - IDEALIZATE - înfrângerile noastre. Cât e de ușor să te crezi zeu...
Aniversarea
de Amelia Mociulschi
Un apartament standard construit în perioada comunistă. Un mic apartament de trei camere cocoțat la etajul 10 al unui bloc cu 10 etaje. Cerul deasupra. Același cer al tuturor, indiferent unde s-ar...
Omul circumscris timpului și cuvântului
de razvan rachieriu
Omul este definit de o sumă de stări contradictorii, când atinge cerul printr-o stare de beatitudine, când se zbate neputincios în tină prin stări depresive.Cei care cred că pot să zboare, se vor...
Bucuria de a respira
de Ana Urma
„Linişte, e linişte... ca şi cum m-ar gândi un arbore” de Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Parte din ceea ce suntem datorăm lecturilor care ne transformă și pun în legătură cu...