Căutare

Conceput pe prispa casei părintești într-o noapte de vară cu lună plină am fost predestinat să fiu “vâslaș pe submarin” ori “lunaticul de pe Terra”. Barza m-a scăpat în ograda unor oameni sărmani care, de atâta trudă, rămăseseră numai suflet. Am fost un copil minune. Pe la șapte ani știam etnologia neamului meu și învățasem războiul din Rusia sub sticla afumată a lămpii, din a cărei palidă lumină tata făcea amfiteatru și teatru de operații militare. Deși, la școală, eram mereu premiant “moșul” venea rar de sărbători. Nu mă vedea! Pentru că ai mei făceau mereu economie la gaz. Ori coșul casei era prea mic. Pe la unsprezece ani încă mă mai țineam de coada vacii și umblam cu sloiurile pe Dâmbovița. Apoi am plecat în cătănie la un liceu militar. Și cătană am rămas. În serviciul lui Ares, Psyhe și episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de școală înaltă, sfetnic de taină, sol și iarăși paznic… de cărți. Am rostit solemn: ”Vă ordon faceți ca mine!” și “Servesc patria!” Am mâzgălit...

1000 poezii, 0 proze

Dorotea-Laura Ianc

M-am nascut la 17 noiembrie 1986, la Oradea. Am absolvit ciclul primar intre anii 1994-1998, la Scoala cu clasele I-VIII 'Andrei Muresanu', din localitate. Prima mea'creatie'am scris-o in clasa a treia(era un fel de basm-'Fat-Frumos cu ochiul de panseluta', de 4!!!capitole, fara nici o linie de dialog...) Gimnaziul l-am absolvit la Colegiul National'Mihai Eminescu', la o clasa cu predare intensiva engleza si am ramas tot aici la liceu, alegand profilul de bilingv-engleza. Am inceput sa scriu mai mult de pe la inceputul clasei a9-a, cand ma indragostisem iremediabil(cel putin, asa credeam eu pe atunci...) de un coleg de clasa. Nu imi pot defini stilul, nu prea am un model dupa care sa ma inspir, si un fapt pe care mi-l reprosez extrem de mult e ca nu citesc suficient. M-as bucura daca asa-zisele mele opere ar fi considerate postmoderne, cu toate ca simt ca multe ar mai trebui cizelate, in timp ce altele sunt poate prea cuminti si seci ca sa apartina curentului. Abia astept sa pot citi...

44 poezii, 0 proze

Vittoria Colonna

1490-1547 Descendentă a nobilei și puternicei familii Colonna, marchiză de Pescara, Vittoria Colonna este una din femeile cele mai culte și mai sensibile ale Renașterii italiene. Rămasă văduvă, și-a căutat alinarea în religie și în viața monahală, întreținând însă vii contacte cu cercurile intelectuale și religioase sensibile la reforma protestantă. A fost admirată și frecventată de personalități de primă mărime ale culturii vremii. Faima ei se datorează atât lui Michelangelo, care a nutrit pentru ea o prietenie superioară și o adâncă iubire spiritualizată și i-a închinat poezii ce sunt adevărate capodopere, cât și bogatei "Corespondențe" cu personalități ale vremii și mai ales volumului ei de "Rime". Publicate postum, acestea cântă iubirea pentru soțul mort pe câmpul de luptă și neliniștita sa înflăcărare religioasă.

1 poezii, 0 proze

Grigore Alexandrescu

Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810 Târgoviște- d.25 noiembrie 1885 București) a fost un poet și fabulist român. S-a născut la Târgoviște, în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic e deștept, cu o memorie extraordinară. Învață greaca si franceza. Ajuns la Bucuresti, este elev la pensionul Sfantul Sava, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Heliade. Uimește pe toți prin talentul său poetic. Va sta și acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie Miezul nopții în Curierul Românesc, urmată de elegia Adio la Târgoviște. O vreme, a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 și Lebăda și puii corbului) este inchis in temnita. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală. A murit sărac la București în anul 1885. debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus...

37 poezii, 0 proze

Alexandra Ivan

Așadar: să spunem doar că m-am născut acum 20 de ani la Oradea, pe la 12 am început să cânt și să compun, la 16 m-am mutat în București să urmez un vis desființat din cuvinte de toată lumea, iar la 18 m-am îndrăgostit pentru prima oară. Cronologie, right?! De scris, scriu de când mă știu, fără scuze/pretexte/pretenții, ci din pură plăcere. Muzica rămâne mereu pe primul-plan – și nu, nu e un vis imposibil de realizat, să îmi împart cântecele cu lumea întreagă! Vă mai spun așa: nu pot trăi fără muzică, dragoste și cafea. Acestea-mi sunt viciile și sunt mândră de ele. Ca daytime job, sunt redactor la o revistă de actualitate muzicală – și, printre picături, mă ocup de un blog, "Ganduri ratacite". ALEXANDRA IVAN http://fatacusoarele.wordpress.com www.alexandra-ivan.home.ro

21 poezii, 0 proze

dascalu alexandra

Ce s-ar face lumea fara cuvinte, caci ele inseamna si ce nu inseamna, vorbesc, chiar daca nu au glas si, mai ales, nu cunosc varsta, raman in timp si in inimile oamenilor! Cand aveam 11 ani, am inceput sa astern cuvinte impletite in versuri si in urma condeiului a aparut prima mea poezie. Scriam atunci despre un lucru care mi-a tulburat copilaria… O persoana foarte draga mie pleca dintre cei vii la doar 11 ani. Sufletul imi era gol… Nu intelegeam de ce un copil ce inca nu gustase din bucuriile vietii trebuia sa moara!Si singurul mod in care puteam sa-mi manifest durerea si zbuciumul sufletesc a fost scriind versuri:„Cand floarea~florilor s-a stins/Cazut-a inc-o stea/Afland si iarna cea cu parul nins/A lacrimat si ea./Cand floarea~florilor s-a stins/Cocorii au strigat/Plangand departe au zburat/Spre cerul innorat si-ntins. ” [„Floarea-Florilor” ] Mai trebuia lucrat la elementele de versificatie, insa Dumnezeu mi-a dat talentul si imaginatia necesare pentru ca, putin mai tarziu, sa...

30 poezii, 0 proze

Platon

Platon (Greacă: Πλάτων; Plátōn) (n. cca. 427 î.Hr. — d. cca. 347 î.Hr.) a fost un filozof al Greciei antice, student al lui Socrate și învățător al lui Aristotel. Împreună cu aceștia, Platon a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. Platon a fost de asemenea matematician, scriitor al dialogurilor filozofice și fondatorul Academiei din Atena, prima instituție de învățământ superior din lumea occidentală. S-a născut într-o familie aristocratică, la Atena sau pe insula Egina, având ca tată pe Ariston (descendent al regelui Codros) și ca mamă pe Perictione (dintr-o familie înrudită cu Solon). Numele de naștere al său era Aristocles; Platon a fost o poreclă primită datorită pieptului său lat. Copilăria este marcată de războiul peloponesiac și luptele civile între democrați și aristocrați. La 20 de ani devine discipol al lui Socrate, rămânând alături de el vreme de 8 ani, până la moartea acestuia. Înclinațiile poetice, talentul în domeniul...

3 poezii, 0 proze

stejarel ionescu

Stejărel Ionescu, s-a născut în Ardeal, în lunca Mureșului, la poalele Cușmei Dacilor, sub Măgura Uroiului aproape de Simeria în 05.11.1955, din părinți intelectuali, mama contabilă, iar tatăl, tehnician normator. Copilăria și-a petrecut-o în satul său natal de pe malul Mureșului. Deoarece nu s-au înțeles părinții au divorțat când avea șase ani. Și a rămas să fie crescut de mamă . Clasele primare le-a făcut în satul său, Uroi ,iar cele gimnaziale și primele clase de liceu în Simeria. La vârsta de 17 ani s-a mutat cu întreaga familie la Deva, unde a terminat și ultimile două clase de liceu, la Colegiul Național Decebal De scris s-a apucat destul de târziu, la aproape 22 ani pe când își satisfăcea stagiul militar. Așa se face că prima poezie ce a scris-o întitulată „Dor de țară”, i-a apărut la gazeta de perete a unității militare unde își satisfăcea stagiul militar, și într-una din revistele de profil ale armatei, din București. Între 1976-1977, a avut probleme cu...

15 poezii, 0 proze

Luciano Erba

S-a născut la Milano la 18 septembrie 1922. A făcut studii de literatură franceză la Universitatea Catolică din orașul natal și după ce a rămas pentru un timp în străinătate (Elveția, Paris, S.U.A.) a fost profesor de literatură mai întâi în licee, iar acum predă la Universitatea din Verona. Prima carte de poezie se intitulează Linea K. (Guanda, 1951), fiind urmată de: Il Bel Paese (La Meridiana, Milano, 1955); Il prete di Ratanà (Scheiwiller, Milano, 1959); Il male minore (Mondadori, Milano, 1960); Il prato più verde (Guanda, Milano, 1977); Il nastro di Moebius (Mondadori, Milano, 1980); Il cerchio aperto (Scheiwiller, Milano, 1983); Il tranviere metafisico (Scheiwiller, Milano, 1987). A publicat și o culegere de povestiri: François (Il Farfengo, Brescia, 1982) și a alcătuit antologia tinerei poezii de după război (Quarta Generazione, ed. Magenta, Varese, 1954) împreună cu Piero Chiara. E traducător din poeți francezi (J. de Sponde, Blaise Cendrars, Pierre Reverdy, Henri...

1 poezii, 0 proze

Mirela Neagu

Mirela-Ramona Neagu s-a născut în cea de-a patra zi a anului 1988, în Făurei, județul Brăila. Este o fire romantică, echilibrată, liniștită și nebunatică deopotrivă, un capricorn veritabil. Disciplinată și mereu serioasă se îndreaptă cu pași repezi către succes. Cu un simț al datoriei și al realității foarte bine dezvoltate, Mirela și-a început „cariera” încă de la 14 ani când a avut norocul de a întâlni-o pe Luciana Zainea, cea care i-a deschis ușa spre ceea ce a urmat a fi nu doar o pasiune, ci și o descărcare emoțională și o carieră în continuă ascendență. Încă de pe atunci știa că a învăța să înveți mereu, în funcție de sistemul în care ești pus, e cheia succesului. În toamna anului 2002, ca boboc a liceului „George Vâlsan” din Făurei, a publicat și prima sa creație literară în revista „Visuri”, având ca titlu, coincidență sau nu, „Prima oară”, urmând mai apoi a fi, pe lângă elevă de liceu, redactor șef și tehnoredactor al aceleași publicații până în vara anului 2006. Deși...

4 poezii, 0 proze

o prismă cu ramă

de George Gîtlan

prin lentilele ochelarilor tăi de soare mi se-arată o lume mică și cât de mare sunt eu în ochii tăi prea frumoși să mă încapă sub pleoapele lor dintr-o privire și aia prima ca o dragoste la început...

Clipa boltă

de Mariana Tanase

(bunicului meu) trecătoare spulberă în suveici de argint locul gol fără gândurile în jocul cărora vin să mă prind încercuiesc o prismă cu un halou luminos geografia interioară se modifică încredințez...

fii de partea îngerilor. fii o prismă. fii fericit.

de Dacian Constantin

\"în afară de acel dialog la distanță când te rugam să vii la piața moghioroș la pasajul lujerului trebuia să ies la 5.30 să te aștept nu îți spuneam nimic și sigur nu credeai impresia asta bun o...

Prin prisma mea

de elena gheorghiu

Mai poate nesimțirea să trimită măcar un simbol că tu exiști, când prostia precum o dinamită, îți dă iluzia de geniu, că te miști. Când grotescul de unde vii va naște un copil cu iris dilatat, și...

stultifera navis

de Leonard Ancuta

de la singura mea dragoste pămînteană nu mi-a rămas nici măcar un semn discret pe piele. am crezut întotdeauna că atunci cînd iubești îți apare în secret o aluniță într-o anumită parte a corpului și...