Poezie
confesiunile veșniciei
1 min lectură·
Mediu
n-am văzut atâta suferință,
atâtea gloanțe trase în Arca lui Noe,
luceferi împrăștiați
prin ogrăzile dumnezeilor vecini…
urc Golgota cosmică…
picioarele lui Sisif mă dor
iar el suspină uitat
pe un disc de acreție albastru:
m-au păcălit,îmi spune el printre lacrimi,
stânca mea era o cometă zgârie – soare
aș fi putut să o arunc,
să zboare!
n-am văzut atâta suferință
oameni nu mai sunt
iar zeii triști
rod rădăcini și neputință
din zenit
căci au trădat
iar stânca
i-a înlănțuit.
mai 2000
001.016
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dan Mitrut
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Dan Mitrut. “confesiunile veșniciei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mitrut/poezie/35481/confesiunile-vesnicieiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.