"nuanțe" – 8321 rezultate
0.01 secundeMeilisearchana ion
Viata nu consta in realizarile materiale, pentru ca dupa ce mori ele raman aici, pe Pamant! Viata consta in cultivarea sufletului, in acumularea cunostiintelor necesare pentru a trece la urmatorul nivel! Viata este un joc!
2 poezii, 0 proze
SEMENESCU MARIA_ELENA
M-am nascut intr-un inceput de primavara ... Cand natura cauta nuantele de verde pe care sa le puna in frunze si in iarba si in ochii fetelor indragostite ; Cand gazele invatau dansuri noi in ritmuri free style; Cand pe ramurile ciresilor din gradina mea bulgari mari de flori albe isi lasau greutatea pentru a aseza pe fruntea mamei diademe... M-am nascut frematand de dorinta de a reaprinde in oameni focul lui Prometeu, de a sublima esente de suflet lasandu-le pe interfata dintre lumi . Am primit de la ursitoare in dar iubirea si incerc s-o las mostenire...
21 poezii, 0 proze
Liviu-Ioan Muresan
Nascut in localitatea Dej, in anul 1973. Volum de versuri "Ghid de citire" ed. Răsunetul, Bistrița-2003. Volum colectiv "Nuanțe" ed. Karuna, Bistrița-2010, (alături de Ionela Luca și Maria Tudor). Antologie "Lira în patru puncte cardinale"- 40 de autori. Editat de cenaclul virtual "Cartea tinerilor scriitori"- 2010 Ed. Povimed. Volum "Poeme de nișă" ed. Studis, Iași, 2010. Volum colectiv "Tratamente pentru inimă", alături de Teodor Dume, Ottilia Ardeleanu, Alexandru Gheție, Vali Slavu, Ioan Barb. Titlul și coperta alese de Ottilia Ardeleanu. Volum "Poeme din Subcetate" ed. Studis, Iași, 2012. Volum "Versete și alte adevăruri" ed. Studis,Iași, 2013. Volum proză scurtă "În căutarea luminii" ed. Studis,Iași, 2015. Volum „Epopeea lui LIM" ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016. Volum româno-albanez, în traducerea lui Baki Ymeri"În drum spre lună / Rrugës për në hënë", Amanda Edit, București, 2017. http://www.ioanbistriteanul.ro/ mail: liviuioanmuresan@yahoo.com a nu se folosi decît...
1010 poezii, 0 proze
Florina Petre
Data de nastere: 06-30-1980, Tg-Jiu, Gorj. Pasiunile mele: Filosofia, Psihologia, Muzica, Mass-media, Limbile straine si Pictura. Cand lucrez ma simt libera... Pentru mine pictura inseamna totul si in viata mea detine un rol primordial. Ca mai toti pictorii, am lumea mea... O lume a cuvintelor pictate cu pasiune... In viata de zi cu zi sunt o persoana cat se poate de normala, cu vise, sperante, dar in lumea mea nu sunt decat cuvinte pictate in mii de nuante... o ploaie de vara in anotimpurile vietii… in fata oamenilor voi straluci sau nu, dupa cum am slefuit mai mult sau mai putin lucrarile mele... Tablourile, eseurile... le vor privi, le vor citi in graba sau in soapta, descoperindu-ma incet, incet, caci dincolo de vorbe si culori sunt doar eu... un simplu om...
10 poezii, 0 proze
jifcu oana maria
e greu sa scrii o biografie cand inca esti prea tanar pentru a sti exact cine esti..caci viata nu e un roman.nu admite retusuri shi paragrafe sarite...inca ma caut, in aceasta lume al carei singur echilibru este in cadere..ma descopar in fiecare zi, dar mereu sunt altfel..regasesc in mine mai multe universuri..nu stiu care e al meu cu adevarat..incerc sa colorez lumea in nuantele sufletului meu, sa nu imprumut lumini shi umbre impersonale..nu ma deranjaza norii, ii acopar cu palma, iau din cer numai seninul..dar cateodata tot cerul e acoperit de nori..shi atunci cred in ingeri..o stare de spirit lipsita de intrigile materiei, dar creeata pentru sufletul ei..asa cum zicea zarathrustra:"sunt lumina...de-as fi intuneric"..voi continua sa ma caut..cine stie?!..poate ca intr-o zi ma voi gasi, asteptandu-ma la umbra unei stele moarte cu miros de inghetata de vanilie..
9 poezii, 0 proze
Louise Gareau-Des Bois
S-a născut la Montreal - 1934 Și-a luat licența în filosofie și limba spaniolă la Universitatea din Montreal, tot acolo urmând și un curs de creație literară. Ca într-un fel de cânt liturgic, Louise Gareau-Des Bois, perfect stăpână pe nuanțele limbii, dă expresie în poemele sale celor mai profunde sentimente umane. Volume: “Cuvinte de apă și sânge” (Paris, 1970) “Spărturi” (Quebec, 1976)
1 poezii, 0 proze
Mondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
Barbu Brezianu
Barbu Brezianu (n. 18 martie 1909, București, d. 14 ianuarie 2008) a fost un istoric, critic de artă, scriitor, publicist și traducător român, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Artiștilor Plastici (secția critică). Este cunoscut îndeosebi pentru studiile sale de brâncușiologie, fiind cel care a întocmit prima monografie exhaustivă a lucrărilor sculptorului în țară. Ca publicist și poet a debutat în anii treizeci ai secolului trecut. Este autorul volumelor de poezii Nod ars (1930), Poezii (1934), Zăvor fermecat, Jaf în dragoste, a cunoscutei cărți Brâncuși în România (1974, ulterior reeditată în versiune engleză) ș.a. Tudor Arghezi scria despre Barbu Brezianu : „Îmi permit plăcerea să regăsesc întoarsă în literatură pana scriitorului Barbu Brezianu, așteptată de toți cîți i-au cunoscut elasticitatea, nuanțele și gingașele transparențe.” Barbu Brezianu a fost un prieten apropiat al unor mari nume din cultura româneasca precum Constantin Noica, Mircea Eliade,...
9 poezii, 0 proze
Jean Sarment
Jean Sarment (de son vrai nom Jean Bellemère) est un acteur et écrivain français né à Nantes le 13 janvier 1897 et mort à Boulogne-Billancourt le 29 mars 1976. Nommé administrateur de la Comédie-Française en juillet 1944, il ne prendra pas ses fonctions. Théâtre Auteur * 1920 : La Couronne de carton, pièce en quatre actes et un prologue, Théâtre de l\'Œuvre, mise en scène Aurélien Lugné-Poë, le 4 février 1920 à Paris[1], couronnée par l\'Académie française, prix Paul Hervieu 1920, reprise à la Comédie-Française le 19 mars 1934[2] * 1921 : Le Pêcheur d\'ombres, comédie, Théâtre de l\'Œuvre, mise en scène Aurélien Lugné-Poë, le 15 avril 1921 à Paris[1],[3] * 1922 : Le Mariage d\'Hamlet, pièce en trois actes et un prologue, créée en 1922 à Mayence, reprise à Paris au Théâtre de l\'Odéon le 10 novembre 1922[1],[4] * 1923 : Le Carnaval des enfants * 1924 : Je suis trop grand pour moi, pièce en quatre actes, Comédie-Française, le 26 mars 1924 à Paris[1],[5] * 1924 : Les Six Grimaces de Don...
1 poezii, 0 proze
Jean Mogin
Născut la Bruxelles, la 25 aprilie 1921. Jean Mogin se trage dintr-o familie de origine franceză, emigrată în Țările-de-Jos cu puțin înainte de revocarea Edictului din Nantes (1685). Fiu al poetului Norge, Jean Mogin este poet, autor dramatic și critic literar. A studiat arheologia și istoria artelor. A condus serviciul de teatru și literatură al Radiodifuziunii naționale belgiene. Poeți mai vârstnici, de prestigiu, și critici ca Franz Hellens și Jean Tordeur au relevat calitățile esențiale ale scrisului lui Jean Mogin în poezie și teatru : „un poet dăruit cu un verb ales și interogativ patetic, cu alură incisivă, cu abundență lexicală, cu nerăbdare pasionată”. A publicat culegerile de poezie: La vigne amere (Vița amară), în 1943 – Premiul poeților; Les vigiles (Ajunurile), în 1950; Les patures du silence (Pajiștile liniștii), în 1956 – Premiul gândirii franceze.
2 poezii, 0 proze
Nuanțe
de Nicoleta Stefanescu
Am luat din coada de păun Albastru, verde și turcoaz, Gândind cu măiestrie sa le pun Pe-un colț de geam. Dar câtă caznă, cât efort Să desenez o stare Ce mă-ncerca la fiecare pas Dar nu puteam, se...
Nuanțe
de Marius Rădulescu
Blândețea nopții Flăcări catifelate Furtună de vară O pânză în depărtare Iubire interzisă Fecioarele despletite Fericirea nebună Culorile vântului Speranța ultimului vis Nuanța albastră a căderii
Nuante
de Tatiana Gradinaru
Ma pândește albina pe mustul din vie. Ai pierdut o șansă sau ai câștigat bătalia sexelor ? Se plimbă fete tinere pe timpanul nostru. Te-ating sau îți las pedeapsa să cânte arsura ? Ferește-te ,...
Nuanțe
de Miteak Pruteanu
Cenușie, mohorâtă s-ar părea Vremea că rămâne-n urma ta Bolta gri ca o cupolă stă Și ne-acoperă cu-a sa umbră. Niciodată negru nu a fost Curcubeul ce ploaia ne vestește Poate azi din a ta pricină...
nuanțe
de Marius Baciu
nuanțe -de mvb eu îți spuneam: “suntem tineri, să ne iubim!” tu îmi spuneai: “suntem prea tineri să ne iubim” eu îți spuneam: “vreau inima ta” tu îmi spuneai: “vreau inima mea” eu îți ofeream...
Nuanțe
de ELENA CEBAN
Nuanțe Zbor De aripi frînte Neant , pasiune și cîntec Penetrează cu iluzie Cenușa viselor verzi Cădere Clepsidră Finit de infinită Strecurătoare de secunde Numără picăturile amare Cascadă Noi carne...
Nuante
de Cazangiu Liviu
Năvălim asupra materiei cenușii, Mugurii ageri sfidează rațiunea, Contele cosmosului marginalizat, Înmuguresc cuvintele bătrânilor, Viziunea apogeului sacadat, Fugim către cerneala schizofrenică....
nuanțe
de Ștefan Petrea
mă scutur de nuanțe ele tind să devină culori Legiunea Străină e în spatele amintirilor mele recente puteam ucide ori să mă las ucis nu vă place să vă spun Adevărul vă place să trăiți în Minciună...
Nuanțe
de Daniela Luminita Teleoaca
Bunica rostea „La mortu᾿ ăla!” ca și cum ar fi spus „La milogu᾿ ăla!” O vedeam cum dispărea ca o nălucă pe poarta verde-cu-roșu imaginată subtil de tata. Intuiam că avea brațele pline. Cu tot ceea ce...
Nuanțe
de Ion Caraion
Mâini fragede zvâcnind pe clampe ireale ca pentru baldachinul celestului decor; nu sunt nici ale mele, n-or fi nici ale tale – auzi-le cum sună, brodate, pe covor! E dincolo de oameni o dâră-n zări...
