"oamenii pleacă la casele lor" – 20226 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
Clubul Poeților Dispăruți
Interviuri virtuale cu scriitori și oameni de cultură. Răspunsurile nu sunt imaginate, ci sunt rezultate din prelucrări realizate cu ajutorul inteligenței articiale asupra operelor acestora și asupra informațiilor cunoscute despre ei.
de Radu Herinean
TAThomas Aquinas
Nascut la Roccasecca, în apropiere de oraselul Aquino, într-o familie înstarita A fost încredintat spre educare calugarilor de la manastirea Monte Cassino 1239 pleaca la Neapole la universitate; dupa care hotarsate sa se calugareasca, intrînd în Ordinul calugarilor dominicani (reunea în sec.XIII “sofistii” medievali) – întelepti pelegrini care încercau sa lumineze oamenii Pleaca la Paris devenind discipol al lui Albert Magnus ( scolastic renumit, admirator al lui Aristotel) 1256 - obtine titlul de doctor în teologie si ramâne profesor la Universitate A calatorit mult, contribuind la raspândirea stiintei S-a angajat în dispute cu avveroistii ( si ei adepti ai lui Aristotel) si cu franciscanii (adepti ai Sf. Augustin) Opera sa însumeaza cca 18 – 19 mii de pagini, în care a sistematizat si sintetizat armonios dogmele bisericii cu Aristotel si Augustin ( un sistem care a rezustat pâna azi ca un model al filosofiei catolice); A scris trei categorii de lucrari: comentarii; “Summae” si...
1 poezii, 0 proze
HMHarry Martinson
Poet, prozator și memorialist, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1974. Născut în 1904 la Jamshog, Suedia. Rămâne de mic orfan și e preluat de diferite instituții de ocrotire a copilului. La 16 ani plecă pe mare și timp de șase ani lucrează ca marinar sau ca muncitor în mai multe țări. Aceste călătorii îi vor servi ca sursă de inspirație. Ultimul său roman, "Vagen till klockrike" este dedicat în întregime relațiilor dintre oamenii "așezați" și cei rătăcitori, așa cum i-a cunoscut el însuși. Moare în 1978. Harry Martinson (n.6 mai 1904, Jämshög, Suedia – d. 11 februarie 1978, Stockholm) este un scriitor suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1974
2 poezii, 0 proze
PSPetre Solomon
Petre Solomon (n. 15 februarie 1923, București - m. 28 octombrie 1991) a fost un scriitor și un traducător evreu din România. Urmează Liceul Comercial „Cultura”, apoi cursurile Colegiului pentru evrei „Onescu”, până în aprilie 1944, când pleacă în Palestina, de unde revine în august 1946. În continuarea studiilor de limbă și literatură engleză, începute în cadrul cursurilor organizate de „University of Cambridge” la Haifa, își ia licența la Facultatea de Litere a Universității din București. Lucrează un timp în redacția Editurii „Cartea Rusă” și apoi la Agerpress, de unde este scos în 1952, după excluderea din partid, din pricina interludiului palestinian. A debutat în toamna lui 1944 cu versuri în revista „Orizont”, publicând de-a lungul anilor mai multe volume de poezii: Lumina zilei (1954), Drum spre oameni (1956), Relief (1965), Între foc și cenușă (1968), Umbra necesară (1971), Exerciții de candoare (1974), Culoarea anotimpurilor (1977), Timpul neprobabil (1985), Hotarul de...
2 poezii, 0 proze
Alexandru Ciobanu
Părinții, Ion și Ecaterina, oameni obișnuiți; s-au întâlnit și s-au plăcut. După un scurt circuit de câțiva ani, fiecare a mers pe drumul lui. Din flamă, M-am născut eu, la 27 ianuarie 1947 în București. Am avut o copilărie minunată, la bunici. Minunată copilărie am avut, undeva într-un ținut neiubit de nimeni, fiindcă era prea departe de toți. Un ținut pe care toate administrațiile l-au ignorat fiindcă le era peste mână. A fost pe rând când de Vlașca, când de Teleorman, când de Videle, când de Alexandria, cand de Giurgiu, dar nu s-a lipit nicăieri și a rămas pe loc. De oriunde ar fi venit banii bugetari până acolo se terminau. Acolo nu era asfalt, nu era canalizare, nu era electricitate; apa și-o scotea fiecare de lângă casă, ca să-i ajute circuitul în natură. De acolo lumea pleca, dar eu veneam. Acolo nimeni nu se întoarcea fiindcă peste tot era mai bine. Era un fel de never land, dar era nevărlendul meu, pe care îl iubesc și acum. Un nevărlend la 65 de kilometri de București. Acolo...
66 poezii, 0 proze
CBclaudiu banu
Oamenii trebuie să găsească ceva de făcut în timp ce așteaptă să moară.Așa că am sunat-o în cele din urmă și pe pe Cassie, dar mi-a răspuns un bărbat. Adio, Cassie.
17 poezii, 0 proze
MRmaia rizescu
Oamenii nu stiu sa renunte la suferinta. De teama necunoscutului prefera suferinta, care le este deja familiara. Thich Nhat Hanh Id: maiarizescu@yahoo.com
6 poezii, 0 proze
Bituna Ana-Maria
"Oamenii slabi cred in noroc, cei puternici cred in cauza si efect."
8 poezii, 0 proze
Farkas Aleodor Catalin
Iubesc oamenii sinceri,seriosi si care stiu sa aprecieze tot binele din lume.
1 poezii, 0 proze
Victor Hernea
Nu admir oamenii care scriu poezii.
1 poezii, 0 proze
GRgoanta radu
LUCREZ CU OAMENII SI CU SUFLETELE LOR AM INVATAT SAT UNDEVA DINCOLO DE LUMEA NOASATRA,DEPARTE DE NOI IAR ACUM DORESC SA DAU SI CELORLALTI O PARTE DI CEEA CE STIU
1 poezii, 0 proze
oamenii pleacă la casele lor
de Dacian Constantin
duminica târziu tata mă duce pe umeri mama este frumoasă cizmele ei înalte troncănesc piatra cubică tata are obrazul roșu și miroase a țigări văd ceața mâncând din case și niște câini părăsiți în...
Ce a mai ramas
de Laura Done
Ce a mai ramas Dupa ce toti oamenii pleaca la casele lor? Un betiv ce\'si canta fericirea Pe sub felinare imbacsite de zburatoare. Toti ametiti si fericiti De lumina ce le\'o ofera becul. Facem...
Hyōri Ittai
de Gabriel Nicolae Mihăilă
aseară am adormit pe partea cu oameni lipsă pe partea fără puls și capitole întregi de tristeți adnotate celei dintâi îi lăsasem trupul meu negru trupul meu negru ca un bec ars în abatorul lui...
Tot mai des visez pământul
de Ion Gheorghe
Tot mai des visez pământul cu nefericirile lui; trag plasele fire și rădăcini de ierburi oceanice de parcă apa a luat carele cu otavă cosită. În iulie-am fugit din Copenhaga spre satele lor, am rămas...
Odă cuielor
de Alexandru Ciobanu
(276) Un decoct de înțelepciune păstrat în folclor ne recomandă sec panaceul universal: Cui pe cui se scoate. Dacă vrei să bruiezi o stație de emisie radio nu provoci o ploaie artificială care să...
rosa's deep field
de Daniela Bîrzu
E puțin mai liniște decât înainte Pe strada Rosei A răsărit o lună mai mică decât un gândac iar vis-a-vis la spălatorie a venit O mașină Care așteaptă să fie spălată deși e atît de ciudat Să vezi că...
Iarna asta nu moare nici un poet !
de Adrian Conerth
iarna asta nu moare nici un poet gerul nu-ncape-n cuvintele lui zăpada nu-l ninge, mănâncă gutui și timpul oprește-n pahar la bufet. în ajun iși va rupe o creangă de brad beteag își va face din...
Acesta este prezentul care ne omoară
de RAPCEA ROMULUS
Până nu demult parcă nu conștientizam nici eu care este adevărul, vedeam totul pe o rază vizuală cât mai scurtă. Aveam totul desfășurat în fața mea așa cum este, dar parcă nu percepeam adevărul și...
Spre necunoscut. Capitolul X
de nicolae tomescu
În toamnă au început să sosească oameni din marea bătaie. Primul a fost Ionul Vuțâ. A fost văzut intrând în sat de câțiva copii care păzeau vacile pe marginea drumului. Aceștia se uitau curioși la...