"nu mai sunt zei" – 22006 rezultate
0.02 secundeMeilisearchbasarabia_nu_minte
Basarabia nu minte - roman în pregătire
de Marius Marian Șolea
OMOANA MARTIN
Cum aș putea să mă caracterizez? o gândire extraordinar de complexa cu o memorie fugitivă. Sincer? Mă bufnește râsul doar când scriu aceste rânduri,dapăi să mai le și citesc?!! Mă amuză să mă caracterizez singură în nenumărate feluri, să mă auto-analizez,deși iau foc dacă cineva încearcă să mă caracterizeze negativ. Cine ar putea răzbate substraturile conștiinței mele pentru a mă caracteriza într-un mod cât de cât fidel? Sincer, nu cred că e cineva care măcar să se gândească la asta și cu atât mai puțin să se auto-determine să o facă! E ciudat câte moduri și metode de a gândi ascunde subconștientul gândirii umane. Sau firea umană o face în mod conștient? Iată ceva la care merită să mă gândesc, deși în zadar aș face-o, deoarece nu sunt psiholog pentru a mă putea determina să ajung la o concluzie cât de cât corectă și logică. Acum mă întreb: CE SUNT EU? răspusul e cât se poate de simplu, însă mai mult sau mai puțin elucidator: sunt un bob de muștar într-un univers de argint în continuă...
10 poezii, 0 proze
LPLigia Pârvulescu
Motor: sunt tinerr duamnă am / puță de om serios / îmi place veșnicia de la buric în jos (G. Azstalos) Texte publicate în revistele: Oglinda Literară 2007 Arcada 2008 24:ORE 2010 EgoPHobia 2011 Feed-Back 2011 Litere 2011 Familia 2011 Negru pe Alb 2014 Din întâmplare, ca orice se întâmplă :) ...iar din 2009 m-am întâmplat mai rar pe-aici. Când am început să-mi revin, m-am temut că-mi voi pierde integritatea mintală. Îmi amintesc că mama voia să-mi citească dintr-o carte pe care i-o cerusem eu, "Dincolo de planeta tăcerii", de C.S. Lewis, dar timp de două-trei nopți n-am lăsat-o să-mi citească. Până la urmă am acceptat și, după ce am ascultat-o ceva mai mult de o pagină, am izbucnit în plâns. Mama m-a întrebat de ce plâng. Fiindcă înțeleg, i-am zis. Apoi m-am întrebat dacă voi mai putea să scriu vreodată. (J.L. Borges) Pe drumul lung de la pește, pasăre și maimuță până la animalul belicos al timpurilor noastre, pe drumul acesta lung la capătul căruia sperăm să devenim oameni și zei, nu...
213 poezii, 0 proze
TZTheodor Zeiss
Originar din Alba. Scolit in Ardeal. Facultatea de Arte la Timisoara. Citeodata ma gindesc ca am facut prea multe scoli. :-) Altadata simt ca nu am invatat tot ce trebuia cind a fost vremea, si a trebuit sa invat mai tirziu. Si m-a costat mai mult. Sint un optimist convins, un suflet de entrepreneur cu inspiratie in momentele melancolice. Citeodata prea romantic.
16 poezii, 0 proze
Andriuc Bogdana
"Eu sunt... Dar nu... Trecutu-mi spune ca astazi nu mai sunt nimic-" [Ion Minulescu]
1 poezii, 0 proze
spider girl
bai, gata, nu mai sunt clona. acum sunt chiar eu. spiderman4u10x@yahoo.com
1 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
ZAMFIR MOLDOVAN
Dac-am trăit o mie de ani într-o zi?! Nu știu. De-am risipit?... Nu vreau să-mi amintesc. De voi muri? Nu vreau să dăruiesc țărânei nici regretul. De voi atinge țărmul Și stelele-mi vor spune Că drumuri nu mai sunt, nici ape, Aș vrea să-mi risipiți cenușa într-un colț de lună! Nici lacrimi să nu verse nimeni... Și nici mormânt să-mi sape. De va mai fi ceva, apoi, Nu știu...
1 poezii, 0 proze
BDBalan Florentina Daniela
M-am nascut in Buzau, un orasel mic si prietenos, unde toata lumea cunoaste pe toata lumea...desi daca merg acum acolo, chiar si o saptamana sa ma plimb zilnic pe strazile orasului, este posibil sa nu mai recunosc nici jumatate din oamenii pe langa care voi trece. Am fost (...si cred ca inca mai sunt)..un copil romantic...visator..cu suflet de artist..care din pacate in prezent este prins in mrejele cotidianului artificial si superficial care ne conduce viata prin prisma banilor (sau a nevoii de bani)... Recunosc ca de multe ori uit cum sunt cu adevarat,..si devin un robot economic, o unealta a societatii...insa in momentele cand ma regasesc...incerc sa scot ce e mai frumos din suflet si sa exprim iubirea prin arta...poezie...fotografie...rareori desen... Sunt in Bucuresti deja de 6 ani...nu imi dau seama cand a trecut timpul...lucrez la o banca cu nume...visez la ziua cand o sa traiesc cu adevarat din iubire, pentru iubire, iubind...arta...
5 poezii, 0 proze
CACarkelan Andrei
Nascut in 1984 Mangalia. Scoala generala si primele doua clase de liceu in Mangalia. Liceu de profil informatica. In continuare am plecat sa termin liceul la Roman intr-o clasa de limbi straine la Colegiul National Roman-Voda. Momentan nu mai sunt student la facultatea de limbi straine in cadrul Universitatii Bucuresti.
4 poezii, 0 proze
DWDan Waniek
Am educat mâna stângă pentru șoriceii ce-mi mișună pe masă... Am zis apoi j'ai vécu, aproape ca abatele acela, bun la inimă ca un medic de plasă... Ce să zic? La capăt de drum nu mai sunt decât începuturi eterne a capella, nu însemnări, n-ai nici casă... Necum biografii, muieri, ori plângeri spre Cruella. Aplauzi doar din dreapta, cine să te mai descoasă ? Autorul locuiește și lucră la Paris ( în Francia, dar visează doar la Navarra... ). Dan Waniek este medic român ( cu numele cel meseriaș ce vine de la protovasconicul *bade, întregitor, care după Vennemann a dat deponentul - căci nu are pasiv - și defectivul - căci nu are perfect - Lat. mederi, a vindeca, verb dual, pentru că are complement atât cu dativul cât și cu acuzativul :-).
7 poezii, 0 proze
nu mai sunt zei
de Ștefan Petrea
zborul ne închide aripa în cerul fără capăt și capăt o nemurire tristă ce nu mă duce până într-acolo la acei ce nu mai există. mersul mi s-a închis în tălpi pe niște tălpi de schiuri merg spre zbor...
confesiunile veșniciei
de Dan Mitrut
n-am văzut atâta suferință, atâtea gloanțe trase în Arca lui Noe, luceferi împrăștiați prin ogrăzile dumnezeilor vecini… urc Golgota cosmică… picioarele lui Sisif mă dor iar el suspină uitat pe un...
Tată Timp
de Daniel Dobrica
Credeam că ții cu mine, tată Timp Și că oricând mă pot baza pe tine Credeam că, precum zeii din Olimp Oricât, și-oricum, și-orice mi se cuvine. Cum de-am ajuns ca să mă pierd acum Pentru că te-ai...
leagăn plin de tei în floare
de Constantin Rupa
este trupul tău în vis/ șipot lin de apă vie pentr-un obosit derviș lumea asta a înnebunit să pună asemenea dulcegării la raftul pentru diabetici arunc cartea din mână și trec la raionul de mezeluri...
20 mai 1928
de Jorge Luis Borges
Acum e invulnerabil ca zeii. Nimic pe pământ nu poate să-l rănească, nici lipsa iubirii unei femei, nici ftizia, nici neliniștile versului, nici acest lucru alb, luna, pe care nu mai este dator să-l...
Sunt un evantai
de Stretch
Mintea mea-i ca un evantai, doar că nu are început sau sfârșit. Când îl strangi, nu poți scoate sau întelege nimic. Când îl deschizi, îmi poți vedea..toată viața, toată ființa, zeci și sute de mii de...
Cea mai frumoasă floare
de proca bogdan constantin
Cea mai frumoasă floare rămâne dragostea Iar cel mai mare chin să trăiești fără ea. Chiar de e o himera prea-mult primejdioasa A ei dulce naluca viața o luminează... Privesc cerul cu stele și mă...
mesaj din partea lui theron cel mai generos bărbat din vremea lui pericle după cum îl descrie pindar
de Cătălin Al DOAMNEI
în fiecare zi o lebădă neagră îmi aducea corespondența se-nnopta devreme am deschis plicul cu sigiliul lui theron cel mai generos bărbat din vremea lui pericle mă-ntorceam de la auchan printre...
,,De ce nu veniți să urnim Nordul...?\'\'
de gina-elena afrasinei
Ion Bogdan (Spatiu posibil, Ed. Dacia, 2002) aduce o poezie a formelor perfecte în confruntare cu ele însele: „rotindu-se/ sferele capătă/ sens de miraj”. Miracolele capătă patina familiarității...