"nimic nu se termină niciodată. nu" – 20367 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
MIMihail Iacob
Nu știu exact unde începe biografia și unde se termină obiceiul prost de a te explica în fața unor oameni pe care nu-i vei întâlni niciodată. Scriu uneori din reflex, alteori din lipsă de altceva mai interesant de făcut cu gândurile. Nu există o linie clară între ceea ce „vreau să spun” și ceea ce iese efectiv pe ecran — și probabil nici nu ar trebui să existe, altfel ar deveni prea ordonat și ar pierde sensul de joc. Imi place ideea că un text poate să pară important doar pentru că a fost scris cu suficientă încredere, chiar dacă în interiorul lui nu se întâmplă nimic, nici 13% sigur... Nu cred în versiuni finale ale oamenilor, doar în schițe mai mult sau mai puțin abandonate. Dacă ai ajuns până aici căutând o concluzie, probabil nu o să găsești una. Nici eu nu o caut.
1 poezii, 0 proze
SDSchiopota Dragos
Nu sunt cunoscut in lumea intreaga, de parca toti am fi intregi, sunt totusi un om cu capul pe umeri,daca nu as fi, nu s-ar mai povesti,era intr-o noapte cu ceata, pe la ora cincisprezece dupa-masa, chiar treizeci de minute mi se pare,cu mult soare si vant ancestral, fara miros,inodor dar insipid si in loc sa strig "Mama", n-am strigat nimic, s-au suparat si au plecat impreuna, ea cu sexul opus, el invers.Totul s-a terminat cat ai zice peste, apoi a venit viata si inca sunt inchis in ea.Acum scriu si tot muncesc, c-asa-i bine, omenesc...
41 poezii, 0 proze
GAGeorge Asztalos
Crez artistic: „Altă caracteristică a tribului, e existența poeților. Unui ins, i se întîmplă să potrivească șase sau șapte cuvinte, îndeobște enigmatice. Nu se poate stăpînii și le strigă, în picioare, în mijlocul unui cerc alcătuit din vrăjitori și din mulțime, cu toții întinși pe jos. Dacă poemul nu-i stîrnește în niciun fel, nimic nu se petrece. Dacă, însă, cuvintele poetului îi tulbură, se îndepărtează toți de el, în tăcere, stăpîniți de o oroare sacră (under a holly dread). Simt că poetul este atins de spirit și nimeni nu-i va mai adresa o vorbă sau o privire, nici măcar propria-i mamă. Din clipa aceea el nu mai este om ci zeu și oricine poate să-l ucidă. Poetul, dacă mai apucă, își caută refugiu în nisipurile dinspre Nord” – J.L. Borges : Cartea de nisip Biografie: * Vine peste lume din Depresiunea Colinară Transilvană, zona Mureș, de la 06.04.1963 și pînă în prezent...poate chiar mai încolo *Debutează cu poezie la revista "Ambasador", în Tg.Mureș, în 1998. *Activist de cartier...
409 poezii, 0 proze
MSMarschall / Negru Simona
mă aflu într-o stare de dilemă, pagina voastră m-a luat prin surprindere, apărând la momentul oportun... întodeauna am dorit intâlnirea cu virtualul pe meleagurile fanteziei, dorința mea împlinindu-se abia acum... sunt rătăcită de o veșnicie pe undeva între starea reală a banalității și cea imaginară a lumii sufletului, acolo unde timpul își pierde din nimicnicia lui... stau și ascult geamătul neauzit al universului și când mă întorc, nu văd decât goana cotidianului... mă împiedic, mă ridic, mă lovesc, dar nimic nu se schimbă, nici măcar nu se produce o reverberație a apei prezentului, imobilitatea asta mă omoară, așa că încerc să las și eu o dâră cât de mică în lumea diafană a fanteziei...
55 poezii, 0 proze
ECEugen Constantinescu
Nimic nu vine din nimic, sau nimic nu e intamplator... Ma plimb uneori de mana cu Muza mea pe alei cu trandafiri roșii și uneori, auzind-o ce-mi spune, scriu sau compun un cantec (mai bine zis invers!), ma las purtat pe aripile visului meu cel mare care negresit va trebui sa se implineasca! Undeva, cândva...pe Calea Victoriei au trecut doua doamne frumoase la pas cu tineretea mea inca nenascuta. 6 aprilie 1920, intr-o miercuri
132 poezii, 0 proze
MTMefiss Toffel
Membru activ al Clubului Poeților în Neființă...nu am publicat nimic...alea din liceu nu se pun...poezia e viata mea.....ce viata searbada trebuie sa am....daca nu va plac poeziile mele...nu le cititi...dac vreti sa vorbim despre poezia fara rima...aia nu e poezie..daca va place proza...vorbiti cu un prozator...altfel....eu sunt Certat_rau_cu_dumnezeu@yahoo.com....nu iubesc pe nimeni...vă urăsc pe toți...nu vă place...2 bad
4 poezii, 0 proze
doru alexandru
sunt un simplu om care nu vrea decat sa se afirme dar sa nu fie criticat de cei care nu stiu ce este o poezie ma aplec cu turpul caut o stea ma inailt cu privirea stau si ma intreb:oare unde o fi ea? te caut pe tine cea mai iubita femeie-iubita de mine sa stii ca te astept ,te astept si o viata cum sa urasc un trup ,un suflet,o inima te tine TE IUBESC tu esti cea mai aleasa sa-ti dau tot ce am sa-ti dau toata iubirea unde esti acum? de-mi caut eu mangaierea? DOAMNE CAT TE IUBESC! cu tine in viata.... stiu ,ca pot sa reusesc iar pt tine doar mai am speranta o lume mizera fara rusine doar cu dispret o fericire ce-i doar efemera nimic nu are pret mai putin dragostea!!! eu am nevoie de tine tu te gandesti acum? oare gandu-ti e la mine? sa fiu eu oare singur la capat de drum? te rog te implor iti cer si iertare caci nu mai vreau sa mor atunci nu mai am sperante cum oare sa fac cum oare sa ajung ca de durere sa scap sa nu mai plang cum ra razbesc sa uit de necaz,sa-l uit de ce exist de ce...
1 poezii, 0 proze
AAandreescu ana-maria
s-a nascut in bucuresti(de parca ar conta) la 4 ianuarie 1987.si nu se stie nimic despre aceasta persoana.ramane sa auzim de ea...
1 poezii, 0 proze
oprea carmen
ma dilat ma contract rad cu toti dinti si buzele se transforma in uragane sub umbra felinarelor. ma ascund de mine prin mine ciudata fire fabuleaza pe goliciunea treptelor in spirala.tot ce se intampla in varful picioarelor ma infioara.ma disec si autopsia ce m a ciopartit in romburi curbate in linia stramba dar atat de dreapta a orizontului ce mi rade in fata ziua si noaptea intreaga , autopsia s-a contaminat cu depresia fetei defecte.sunt frumoasa sau urata trista sau destrabalata nimic sau toate la un loc ,strabat valurile ce sunt strajuite de plusuri , pulsari maniace sau minusuri chinuitoare , dibace si ingrozitor de nevrozate , valurile peste sau sub normal ma traverseaza precum mersul trenurilor personale rapide accelerate la suprafata caci in adancimea haotica devin toate impersonale.se vede se aude se spune dar nu se stie cu siguranta...
1 poezii, 0 proze
daniel giurca
aceste cateva pagini mi-au ramas cu multi ani in urma de la un prieten. Eu le-am cercetat din vreme in vreme si le-am pretuit adesea,ma gandesc sa le vada si cineva avizat si eventual sa spuna cateva cuvinte despre acest sa-i spunem >jurnal< Despre acest vechi prieten nu se mai stie nimic si cred ca prin asta imi fac o datorie de memorie!
1 poezii, 0 proze
nimic nu se termină niciodată. nu
de Helena Schmetterling
cu ce să încep? mărturisesc că pînă nu demult nu am încălzit aproape deloc la sînul meu vreo părere caldă despre mine însămi, mereu am murit de frică, față în față cu toate momentele cu intersecții...
nu mai da cu zarul
de Dorina Șișu
of, prietene, dar ce spui de poeți murind trăind? nu vezi în jurul tău colții? un cobai literar ești și coana mare strigă din toți plămânii ei stricați că e născută de un critic literar și te alintă...
sezonul pietrelor
de Irina Iacovescu
azi nu mai este timp decât pentru dragoste am pierdut pe drum diapozitivele alb-negru în care te aplecai singur peste marginea nopții și îmi șopteai cu răbadare despre improbabil dar povestea nu se...
un cântec aparte
de Bejliu Anne-Marie
nici un melc nu tace îmi șoptește frunza pe care au dormit multe generații cochiliile au umplut-o de povești ea stă aninată de gard o privesc e verde și iubește spiralele între ea și timp stă toamna...
you want it darker
de Daniela Bîrzu
oameni întinși pe nisipul cald mi-e greu să te desenez cu masca pe față pe pânza soarelui se văd păsările trecând încet prin fața lui ca la o ruletă rusească una singură va rămâne pentru totdeauna pe...
Drumul neofitului (secvență haibun)
de Fluerașu Petre
* Scoica I Primele flori au străpuns deja pământul ud. Pășesc cu atenție printre firele albe. Nu vreau să le strivesc. Pașii mei nu pot din păcate să împrumute atingerea caldă a lutului. Urmele se...
visul e mult mai lung
de ioana negoescu
simțul văzului simțul auzului simțul simțului stau cu toți receptorii spre înlăuntrul lumii în burta ei de ceară în burta ei de ciment și mă hrănesc cu gândurile tale tot ce spui este hrana mea. tot...
o poveste de iubire care, practic, nu se va termina niciodată, ep.4
de Ivcelnaiv
- din episodul anterior - inspirată de al doctorului Lloyd nutriționism oniric Ala, frumoasa, fu străbătută de un puseu liric; îi ceru lui Todd, infirmierul său, pix și hârtie și, zâmbind ca pentru...
Geneza
de Nicolae VASILE
GENEZA Un nou început!... Spațiul infinit, distanță din care oricât vom parcurge, ce ne mai rămâne-n față cu nimic nu se restrânge! Timpul infinit, oricât am gândi, de unde vine sau se duce, nimic...
Survival Kit - contact cu neantul
de Lumierre Cestmoi
Am dubla senzatie că sunt cel mai puternic om de pe pământ, cresc până la cer, nimic nu-mi poate sta în cale, nu există piedici pe care să nu le depășesc…și dintr-o dată mă uit atent la mine, sunt o...